3,188 matches
-
că le plăcea oame nilor mari) și a răspuns serios: „Când am intrat odată la mama și la tata în cameră și am văzut că mama îi mânca puța lui tata.“ Avea și motive să fie serios... Mama, care aplaudase bucuroasă până atunci, a leșinat, iar tatăl a zbughito din platou. Poți zice căși meritau soarta. Ia văzut, într adevăr, o țară întreagă, așa cum șiau dorit. Iar cei de la Prima au avut grijă de asta: nu numai că nu au tăiat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și cum anunță victorioasă că este; vedem cum nepoțica se apleacă săl sărute pe tataia și pe el cum îi întoarce sărutul, ridicânduse pe vârfuri. Și toată lumea îi felicită, bucuroasă că participă la această celebrare a obscenității cu bani mulți, iar televiziunile ne prezintă pe larg episodul, filmând din toate unghiurile și cu gros-plan urile de rigoare. De ce, la știri, imaginile cu niște sâni nevinovați să fie cenzurate, pe când tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
desculț la Ierusalim, să mănânce numai ierburi și să facă tot felul de pocăințe aspre pe care văzuse că le făcuseră sfinții, nu numai că era consolat în timp ce stăruia asupra lor1, dar și după ce le lăsa deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească această diferență până în ziua în care i se deschiseră puțin ochii 2 și rămase uimit de această deosebire, oprindu-se să cugete asupra ei. A priceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
drum, Pelerinul văzu ceva ca o icoană a lui Cristos când era dus legat, fără a fi vorba de o viziune ca celelalte 2. L-au dus de-a lungul a trei străzi, dar nu era deloc trist, ci dimpotrivă, bucuros și mulțumit. El obișnuia să se adreseze tuturor oamenilor cu „dumneata”3, pentru că așa vorbeau și Cristos, și Apostolii etc. Pe când mergea pe acele străzi, îi trecu prin minte că ar fi mai bine să renunțe la acest obicei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se bucură, șimțindu-se onorată de acest comentariu. Când se întoarse acasă, încercând să se regăsească pe sine își bău cafeaua care i-o pregătise cineva. Nicky era în vârstă de cinci ani și avea mare nevoie de ea. Era foarte bucuroasă că îl descoperise, că poseda un instinct matern neexplorat până atunci. Iubea foarte tare copii, iar Nicky se simțea atras de ea. Depășise de mult toate așteptările și merita cu prisosință toate laudele. Anisia părea că un cerc de lumină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împreună. Era cea mai mare bucurie a lui să stea cu maică-sa după ce fusese adus de la bunici, unde crescuse aproape patru ani de zile. Apartamentul era compus din trei camere, era spațios și cu toate dependințele necesare. Copiii erau bucuroși că vor avea camera lor. Aici avea să se adune fărâmă cu fărâmă, radiografia vieții lor. Faptul că avea doi copii îi dădea un motiv de mulțumire. Se simțea ca 109 după un meniu îmbelșugat, admirându-i și nerefuzândule nimic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trăiesc, de a comunica stările mele și de a le transfigura. - Chiar mă face fericit să aud toate astea. Și cum zici că se numește cartea? - E un volum de poezii. Se intitulează „Regăsirea”. - Sună foarte bine, e perfect! - Sunt bucuroasă că mă reprezintă. Hai că am vorbit destul despre mine. Spune-mi tu ce mai faci. - Am rămas același. Viața mea nu s-a schimbat deloc. - De ce nu te-ai recăsătorit? N-ai încercat să te cuplezi cu cineva? - Am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acum descoperă și dînsa că, într-adevăr, comportarea mea a jignit-o. Ajungînd la ea la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu ies din camera asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că magnoliile din vaza ca un gît de lebădă sînt pentru ea singura care le merită pe deplin... Închid ochii și-mi duc brațul peste frunte, gîndindu-mă la mama și la ramul de magnolii... Parcă o văd pe mama surîzîndu-mi, bucuroasă că a primit flori... Apoi îmi vine în minte cabina telefonică de pe marginea trotuarului: bag fisa, formez numărul și spun: "Haideți, Don Șef, să bem, fir-ar ea de viață! Lăsați lădițele pentru flori. Sîntem și noi flori la urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
