3,622 matches
-
că am spus ce era de spus despre această mănăstire. Așa că ar trebui să mă gândesc unde să mai mergem. - Iar eu am să-ți răspund cu o întrebare. Nu ți-i dor de verdele crud al primăverii și de cântul păsărilor? - O întrebare mai potrivită nici că se putea.Atunci, te rog să-mi spui la care mănăstire te-ai gândit. - La „Mănăstirea dfintre vii”, cum mai este cunoscută mănăstirea Sfântul Atanasie. - Loc frumos și bine ales. Acolo vom zăbovi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cea a lui Petrarca pentru Laura : „Prin intermediul femeilor trebuie să pătrundă pozitivismul în Italia și în Spania”. De șapte ani, scrie el în 1853 (ceea ce ne trimite la 1846, anul în care a murit Clotilde), citește în fiecare seară un cînt din Dante. Cum pontificatul religiei Umanității își are sediul în Franța, celelalte state vor trebui să renunțe la posesia națională a unor nobile rămășițe : „Onorat mai bine în principalul sediu al religiei universale”, sicriul lui Dante, deja răpit Florenței de către
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
apoi la stadiul politeist și, în sfîrșit, la cel fetișist. După această coborîre care a durat trei luni, a urcat panta înapoi, încetul cu încetul, timp de cinci luni. Această opoziție dinamică va dicta structura poemului. El va cuprinde treisprezece cînturi, dintre care unul preliminar, idealizînd unitatea cerebrală ; următoarele trei vor fi consacrate coborîrii mentale de la relativ la absolut, „aspirînd mereu la armonia completă fără a putea vreodată să o ating”. Următoarele opt cînturi vor înfățișa inima și mintea urcînd încet încet
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
va dicta structura poemului. El va cuprinde treisprezece cînturi, dintre care unul preliminar, idealizînd unitatea cerebrală ; următoarele trei vor fi consacrate coborîrii mentale de la relativ la absolut, „aspirînd mereu la armonia completă fără a putea vreodată să o ating”. Următoarele opt cînturi vor înfățișa inima și mintea urcînd încet încet spre unitatea pozitivă, iar al treisprezecelea va idealiza existența redevenită normală. Printr-o asemenea creație, geniul italian își va îndeplini misiunea, mentală și socială totodată, căreia religia pozitivă îi reliefează caracterul chiar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atributele icoanei cu chipul Sfintei Marii, îndărătul căreia se ghicește chipul divinității: În văduvire și eclipsă/ Eu anii mei îi risipesc,/ Simțind în suflet pururi lipsă/ De chipul tău Dumnezeesc 115. Numai în felul acesta poetul se simte inspirat: Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi116; întocmai ca după rugăciune, inima-mi de-adânc o liniștește,/ Ca răsărirea stelei în tăcere 117, pentru cea pe care o numește icoana ce-a iubit 118. Singura care poate mântui durerile iubirii este Moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
putea explica, iar muzica acestora, izvorând din firea lor, demonstrează cum cântecul e o cale de comunicare cu infinitul, de expansiune cosmică a eului 126; Eminescu nu face altceva decât să se simtă inspirat de întâia iubire: O ador, o cânt cum cântă/ Harfa pe o sântă 127. Ceea ce-l deosebește pe Eminescu de înaintașii săi este și faptul că în structura sa poetică a încorporat ceea ce îndeobște se cheamă muzica sferelor. Muzicalitatea cosmică emană din toată ființarea lui poetică, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fost în cântu-mi mai pur și mai copil/ S-a-mpreunat în chipu-i frumos și juvenil,/ Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce/ Se-nchiagă-n raza lunei ce-n nori vrea să se culce.140 Găsind originea cântului în propria sa copilărie, Eminescu îl va fi păstrat și extins în întregul univers armonic și mai târziu, în anii maturității sale artistice, așa cum Vechiul cântec mai străbate cum în nopți izvorul sare141. Așadar, puterea magică supremă e adunată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
