12,871 matches
-
fim copii. Întâmplarea a făcut ca, la un moment dat, un dar al părinților să „eclipseze”, pentru o bună perioadă de timp, lecturile acelea minunate - luxul meu de seară (căci, peste zi, aveam alte obligații). Am primit, sub un modest brad de Crăciun, cea mai frumoasă carte văzută vreodată până atunci: „Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței”, 1972, Ed. Ion Creangă, splendida, unica, irepetabila realizare a eseistului, prozatorului, scenaristului și traducătorului Iordan Chimet (n.18 noiembrie 1924, Galați
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe al apărătorilor moldoveni și polonezi. Grozăviile luptei aveau să se vadă a
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
amintiri divine, dătătoare de viață. Își dorea să trăiască, să o țină în brațe pe aceea care avea să-i dăruiască un fiu, să alerge și să strige de bucurie că în curând va fi tată! Soarele să-i zâmbească, brazii să se plece să-i ureze viață îndelungată pruncului, iar luna, atunci când va fi să răsară, să-i lumineze nopțile. Zimbrul moldav să-i poarte tronul pe plaiurile cu miros de iasomie, în cântec doinit. "Ura aparține minții bolnave", își
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de oameni de zăpadă spre palatul de gheață, care mai de care mai împopoțonat. De la ținuta clasică, cu nas de morcov, mătură de nuiele și oală pe cap, puteai vedea toate tendințele în modă până la extravagantul nas din con de brad, mătură din vâsc și căciulă împletită din lână frumos colorată. Unii chiar adăugaseră ținutei fulare multicolore, nasturi din nuci sau chiar extensii de crenguțe care imitau spectaculos părul. Cel mai în trend părea din nou Ominus, cel mai rotofei om
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
bătrânul pamânt Lutul lui m-a născut, tot în el o să mor. Sunt ruptă din munții acestui meleag Din piatră mi-e țara și piatră sunt eu Am cerul pe umeri și sus Dumnezeu Pe frunte îmi plânge rășina de brad. Curg sloiuri pe râuri și-n inimi dureri Bătrânii se sting... tineri sunt izgoniți Departe-și iau zborul - străini, pribegiți Speranțe-mpletind în dulci primăveri... Mi-e drag să privesc albăstrimea din zări Cetății de suflet să-i dărui Iubire Pe
RĂDĂCINI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367072_a_368401]
-
mereu sub același tricolor, Curgi înainte ca o apă vie, Du-ne fără preget spre veșnicie ! Ceahlăul Ceahlăul e zeul nostru tutelar, Olimpul scăldat în miresme de tei, Izvorul strălimpede din care bei Depline puteri să prinzi la centenar. Tineri brazi sobri, drepți arhierei, Manierați, cu aer protocolar, Cântă în cor un fascinant tropar, Nu poți să nu-mparți bucuria cu ei. Zvelte căprioare și căpriori în rut, Fagi și stejari, mesteceni, arțari și ulmi Se văd din depărtare, chiar de la
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
erau parcă de basm. Unui pictor talentat nu-i trebuia decât să-și așeze șevaletul și apoi să surprindă din culori, această magie a naturii verzi, pentru a lăsa lumii imagini nemuritoare ale frumuseții virgine din această parte a muntelui. Brazii falnici își scuturau cetina uscată în bătaia molcomă a vântului din după amiaza târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o numesc “lunca”, zonă împrejmuită cu munți împăduriți și păduri de fag sau de brad, unde din vârful dealului ce se formează la marginea satului, se poate vedea cum se deschide panorama fără asemănare cu o frumusețe divină din Vârful Secăriei, o zonă golașe, dar de un farmec aparte, preferată în general oaspeților zonei sosiți
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din ștuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie. De fapt, era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar celelalte, cu lumânări aprinse în mână și buchețele de flori, erau pe post de bocitoare, precum cele care prin textele rostite, invocau venirea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Rugăciunea ce o am de spus... Și într-un fluier cu durerea spartă Să-l întâlnesc pe IANCU, iar și iar, Câtă Iubire oare îi mai poartă Unicul Dor legat pe sub șerpar? Acolo sunt! În jur doar iarbă arsă Și brazii murmurând în sinea lor- Copchilul Avrămuț e dus Acasă, Se naște iar la Vidra în pridvor... Sunt fericit, precum e o poveste- „ Hai la cireșe negre și amare!” Se-aud cum strigă Moții lui pe creste Și tulnicele ard în
AVRĂMUŢ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367210_a_368539]
-
înciudat că n-am luat ca mulți (sau puțini?) „cinci-ul pentru premu” și care dădea posibilitatea beneficiarului să recite strașnic și cu baritonală intonație (la „chermeza din grădina publică” de azi) pe scena pavoazată cu ghirlande de cetină de brad, în prezența nelipsită a tablourile dragilor conducători și a plancartelor cu „traiască pmr și rpr”, tra-la-la și tra-la-la ... Al doilea moment întipărit îm memorie, care m-a apropiat într-un fel de lectură este asociat cu prima fremătare (frământare?) și
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
un „acasă” ce definește principii morale, învățături adânci și obiceiuri ancestrale, specifice neamului din care se trage. „Acasă” înseamnă ordine interioară și comuniune spirituală, gândirea colectivă și pitorescul lumii românești. “Acasă” mea ca din povești apare/ Cu Moș Crăciun, cu brad, cu sfânta stea,/ Și eu, fetița, mă văd cum stau în cale/ Să nu mai plece iar din viața mea...” Conectat cu copilaria este și satul, care devine la Adina Sas-Simoniak, topos al paradisului terestru. Durerea înstrăinării este resimțită de
