4,654 matches
-
Noua simfonie în Manchester-ul anului 1931; Sir Henry Wood a reprezentat cea de-a opta simfonie în Londra, 1930, și din nou în 1938, când tânărul Benjamin Britten o considra a fi „execrabilă”, deși a fost impresionat de muzică. Criticii britanici din acea perioadă l-au tratat pe Mahler cu superioritate și rar cu laude. Dyneley Hussey nota în 1934, „deși cântecele pentru copii sunt încântătoare, ar trebui să se renunțe la simfonii.” Compozitorul și dirijorul Julius Harrison considera simfoniile lui
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
fie tratate în același mod ca și negarea Holocaustului și trebuie să fie interzisă prin lege”. Unele simboluri au anumite asemănări stilistice cu "secera și ciocanul". Este cazul steagul Angolei, al Partidului Comunist din SUA și cel al logoului sidicatului britanic al muncitorilor din transporturi. Variații ale temei sculelor încrucișate includ simbolul Partidului Muncitoresc Coreean (ciocanul, pensula și sapa), vechiul simbol al Partidului Laburist Britanic (spada, facla și sapa), simbolul Albaniei comuniste (târnăcopul și pușca) și cel al Republicii Democrate Germane
Secera și ciocanul () [Corola-website/Science/305026_a_306355]
-
ocupat de forțele ruso-otomane, înainte de a fi plasate sub protectoratul conjunct al acestor țări, sub denumirea de „Republica celor Șapte Insule”. În 1807, Rusia cedează din nou aceste insule Franței, care le anexează. Ocupate în cea mai mare parte de britanici din 1809 (cu excepția insulei Corfu, blocată până în 1814), Insulele Ioniene au fost atribuite Regatului Unit (formal Puterilor victorioase asupra lui Napoleon), sub forma unui protectorat, prin Tratatul de la Paris, la 5 noiembrie 1815. Britanicii denumesc protectoratul „Republica Insulelor Ionice”, în și
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
Ocupate în cea mai mare parte de britanici din 1809 (cu excepția insulei Corfu, blocată până în 1814), Insulele Ioniene au fost atribuite Regatului Unit (formal Puterilor victorioase asupra lui Napoleon), sub forma unui protectorat, prin Tratatul de la Paris, la 5 noiembrie 1815. Britanicii denumesc protectoratul „Republica Insulelor Ionice”, în și îi atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei, care le-a anexat la 2 iunie, în același
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
a devenit adjunctul comandantului Palmahului, Itzhak Sadeh, iar la retragerea acestuia din funcție,in 1945, a fost numit comandant plin al acestor unități până în anul 1948. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial Allon a participat la misiuni din partea britanicilor în Libanul și Siria dominate atunci de regimul pro-nazist de la Vichy etc ) În Războiul israelo-arab din 1948-1949 , cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, Igal Allon a comandat trei brigăzi ale Palmahului. Între aprilie - mai 1948 a condus Operația Iftah
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
lui Ibrahim, având sprijinul britanic, au atacat Siria și au restabilit controlul deplin al Istanbulului asupra regiunii. Prețul plătit de otomani pentru sprijinul britanic a fost mai mare decât se așteptase guvernul de la Istanbul atunci când semnase tratatul comercial, în timp ce, pentru britanici, același tratat a determinat schimbare spectaculoasă a afacerilor din zonă și a adâncit dependența otomanilor de Londra.
Tratatul de la Balta-Liman (1838) () [Corola-website/Science/306114_a_307443]
-
strict și respectate în mod riguros, existând vestimentații stricte pentru bărbați și pentru femei. În timp obiceiurile s-au relaxat, ajungând la purtarea hainelor negre timp de un an pentru persoanele apropiate. Statele Unite În Statele Unite, în general, se respectau regulile britanicilor. În statele din Sud înaintea Războiului Civil se puteau observa regulile stricte în ceea ce privește doliul. Într-o scenă din Pe aripile vântului personajul Scarlet O'Hara a scandalizat asistența acceptând invitația la dans a lui Rhett Butler în ciuda faptului că era
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
acesteia de Africa de Sud, Rodezia de Sud și Portugalia. Marea Britanie a intensificat sprijinul diplomatic și a oferit o asistență militară limitată guvernului federal din Nigeria. Uniunea Sovietică a furnizat echipament militar Nigeriei. Hidroavioane moderne, de producție sovietică, pilotate de egipteni și britanici, au interzis aprovizionarea pe calea aerului și au produs multe victime prin raidurile asupra centrelor urbane. În prezent, o organizație care se intitulează Biafra Actualization Forum (BAF) luptă, prin mijloace pașnice, pentru ca Biafra să redevină independentă și să elibereze poporul
Biafra () [Corola-website/Science/306138_a_307467]
-
formalizat în Tratatul de la Zürich, în noiembrie. Trupele piemonteze ocupat statele italiene mici și francezii au dovedit că nu doresc restaurarea vechii ordini. În luna decembrie, Toscana, Parma, Modena, au fost unificate în Provinciile Unite ale Italiei, și, încurajați de către britanici, a început căutarea anexarea Regatului Sardiniei. Cavour, care triumfător a revenit la putere în ianuarie 1860 și a dorit să anexeze teritoriile, și-a dat seama că era necesară încuviințarea franceză. Lui Napoleon III i-a convenit să recunoască anexarea