maturității sale artistice, așa cum Vechiul cântec mai străbate cum în nopți izvorul sare141. Așadar, puterea magică supremă e adunată în mâinile poetului, prin darul animării muzicale a cosmosului 142. Și ca un corolar a toate, în Luceafărul Demiurgul accentuează atotputernicia cântului asupra universului: Vrei să dau glas acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munții cu păduri/ Și insulele-n mare?143 În relația biunivocă a omului cu natura, dialogul acestora este dat de sonurile introduse de cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dintâi în țesătura muzicală a lumii 144. Originile acestei cântări-comuniune sunt date de același farmec al copilăriei mitice: Ah! toată vara unei vieți ferice/ Plină de basme, plină de amor/ În cântece-o puneam [...]/ și stele mice/ Se strecurau în cântul meu cu flori 145. Atât în sufletul poetului, cât și în toată armonia universului ipoteștean, până și Vara cânta din arfa [...] de aur/ Vara cu flori cu-al basmelor tesaur 146. Acolo, În valea viselor erau codri de cânturi/ Und-arfe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în cântul meu cu flori 145. Atât în sufletul poetului, cât și în toată armonia universului ipoteștean, până și Vara cânta din arfa [...] de aur/ Vara cu flori cu-al basmelor tesaur 146. Acolo, În valea viselor erau codri de cânturi/ Und-arfe arbori suspinau în vânturi 147. Muza poetului îi inspiră sunete melodice, fiind și ea o prezență prin pădurile de basme, pe unde trece fluviul cântării 148: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Parcă mă văd murind... în umbra porții/ Așteaptă cei ce vor să mă îngroape.../ Aud cântări și văd lumini de torții 174. Altădată, în Mai am un singur dor, Eminescu își exprimă dorința de a trece dincolo tot în sunetul cântului: De voi muri curând,/ În liniștea serii/ Să mă duceți cântând/ La marginea mării 175. Nimic nu este întâmplător. În Geniu pustiu, Sofia moare cufundându-și ultima suflare a vieții în sunetele pianului. Poesis, la rândul ei, va avea aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în sine a versului și invocarea expresă a unor sonorități melodice 181. În Povestea teiului, partea cea mai interesantă nu vine atât din conținut, cât din participarea lectorului la sunetele create și la sugestia trimiterilor: Îngânat de glas de ape/ Cânt-un corn cu-nduioșare/ Tot mai tare și mai tare,/ Mai aproape, mai aproape 182. Ștefan Cazimir descrie sunetele ca impalpabile genii aeriene [...], care se apropie și se îndepărtează, se nasc și mor, acoperind în scurta lor existență curba integrală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
comun amândurora tânguirea, ce aparține melancoliei: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că buciumul și clopotul au valențe echidistante în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului este exprimat de apariția lor simultană: S-aud din bucium cânt/ Să sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu natura: Am auzit a stelelor cântare/ Al mării glas, al râurilor grai/ A frunzelor umilă suspinare/ Mișcate-n freamăt de-al vântului vai!/ În codrii cei adânci și nalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vremilor încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se imaginează într-o atmosferă bucolică împreună cu iubita, fericirea-vis se derulează într-un cadru natural izolat: Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratece izvoare,/ Blânda batere de vânt256. Fericirea celor doi îndrăgostiți își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi !/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi !257 Singurătatea petrecută în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
le cântam, recitam, chiar cântam împreună, mă simțeam în apele mele în momentele de recreiere. Cu ce mă ocup acum? Eu am croșetat și croșetez din papiotă de ață, tricotez, scriu, compun poezioare așa cum pot, scriu despre viața oamenilor, cânt de una singură, recit și timpul trece, că am ocupație. Categoric, vârsta, intru în 94 de ani, mă apasă, durerile se țin lanț de mine, umblu foarte puțin, numai prin cameră și la baie, dar asta face foarte mult. Personalul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Parcă și foșnetul frunzelor s-a oprit... Simți cum te înfioară în tot trupul... E ca și cum Dumnezeu, ar fi coborât pe pământ. Țăranii, până la marginea satului, își încordează auzul să asculte... să asculte ce n-au mai auzit. Ei cântă... cântul îi viața lor, cu privirea ațintită în foc. