3,117 matches
-
Caransebeș, care îl ia în slujba sa, la oraș, și face un deosebit act de generozitate - îi cumpără un clarinet. La scurt timp îi dă voie să plece, oferindu-i 2 coroane austro-ungare: La început cânta de unul singur în cârciumile Caransebeșului („Lupșa”, „Mândrușoane”, „Mielu”) și la târguri. Este descoperit de "vestitul muzicant Pera" care îi oferă loc în orchestra lui, la restaurantul „Kereș”. Urcând treptele succesului, este solicitat de Alexa Drugă, "celebru violonist de odinioară și șef de orchestră" ce
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
de talentul poetului. Împreună cu Hè Zhīzhăng ca și Zhăng Xù (張旭), Lǐ Shìzhi (李適之), Cuī Zōngzhī (崔宗之), Sū Jìn (蘇晉), Wáng Jìn (王璡) și Jiaō Suì (焦遂) alcătuie Lǐ Bái cercul de poeți de la curte numiți "cei opt poeți de la cârciumă". După opt ani din motive necunoscute (se presupune că ar fi luat parte la intrigile unei concubine), poetul este trimis de la curte, hoinărind prin țară. În toamna anului 744 întâlnește pe poetul renumit chinez Dù Fǔ (杜甫) (712 - 770), care
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
fost solicitat să apară și în câteva filme. Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, "Tunelul" (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
Victor), a căror verișoară era, interpretând "cântece de mahala". Debutează la 14 ani la "Hanul Galben" din Târgoviște. Din 1944 începe să fie numită din ce în ce mai des „Regina noastră” (a romilor). În perioada 1945-1964 își face un nume cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca și Herăstrău. În 1963 înregistrează primele piese la casa de discuri Electrecord, debutând discografic cu două discuri de patefon. Aceste înregistrări au fost ulterior reeditate pe un disc mic de vinil (EPC). În 1964 înregistrează primul album
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
Bibliei, fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o viață boemă, și se lasă introdus în cultura cârciumii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi, pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă, care cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
în arta lui Hals, care introduce în tablourile sale culori luminoase și o varietate mare de străluciri care înviorează fundalul și creează profunzime. Abordează, de asemenea, teme noi la vremea respectivă în Olanda, preluate de la Caravaggio: muzicanți, scene desfășurate în cârciumi, personaje pitorești din viața orașului Haarlem ("vrăjitoarea" "Malle Babbe", "Verdonck"). Franș Hals pictează mai multe portrete colective de ofițeri. El însuși este membru al gărzii civile a corporației "Sfanțul Gheorghe" din Haarlem. În portretul de grup al ofițerilor și archebuzierilor
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
așa cred. Împuternicirea, pentru finul Ion să mă reprezinte, a costat 200 RON, sau două milioane de lei pe... «vechi». Bine că am pe finul Ion om de cuvânt și de încredere - ce mă făceam fără el? Am mers la o cârciumă din apropiere la o bere neagră (în cinstea marelui meu prieten Cezar Ivănescu, în România nu beau decât bere neagră) și am discutat cu oamenii. Așa cum știam, toți discută despre suspendarea președintelui Traian Băsescu și sunt nemulțumiți. De ce sunt oamenii
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
La desființarea comunei a contribuit primarul de atunci al acesteia NICOLAE TITIRIGA. Comună Govora sat cuprindea 4 sate: Gurișoara, Vulpuiești, Scărișoara (Țigănia)și Mahalaua Mare. Comună avea primărie ,școala, biserica, cimitir, casa de nașteri, cămin cultural, două mori de foc, cârciuma și cooperativa săteasca. Atestarea documentara comunei Govora este mult mai veche decât cea a orașului Băile Govora care a apărut și s-a dezvoltat la mijlocul secolului 19, cănd generalul Zorileanu a descoperit izvoarele de ape minerale din această zonă. Înainte de
Govora, Vâlcea () [Corola-website/Science/302028_a_303357]
-
aproximativ 200 de slujitori comandați de baș-bulubașul Stoian Sârbul. Acest incident este povestit cu multe amănunte și în cronici. Ostașii austrieci și moldoveni ajunși în oraș și fiind înfrigurați de gerul aspru s-au repezit să bea vinul de prin cârciumi, lăcomindu-se să jefuiască, înainte de a câștiga victoria . Trupele austriece s-au îndreptat spre Curtea Domnească, unde Stoian Sârbul a deschis porțile fără a se împotrivi. Ele i-au eliberat pe oamenii închiși în temniță, tâlhari și ucigași, dar și