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
cale unică se bazează pe faptul că drumurile urmate de alte națiuni (în acest caz, de cea britanică) ar fi norma acceptată. Acest nou argument pune în discuție normele modelului britanic, iar studiile recente ale dezvoltării conceptului de națiune la britanici și la alte state „normale” (de exemplu, Franța și Statele Unite) au sugerat că chiar în aceste state, națiunea modernă nu s-a dezvoltat nici uniform și nici timpuriu, ci a fost o propunere apărută undeva în a doua jumătate a
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
aceasta includea peninsula Iberică și parțial statele italiene; pentru ruși, regiunile estice ale Europei Centrale, și parțial în Balcani; pentru austrieci, sfera de influență includea mare parte din teritoriile din Europa Centrală ale vechiului Reich (Sfântul Imperiu Roman); și pentru britanici, restul lumii, în special mările. Sistemul sferelor de influență din Europa depindea de fragmentarea statelor italiene și germane, iar consolidarea lor îi dăuna. În consecință, o națiune germană unită sub un singur drapel prezenta chestiuni semnificative: Cine erau germanii? Unde
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
anexat o parte a Hanatului Kokand și Tașketul. În 1867 rușii cucerisere suficient teritoriu pentru a forma gubernia Turkestan, cu capitala la Tașkent. Hanatul Buhoro (Buhara) a pierdut zona orașului Samarkand în 1868. Pentru a nu intra în conflict cu britanicii, care aveau interese de prim rang în India, Rusia au lăsat formal independente teritoriile Hanatului Buhara aflate imediat la granițel cu Afganistanul și Persia. Hanatele din Asia Centrală au avut un anumit grad de autonomie până în 1917. Rusia au stabilit relații
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
154 locuitori pe km². Frumusețea insulei Capri a fascinat numeroși poeți, scriitori, artiști și intelectuali. Printre iluștrii vizitatori ai insulei se numără: industriașul german Friedrick Alfred Krupp, scriitorul german Thomas Mann, scriitorul scoțian Compton Mackenzie, poetul chilian Pablo Neruda, scriitorul britanic Graham Greene, scriitorul suedez Axel Munthe, precum și scriitorul rus Maxim Gorki. Insula este vizitată anual de peste jumătate de milion de oaspeți. Pe insula Capri se află trei localități mai importante. Așezarea principală este Capri, orășel situat în partea sa estică
Insula Capri () [Corola-website/Science/304755_a_306084]
-
din America (Acadia și Terra Nova). Insulele spaniole, Gibraltar și Minorca, au fost obținute în urma aceluiași conflict, dând Marii Britanii pentru prima dată prezența teritorială în Marea Mediterană. Pacea de la Utrecht (1713) a încheiat războiul, și cedarea oficială a teritoriilor cucerite de britanici. De asemenea, extindea drepturile britanice asupra aprovizionării cu sclavi și a altor mărfuri comerciale destinate coloniilor spaniole din cele două Americi, și ca rezultat stabilea statutul Marii Britanii ca putere maritimă aproximativ egală cu puternicii competitori europeni. Prima colonie de exploatare
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
sclavi care traversau Atlanticul (70.000 de sclavi aduși anual din Africa către America). În timpul Războiului de 7 ani (1756-1763), Marea Britanie a obținut câștiguri teritoriale în defavoarea Franței. Prin Tratatul de la Paris (1763), Franța recunoștea oficial stăpânirea britanică asupra Canadei, însă britanicii restituiau francezilor controlul asupra insulelor Guadelupa și Martinica. Prin acest tratat se asigura securitatea coloniilor nord-americane. Pentru britanici, extinderea imperiului însemna noi responsabilități și noi costuri. Guvernul britanic dorea să adapteze veniturile americane la necesitățile americane și, în consecință, a
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
ani (1756-1763), Marea Britanie a obținut câștiguri teritoriale în defavoarea Franței. Prin Tratatul de la Paris (1763), Franța recunoștea oficial stăpânirea britanică asupra Canadei, însă britanicii restituiau francezilor controlul asupra insulelor Guadelupa și Martinica. Prin acest tratat se asigura securitatea coloniilor nord-americane. Pentru britanici, extinderea imperiului însemna noi responsabilități și noi costuri. Guvernul britanic dorea să adapteze veniturile americane la necesitățile americane și, în consecință, a crescut taxa la Legea Timbrului (1765). Deși britanicii au considerat această lege ca fiind justă, mulți coloniști americani
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Martinica. Prin acest tratat se asigura securitatea coloniilor nord-americane. Pentru britanici, extinderea imperiului însemna noi responsabilități și noi costuri. Guvernul britanic dorea să adapteze veniturile americane la necesitățile americane și, în consecință, a crescut taxa la Legea Timbrului (1765). Deși britanicii au considerat această lege ca fiind justă, mulți coloniști americani au perceput-o ca o violare a drepturilor lor. Sub protestele coloniilor, Legea Timbrului a fost anulată, dar alte taxe au înlocuit-o curând, determinând unirea coloniștilor într-un Congres