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau decât numai ei... și focul din fața lor, cu gândul la cei rămași acasă... cu gândul la Moldova... la școala lor. Greerii și ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aș duce. Dar Moldova-i prea departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cine-o face, Că primaru’ nostru zace...” Cântau elevii seminariști, în seara aceea, cu tânguire în glas de cocoare...cântau răscolitor, cântau sfâșietor de jalnic...Cântul lor înălțându se unduios spre cer ca o rugăciune. Dar gândul tiranic nu-i lăsa... „rușii au rupt frontul la Iași..” „... Să cântăm pentru Moldova !.. Să cântăm pentru cei rămași..!”, se îndemnau ei, doar din priviri. „De-ar fi Moldova
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rare, pătimașe, care-ți violentează sufletul cu gândul la Moldova, la cei rămași sub ocupație rusească. Odată ce a căzut Iașul, a căzut întreaga Moldovă..!”, își spuneau ei. „.. Moldova !.. Moldova..!”, se înălța din piepturile lor ca un strigăt spre cer. Prin cânt își strigau durerea... disperarea.. Lăcrimau...cântau și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ei. „.. Moldova !.. Moldova..!”, se înălța din piepturile lor ca un strigăt spre cer. Prin cânt își strigau durerea... disperarea.. Lăcrimau...cântau și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea zvonurile... „vin rușii !.. vin rușii..!”. Cântecul era plânsul inimii omenești pe care o sfâșia durerea. Sunetele continuau să picure, abia auzite, stropi de tristeți sfâșietoare. Nu există ceva mai înălțător decât muzica... E ca și cum Dumnezeu ar coborâ
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dor, seminariștii, coriști de meserie, cu sufletul înmuiat de durere și dor de Moldova, au cântat mai înduioșător ca niciodată.. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce...” Cântau seminariștii nefericirea lor, cântul lor era plânsul inimii omenești pe care o sfâșie durerea... Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune către slăvi... cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo... Țăranii pătrunși în suflet, abia își puteau stăpâni răsuflarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă, măcar, Dumnezeu să coboare pe pământul satului lor... Cheferistul cu chipiu roșu, a dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de aburi peronul. Cineva din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Troia de către Ulise. Tracii trecuseră în mod tragic de partea troienilor, așa cum, mai încoace, l-au preferat pe Pompei în locul lui Cezar. Deschide cartea Iliadei (cu adevărat de necrezut cum a reușit să-și facă o adevărată bibliotecă!) și recitește Cântul al X-lea, de unde reiese ticăloșia lui Ulise, care profită de somnul regelui trac ca să-l ucidă, punând stăpânire pe frumoșii cai ai acestuia. În basmele geților calul este întotdeauna prezent. La Tomis, zgâriat pe lapide străvechi, apare un erou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
metoda sintetică prin care exersăm pronunția fonemului n separat, reluând procesul invers de reconstituire a silabelor, cuvintelor și propozițiilor sunt modalitățile obișnuite de antrenament articulator. Asocierea vocalică este facilitatoare în obținerea sonorizării și rezonanței în cuvinte ca: în, gând, stâncă, cânt, cană, mână, mănâncă, nas etc. Corectarea deformărilor de articulare ale fonemului n - Parazitarea articulării cu fonemul î înaintea sunetului n: înas, înasture, înu, înimic se datorează declanșării sonorizării înaintea ocluziei și lipsei de simultaneitate a acestora. Se poate elimina acest
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
unele observații și descoperiri din biologie furnizaseră deja argumente privind comportamentul imitativ al unor specii de animale. Charles Darwin arăta că "uneori animalele își imită acțiunile între ele: lupii crescuți de câini au învățat să latre, puii de păsări imită cântul părinților și uneori pe cel al altor păsări, papagalii imită orice sunet pe care îl aud mai des" (apud S. Moscovici, 1981/2001, 85). De asemenea, este posibil ca similaritatea dintre starea psihică a individului în cadrul mulțimii și starea de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]