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
București) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia și a doua femeie motociclist din România. Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) - "Ion al lui Țache", "Gheorghe al lui Gâgă", "Limbă" - culege și învață primele cântece populare și lăutărești. Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]
-
doi ani ca să ies om cu pâinea în mână. Și deodată ai picat d-ta la Ciuleandra aceea. Am avut imediat presimțirea că are să mi se întâmple un rău mare din clipa din care v-am zărit apărând în cerdacul cârciumii. Apoi când ai intrat în horă și te-ai prins de Mădălina, am înțeles că de-aci îmi va veni răul. Am încercat să lupt, să mă împotrivesc. Mi-au luat-o oamenii cu sila. Ați plecat, am răsuflat. Credeam
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
manifestări spirituale: religioase, artistice, morale, ideologice - manifestări juridice: obiceiuri juridice locale, forme de reglementare a conflictelor - manifestări politice: forme de organizare și administrare. Dimitrie Gusti atrage atenția că aceste cadre și manifestări se studiază urmărind: - unitățile sociale: familia, neamul, șezătoarea, cârciuma etc. - relațiile sociale: relații între vecini, între sexe etc. - procesele sociale: procese de orășenizare sau modernizare - tendințele de evoluție socială: dezvoltare etc. În capitolul Societatea în perspectivă evoluționistă, (Sociologie, 1982) descrie în prima fază evoluția pământului, evoluția plantelor și animalelor
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
însă acest fragment nu are relevanță decât pentru firul narativ al povestirii, în vederea unor evenimente care urmează. Până atunci însă, văzând un bătrân - care prinsese cu siguranță perioada de dinainte de Revoluție, de dinaintea Erei Fratelui cel Mare - intrând într-un bar - cârciumă, în argoul prolilor - îl urmează sperând să obțină răspunsuri la numeroasele întrebări pe care și le punea referitor la vremea uitată (când el era încă un copil). Însă concluzia la care ajunge - în urma discuției cu bătrânul - e aceea că puținii
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen Barbu («Groapa»), Nichita Stănescu («Argotice») ș. a. „Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma "Calul Bălan", grație capacității stănesciene de a rafina și sublima „argoticele“, capacitate datându-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955», trece într-un admirabil „text liric-burlesc-baladesc“: Un fenomen actual este că în chat nu se dă importanță utilizării
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
am învățat în timpul ăsta, mi-e dor de pâinea cu untură și cu ceapă, de pachetele de țigări împărțite frățește, de tigăile pline cu carne prăjită și de cartofii rântăliți pe care îi făcea Teo, de 'Căruțași', lângă Cișmigiu, o cârciumă (...) unde beam multă, multă bere și de momentele când o luam spre casă pe jos, fiindcă nu mai aveam nici măcar un leu în buzunar. Am iubit în timpul ăsta și am urât,(...) ne-am bucurat, am suferit, am râs de ne-
Compact B () [Corola-website/Science/302935_a_304264]
-
un zid de apărare cu o lungime de 1.450 m, având șapte turnuri, și patru porți.Până la mijlocul secolului XX circula un tren în districtul Euskirchen pe o cale ferată îngustă, numit de popor "Flutsch", există și azi o cârciumă cu denumirea "In de Flutsch", amintind celor mai în vârstă de trenuleț. Euskirchen are o structură economică complexă, din anul 1879 există în localitate o fabrică de zahăr (Pfeifer & Langen). Ramura industriei textile a fost reprezentată printr-o serie de
Euskirchen () [Corola-website/Science/304553_a_305882]
-