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
de la 1864 - Gheorghe Popa de Teiuș. Arădenii de azi abia îi mai deslușesc chipul de dincolo de negurile lungi și încâlcite ale istoriei orașului lor. Ca toți bărbații vestiți ai locului, scoborâtori în Câmpia Aradului din Desseștii Maramureșului, din Apuseni, de la Brad, de peste tot spațiul românesc, și rădăcinile sale se trag dinspre aceleași locuri binecuvântate ale Nordului de Tară Românească. De origine familia Popa vine în Podgoria Aradului din comuna Diod, de lângă Teiuș-Alba Inferioară de atunci, în jurul anului 1777. Prin actul oficial
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
cinste Aradului, dr. Ioan Suciu (1862-1939), cu prilejul dezvelirii celor trei busturi din fața Palatului Cultural din Arad, Gheorghe Popa de Teiuș, avocatul Mircea V. Stănescu și Ioan Rusu Șirianu, fiul Șiriei, busturi realizate de talentatul sculptor Radu Moga, profesor la Brad, spunea următoarele:” Gheorghe Popa, fostul prefect spre sfârșitul anilor 1860 al județului Arad... deși nu este arădean s-a dovedit administrator excelent, bărbat puritan român înflăcărat și mai ales un fervent sprijinitor al tineretului românesc de pe acea vreme, pentru intrarea
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
dec. 1852- 21 ian. 1936) Desprins dintre coastele frământate și fumegânde încă ale Apusenilor, Roman Ciorogariu se naște în localitatea arădeană Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, Dimitrie, se trăgea dintr-o familie de moți din satul Ociu, de lângă Brad, a cărei înaintași au fost dezrădăcinați și strămutați după Revoluția lui Horia de la 1784, în Câmpia Aradului, (febr. 1785). Dinspre bunică, Romulus-Nicolae Ciorogariu, (după numele său de botez) era un descendent al familiei Nicoară din Giula (Ungaria de azi). După
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR (ROMAN CIOROGARIU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367241_a_368570]
-
n-a știut nimic. Norocul nostru a fost că nici ea nu avusese burtă care să se vadă, că era iarnă și umbla tot înfofolită.” Femeia îmi arătă apoi un album de poze: cu bebele la prima băiță, la primul brad de Crăciun, la ziua lui, cu 1-2-3 lumânărele. În toate pozele apărea și d-ra doctor, dar niciodată doar ea și copilul. Mereu era și d-na, mama de-acum, și domnul, și chiar fiica lor. N-ai fi bănuit în
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
totul nouă, ca un om vulgar și insensibil. „La următoarea întâlnire a încercat să-mi spună că Sărbătoarea Crăciunului este de fapt sărbătoarea copiilor, legată de bucuria zăpezii, pentru jocul cu sania și alte jocuri cu zăpadă... Unii mai cumpărau brazi și-i ascundeau sau îi puneau în balcon și îi ornau de Revelion, ca să știe toți vecinii că nu au sărbătorit Crăciunul. Ce meschinărie!” De o mare putere spirituală, ce revelează superioritatea Laurei și a mediului arhaic din care provine
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
simt acel sărut! Încă îți văd privirea și îți simt bătăile inimii! Erai atât de fericit !! Iar eu mă topeam de dragul tău! A fost un Crăciun minunat. Plin de magie și iubire! Ai fost și Moș Crăciun și cadoul de sub brad!! Aș vrea să știi că te iubesc cu aceeași putere! Că ești universul meu etern și minunat! Că orice s-ar întâmpla în viața noastră iubirea mea va dăinui peste timp și va trece peste toate! Aș vrea să știi
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]
-
mieii promiși la diferite mănăstiri și se consideră că și-au făcut datoria față de Dumnezeu. În seara ce precede Hâderlezul toate femeile ce urmează a jertfi miei împletesc coronițe din salcie, în care se prind câteodată și flori. Se face bradul mieilor (i kïna o bakrenqi), care constă în așezarea pe capetele acestora a coronițelor, aprinderea a câte două lumânări care vor fi ținute de copii. Într-o farfurie se pune vin sau bere, din care mieii vor bea. Cu ce
HÂDERLEZUL LA CĂLĂRAŞI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368655_a_369984]
-
se aduc lăutari ce cântă, se pun coronițele pe capetele mieilor, se aprind lumânările care sunt ținute de copiii încălecați pe miei, iar bărbații ce îi sacrifică se închină cu fața spre răsărit și îi taie. Femeile ce au făcut bradul colectează în farfurii sângele ce curge de la gâturile mieilor și fac copiilor câte un punct pe frunte. După hâderlez sângele va fi scurs într-o apă curgătoare. Cei ce au tăiat mieii aduc câte o sticlă de țuică și cinstesc
HÂDERLEZUL LA CĂLĂRAŞI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368655_a_369984]
-
un prunc nevinovat, Isus și mama Sa, Preasfânta Fecioara Maria...înseamnă lumină și colind...înseamnă magi și pastori... înseamnă aur, smirna și tămâie...înseamnă copilași și glasuri tremurânde... înseamnă iubire și zâmbetul tainic al mamei... înseamnă cozonaci și portocale...înseamnă bradul împodobit și steaua cea luminoasă...înseamnă fulgi de zăpadă și flori dalbe...înseamnă dragoste și viața...înseamnă bucurie și recunoștință! Cele mai frumoase amintiri legate de Crăciun țin de copilăria mea și cred că mulți dintre cei ce citesc aceste
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
Acasa > Poezie > Sonete > CERBII Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]