primesc nimic. Și peste mine s’a lăsat ca înghețul peste frunze tomnatice, cu veleități de viață, o depresiune care iar m’a dat înapoi cu toate kilogramele câștigate la Mangalia. Cu copiii am început să mă obișnuesc, dar sunt bucuroasă când vine seara și rămân singură în biurou. Două seri m’am refugiat în pat; [n’]am adormit, m’am frământat cu insomnii și griji. Am de gând să plec miercuri la Slatina; voi sta joi și vineri și sâmbătă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
știu de ce, acest participiu prezent mi-a evocat Fălticenii de altădată, cu mama traversând sufrageria, făcând pasiențe, mergând spre bucătăria cu plita mare, unde cozonacii moldovenești creșteau nebunește după hogeac. Relativ la chemările tale, le cred, deocamdată, fără ecou posibil. Sunt bucuroasă că ai găsit pe Dard, că ai fost la Monique de la Bruchollerie, că ai văzut un colț nou din această Franță pe care eu o silabisesc acum cu elevele mele. Am recitit scrisoarea ta și iar s’a populat biuroul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o sită să se scurgă apa și apoi îi pui în untură fierbinte; ei se prăjesc greu; aibi răbdare. Ai grije de tine, de lucrurile tale. Dacă e posibil, nu întrebuința prosoapele de olandă. Ține-ți socoteală de lucruri. Sunt bucuroasă că știi să te ajuți singură. E târziu, aproape 11, la tine acolo e 9. Aici e frig și plouă; nu am mai scris în pat, era aproape ininteligibil. Spune mulțumirile mele lui Georges și Greg et mon affectueux souvenir
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic de vlagă. Aseară, când m’am întors de la organizația de bază, de unde am fost parțial debarcată - fapt de care mă simt și turburată, dar și bucuroasă, căci voi avea poate a zecea parte mai puțin de lucru - am găsit pe masă l’envoi Georges, parțial, și pachetul tău de ceai. Mulțumesc și pentru ceea ce e concret, tangibil și util, și pentru faptul că sunt de la voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1949 III Luni, 19 septembrie, 6 și jumătate seara [1949] Sunt fericită să știu că ți-ai atins ținta, că practici meseria pe care-o iubești, în orașul pe care eu te-am învățat să-l iubești, și, în loc să fiu bucuroasă - deși în fond sunt - eu mă văicăresc precum Demeter pe când își căuta fiica, pe Cora-Persefona; dar rolurile s-au inversat: tu ești cea care trăiește în Orașul-Lumină, iar eu sunt cea care se zbate acolo unde își petrecea Cora-Persefona un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-și bea biberonul?! Încă de la Curtici, fii foarte sigură, fata mea, ai lua alt drum. Cum ai îndrăznit să te gândești la așa ceva? Nici în cel mai rău caz, auzi, nu-ți dau voie să te întorci. Sunt atât de bucuroasă că te știu la adă post. Fii bună și scutește-mă de ideea asta stupidă de a veni să te vâri în gura lupului. Și eu ce m-aș face? Crezi că aș mai avea curajul să mă bat [cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
primit ieri cărțile poștale din 2 și 4 decembrie; am găsit-o azi când m-am întors de la cantină și pe cea din 5 decembrie. Presimțeam deja vestea bună despre căsătoria Odile-Greg; o așteptam de la o zi la alta; sunt bucuroasă că în felul ăsta se cimentează legăturile care vă uneau și făceau din voi toți o familie. Sunt curioasă să văd ce față va face tatăl lui Greg; cu siguranță are să vină după vești. Înțeleg foarte bine emoția cercului vostru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
veac“, cum se spunea în copilăria mea, sau de acest „mijloc sau amiază“ a secolului 20 în atâtea griji și sâcâieli, de nu mai sunt în stare să fiu o femeie de lume, ci doar o biată Ceres, aș fi bucuroasă să știu că fata mea dragă, în plină tinerețe, frumusețe și grație, se comportă ca mine la sfârșitul vieții mele? Nu, fetița mea blândă. Sus inima, sus fruntea, micuța mea dragă. Chiar dacă neno rocirea de care ne temem amândouă, în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă așez și eu. Fiica mea mă bate întruna la cap să mă retrag din afaceri. Sau, cel puțin, s-o las mai moale. Să mă mut la New York. — Pe bune? A, da, ar fi foarte bine! Am fi foarte bucuroși. — E o idee foarte bună, spune Luke. Având în vedere faptul că acum lucrezi cât pentru șase. Îmi place foarte mult de fiica ta, spun cu însuflețire. Ne-am distrat foarte tare, când a venit la Barneys. Cum îi merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