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
pierderile britanice nu s-au extins dincolo de coloniile nord-americane. În același timp, prezența britanică în Canada a fost consolidată de înființarea coloniei New Brunswick, rezultată din emigrația spre nord a peste 30.000 de cetățeni din coloniile americane, rămași loiali britanicilor. După pierderea coloniilor americane, comerțul britanic și-a întors fața, de la cele două Americi, către est. Revoluția industrială a transformat economia britanică dintr-una agricolă, într-una bazată pe manufactura mecanizată, și au crescut astfel produsele britanice destinate exportului. Comerțul
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
politică, pentru a-și conserva poziția economică dominantă. Apoi, între 1740-1750, Compania Indiilor Orientale a luptat cu Compania Franceză a Indiilor pentru supremație în India. O serie de lupte au culminat cu bătălia de la Plassey din iunie 1757, în urma căreia britanicii au înfrânt pe rivalii francezi și indieni. Astfel, Compania Indiilor Orientale a obținut poziția dominantă în regiunea Bengal. Deși expedițiile engleze ajunseseră în Australia încă de la sfârșitul sec. XVII, nu a existat un interes pentru colonizarea acestui continent, considerat neinteresant
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Australia încă de la sfârșitul sec. XVII, nu a existat un interes pentru colonizarea acestui continent, considerat neinteresant. Explorările ulterioare ale căpitanului James Cook din anii 1770, cuplată cu pierderea coloniilor nord-americane, a schimbat această situație. Australia a devenit interesantă pentru britanici, datorită poziției strategice oferite în Asia de Est, precum și ca destinație pentru condamnații britanici care nu mai puteau fi trimiși în coloniile nord-americane, acum independente. În consecință, o flotă britanică compusă în mare parte din condamnați a acostat în Golful
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
americane. Poziția britanică în Mediterana a fost asigurată în timpul Războaielor Napoleoniene (1799-1815), de cele două triumfuri ale amiralului britanic Horatio Nelson. În primul, Nelson a oprit invazia napoleoniană în Egipt, în bătălia de pe Nil, care a asigurat controlul total al britanicilor asupra Mediteranei. Apoi, în bătălia de la Trafalgar, Nelson a distrus flota franceză care voia să-și debarce trupele în Italia. Decimând flota franceză, Nelson a pus capăt tentativei lui Napoleon de a izola insulele britanice, și totodată asigura supremația navală
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
fost teatru al nici unei operațiuni militare, până la tulburările legate de drepturile comerciale ale statelor neutre. Americanii au căutat să-și extindă stăpânirea asupra Canadei. În războiul din 1812, americanii au ocupat York (azi Toronto), în Canada de Sus. Ca urmare, britanicii au jefuit capitala Washington. Incapacitatea armatei americane de a avansa în Canada, a confirmat supraviețuirea stăpânirii britanice în America de Nord. În timpul Războaielor Napoleoniene, Olanda a fost aliata Franței, și Marea Britanie a ocupat numeroase posesiuni olandeze inclusiv Colonia Capului, în Africa de Sud; Ceylon
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Napoleoniene, a permis britanicilor o prezență puternică în Africa de Sud. Sute de coloniști britanici au început să sosească după 1820, și engleza a devenit limba oficială, în 1822. Sclavia, adânc înrădăcinată sub stăpânirea olandeză, a fost abolită în 1833. În 1843, britanicii au înființat colonia de coastă Natal. Burii, descendenți ai coloniștilor olandezi și germani, au respins conducerea britanică și sute dintre ei au migrat spre nord, înființând în interiorul continentului republicile libere africane, Transvaal și Orania. În India, Lordul Arthur Wellesley, mai
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
au respins conducerea britanică și sute dintre ei au migrat spre nord, înființând în interiorul continentului republicile libere africane, Transvaal și Orania. În India, Lordul Arthur Wellesley, mai târziu duce de Wellington, a făcut o serie de cuceriri astfel încât, în 1805, britanicii aveau controlul asupra orașului Delhi și l-au transformat pe împăratul mogul într-o marionetă. În 1828, engleza a înlocuit persana, ca limbă oficială a guvernului din India, și totodată a crescut activitatea misionară creștină. Superioritatea britanică a fost completată
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
oficială a guvernului din India, și totodată a crescut activitatea misionară creștină. Superioritatea britanică a fost completată, în final, cu cucerirea provinciilor Punjab și Sind, în anii 1840. Totuși, populația indiană a început să respingă treptat stăpânirea britanică, simțind că britanicii nu au respect pentru cultura și tradiția locală. Aceste sentimente au atins apogeul în revolta șipailor din 1857, în care soldații indieni (numiți șipai), aflați sub comanda Companiei Indiilor Orientale, au pus la cale o revoltă armată. Rebeliunea a fost
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]