și meșteșugul legătorilor de cărți, care însă îl pasiona mult mai puțin decât muzica. La douăzeci de ani el a părăsit orășelul natal, pentru a cutreiera Hessa și Renania, acceptând diverse angajamente drept cantor în sinagogi sau ca violonist prin cârciumi, pentru a-și câștiga pâinea. În 1802 a ajuns la Deutz, pe atunci o suburbie a Köln-ului cu o mare concentrare de parcuri de divertisment, cârciumi și restaurante. Având aici mai multe angajamente decât în alte părți, Isaac s-a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Hessa și Renania, acceptând diverse angajamente drept cantor în sinagogi sau ca violonist prin cârciumi, pentru a-și câștiga pâinea. În 1802 a ajuns la Deutz, pe atunci o suburbie a Köln-ului cu o mare concentrare de parcuri de divertisment, cârciumi și restaurante. Având aici mai multe angajamente decât în alte părți, Isaac s-a stabilit la Deutz și, conform legislației prusace, a adoptat numele Offenbacher, după orașul natal. O anumită stabilitate economică i-a fost asigurată după puțin timp, în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cătunele: Gură Vadului, Tohani, Tohoneanca, Valea Scheilor cu subdiviziunile lor. Au o suprafață de 3.024 hectare cu o populație de 2.020 locuitori, o școală rurală mixtă în cătunul Tohani, 7 biserici cu 5 preoți și 5 cântăreți, 12 cârciumi. Primii ei locuitori constituie colonii aduse din satul Tohan din Transilvania care i-au și dat numele". 1924 - În Tohanul Vechi se construiește monumentul eroilor din primul Război Mondial 1925 - Se reorganizează județul Brașov, de acestă dată figurează și Tohanul
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
trei în muzica de manele: Vio va cânta, Italianu va face playback pe scenă, iar Vrăjitoru va fi impresar. Cei doi patroni îl conving pe tânărul chelner că astfel își va putea recăpăta casa. Vio visează să-și deschidă o cârciumă la Mamaia, unde să cânte; el plănuiește să plece acolo împreună cu Ramona. Italianu și Vrăjitoru se duc la Davinci pentru a-l ruga să finanțeze înregistrarea unui CD, dar liderul interlop decide să fie el cel care face playback și
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
Bill o vâna de câțiva ani. Tom îi scrie Vraciului, apoi el și Bill pornesc să o vâneze. După ce vorbesc cu un pustnic care pretindea că are posibilitatea să găsească pe oricine, cei doi își iau o cameră la o cârciumă, mănâncă - Bill se îmbată - și se culcă pentru câteva ore. La trezire Tom descoperă că Bill este grav bolnav și pleacă împreună cu Gheară. La întoarcere descoperă că Bill lipsește, toiagul lui e rupt în bucăți, o gheată plutește afară și
Greșeala Vraciului () [Corola-website/Science/312743_a_314072]
-
plimbe pe malul mării. În timp ce câinele se juca pe plajă, el este găsit de Dag Daughtry (Karl Michael Vogler), steward pe vasul cu aburi "Makambo", care-l aduce pe vapor sperând să-l vândă cu 20 de dolari la o cârciumă din Sydney (Australia). Dag îl ascunde în cabina sa, cu complicitatea ajutorului său, băiatul negru Kwaque (Vincent Osborne). Lordul englez spune că va face totul pentru a recupera câinele, anunțând dispariția acestuia. După două zile de căutare a câinelui, Harley
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
de vasul "Mariposa" care mergea spre San Francisco. Debarcați la San Francisco, băiatul negru este lovit de trăsura poștei, iar rana sa nu se vindecă. În acest timp, pentru a câștiga bani, Dag dă reprezentanții plătite cu Killeny Boy în cârciumele și restaurantele din oraș. El este invitat la un club, unde dr. Walter Merritt Emory (Amza Pellea), un important om politic, și Harry Del Mar (Ion Besoiu), proprietarul circului Krown, se oferă să-i cumpere câinele, oferindu-i chiar și
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
fost instalate aici un punct vamal austriac și un punct de carantină a animalelor. Pe teritoriul satului și-a stabilir reședința Inspectoratul vămilor bucovinene și podolene. În anul 1780, ființau în sat 5 mori, o velniță, un han și două cârciumi. Odată cu anexarea Bucovinei de către austrieci, stolnicul Vasile Neculce care stăpânea moșia satului, a rămas în Moldova, unde îndeplinea funcția de ispravnic al Ținutului Cârligăturii. În anul 1782, el și-a justificat dreptul de proprietate în fața Comisiei austriece de delimitare a
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
-lea. În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericii. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi. Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat în clădirea fostului proprietar David Olaru, vizavi de actualul "Magazin Sătesc", clădire expropiată pe considerentul că
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]