necredincios, cuvânt stricat din Epicur), nu altceva ! Dar el, odată pornit pe această cale a pierzaniei, nu ținu seama de furtuna stârnită și-și văzu de treabă. Biata mamă se găsea Între două focuri. Dar În taina sufletului ei era bucuroasă să-și vază bărbatul lepădând urâtul port strein adus În țară de imigrații polonezi Împreună cu jargonul lor...” <endnote id="(754, p. 14)"/>. „Fost-au evreii din Moldova siliți vreodată a purta un costum deosebit ?” - se Întreba Elias Schwarzfeld În 1891
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
175)"/>. Imediat după decretarea mobilizării din august 1916, Uniunea Evreilor Pământeni lansa un apel patetic către evreii din România În care, printre altele, se spunea : „Fiii noștri, În rândurile armatei române, Își varsă sângele pentru țară. Împreună cu toți românii, facem bucuroși această jertfă, fiindcă numai din durerile noastre ale tuturor se va putea naște România mare și fericită de mâine” <endnote id="(448, p. 29)"/>. Au luptat cu arma În mână 23.000 de evrei (adică circa 10% din populația evreiască
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au distribuit populațiunii evreiești copleșite de adânci emoțiuni, „...50 broșuri cu <<Pogromul de la Kilce>> de A.D. Vaida; 25 de ziare Unirea și 15 reviste <<IKUF>>”. Ca să nu se răcească ecourile ședinței din 1 septembrie 1946, boșii și-au frecat bucuroși mâinile și au lansat asistenței invitația participării la „...o seară evreiască” susținută tot la Teatrul comunal, ocazie cu care s-a produs „...tov. doctor I. Goldenberg” care a conferențiat despre „...literatura idiș”. Atmosfera a fost Încinsă până la incandescență de Dalle
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fusese vorba despre o piesă de teatru („Confruntarea”) scrisă, desigur, de un autor sovietic. „Marele” eveniment artistic a fost organizat de resortul cultural al CDE Huși și a fost prezentat cu repetiție În zilele de 11, 12, 13 iulie 1949. Bucuroși peste poate, responsabilii acestuia au scris În raportul lor către Centrala din București, Calea Moșilor nr.128, următoarele: „Prima și a doua seară am dat reprezentația pentru populație. Participarea a fost Într’un număr foarte mare sala fiind plină În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
i-a impus multă atenție la citirea unui text din ziarul scărmănat cu atâta scrupulozitate de două ori pe lună: „În articolul intitulat << GÎnduri la o aniversare scumpă>> scris de rectificatoarea Sanda Galan se arată printre altele: <<SÎnt nespus de bucuroasă că mi s-a dat un apartament confortabil și că din salariile noastre ne-am făcut În casă lucruri cu mult peste strictul necesar (subl. În orig.)>>”. După ce și-a informat ștabii că partea subliniată a fost scoasă din text
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
caz: ,,O întâmplare care a mișcat pe negri mai mult decât altceva a fost mărturisirea de credință a șefului de trib de canibali și primirea lui în Biserică”. Livingstone nu boteza repede pe oameni. Deși mulți negri se arătau foarte bucuroși și cereau botezul, el îi primea după un timp de încercare foarte minuțioasă și cântărind lucrurile cu multă grijă: ,, Nimeni nu mă va putea face, spunea el, să înființez o biserică păcătoasă. Sună frumos să primești 50 de membrii în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la Buzău într-o oră și douăzeci de minute. Iar dimineață parcursesem aceeași distanță în trei ore și jumătate!!! Am ajuns fiecare acasă și nu mai puteam vorbi... Încercam să spun soției cele întâmplate și parcă nu aveam cuvinte. Suntem bucuroși, dar în același timp și solemni la o așa manifestare divină. Îngerii ne-au ajutat să aducem acasă o mașină de literatură cu hrană bogată pentru că ei știau că era foamete de Cuvânt în Buzău. Și cred că aceiași îngeri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]