3,155 matches
-
mele, mi-a fost scris să cânt prin cîrciumi." - Pentru păcatele ei, repetă Cladova visător. Cine știe ce-o fi vrut să spună prin asta... - Așa răspundea când o întrebam: că așa i-a fost ei sortit, să cânte prin cârciumi. - Fără bani... - Spunea că are cu ce să trăiască... Și câți n-au încercat să-i facă curte, câți fanți de mahala, și ofițeri, și negustori cu stare n-au încercat, în tot felul, s-o ademenească, și uneori rămâneau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, în acea noapte, când am întîlnit-o eu, mi-a spus, mi-a spus mie, pentru că pe ceilalți îi cunoștea de mult, mi-a spus că n-o cheamă Leana și că pentru păcatele ei a ajuns să cânte prin cârciumi... Cladova ridică din umeri, neîncrezător și totuși turburat. - Și cu toate acestea, spuse zâmbind, nu cântă întotdeauna. Și dacă n-a cântat atâția ani, foarte probabil că o întreține doctorul, oricare ar fi fost legătura între ei... - Nici de asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ani, foarte probabil că o întreține doctorul, oricare ar fi fost legătura între ei... - Nici de asta nu sânt atât de sigur, continuă Hrisanti. De când o știu, întotdeauna a spus că are din ce trăi... Dar de ce cântă atunci prin cârciumi și grădini de mahala, fără să ia bani, de ce nu încearcă să se lanseze, cum se zice, într-un local cunoscut, la vreo grădină de vară mai selectă, nu înțeleg, și nu înțelege nimeni. Dacă am fi aflat ceva despre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se hotărâse, cu adevărat, să-și vadă de cariera ei, se dă din nou la fund. Dispare. Și, evident, când, după un an, doi, se răspândește zvonul că a reapărut, trebuie să te duci, ca s-o asculți, la cine știe ce cârciumă de mahala sau la o grădină de vară din marginea orașului. Așa a fost, vă amintiți, acum vreo doi ani, când se spunea că e la "Albatros", iar ea, Leana, cânta într-o grădină din Grant, " La trei ochi sub
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cânta decât ce știe și așa cum știe ea. Că în nici un caz nu acceptă să se costumeze, nici să poarte mască, pentru că ea nu e artistă de operă, ea nu poate să facă decât ce-a apucat: să cânte prin cârciumi. - Și probabil că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce-a apucat: să cânte prin cârciumi. - Și probabil că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana la "Floarea-soarelui", acum aproape douăzeci de ani. -Toată lumea le știe, continuă Bărăgan zâmbind. Și mulți pretind că au auzit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era vorba de Dionysos. Nu-ți mai aduci aminte de fata aceea frumoasă, căreia noi îi spuneam Leana... - Nu mă cheamă așa, șopti femeia. Oamenii îmi spun Leana, dar... - "...dar pentru păcatele mele, continuă Adrian, am ajuns să cânt prin cârciumi. Dar eu n-am fost făcută pentru asta..." Femeia îi apucă mâna și i-o sărută. - Adrian, Măria-ta, pentru tine n-am fost niciodată Leana... Adrian se ridică turburat și se apropie de ea. - Eu știu cine ești, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu mi-e frică. Dar înainte de a pleca, aș vrea doar să te mai întreb: versurile mele, Leana, versurile mele, toate câte au fost? - Le auzi pe străzi, Adrian, le auzi în întunerec, după miezul nopții, în grădini și în cârciumi, pretutindeni unde m-ai trimis să le cânt... -... Toate câte au fost, repetă emoționat Adrian, versurile toate, de la începutul începutului... - Am făcut cum mai învățat, continuă Leana. Le-am împărțit. Le-am risipit. Mi-ai spus să le cânt noaptea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ridicat trapa? — Mai du-te dracu’! i-am spus. Știi ce făcuse? Se-ntorsese, se strecurase prin trapa din față și se dusese-n cabină, unde se culcase. Își luase la el două sticle de un sfert. Intrase În prima cîrciumă care-i ieșise-n cale, Își luase sticlele și urcase pe vas. Se trezise cînd am pornit vasul și apoi se culcase la loc. CÎnd m-am oprit În golf și vasul a-nceput să se legene puțin pe valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bine.“ Un tip de gașcă Orbul recunoștea după zgomotele lor toate aparatele din sala de jocuri. Nu știu cît a durat pînĂ să le-nvețe pe toate, dar trebuie să-i fi luat ceva timp, pentru că lua pe rînd toate cîrciumile. Dar lucra totuși În două orașe și, după ce se Întuneca, pleca de la The Flats și o ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar nu-l ținea minte. — Te știu din Cheyenne, din ziua aia În care l-au spînzurat pe Tom Horn. Tu ești unu’ dintre Ăia care l-au păcĂlit cu promisiuni de la asociație. Acum ți-aduci aminte? A cui era cîrciuma din Medicine Bow atunci cînd tu lucrai pentru oamenii care i-au ars-o lui Tom? De aia ai ajuns să faci ce faci? N-ai pic de memorie? — CÎnd te-ai Întors aici? Doi ani după ce l-au agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O, Îi ține trena cînd merge și-i deschide ușa la trăsură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care tresăl discutăm. Barul sp000000000acum sîntem doar tu și cu mine Bruce 000000 00000000000000000000 doar noi 0000000000000000000000000 Înclină afirmativ din cap, Lennox cu rețineri, iar eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim În mașină și pornim În viteză spre cîrciuma Jeannie Deans din South Side. Luăm hotărîrea să trecem prin Queens Park și ne minunăm cînd vedem chipul impunător al lui Salisbury Craig care se Înalță deasupra noastră. Orașul ăsta al nostru e Într-adevăr frumos, iar nouă ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
DE RAHAT CRETIN ȘI ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu pumnul În tabloul de bord pînă cînd mîna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cîrciumă. O mînă de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat cînd merg prin bomba asta micuță de crîșmă. E un salonaș separat alături, despărțit printr-o placă din lemn și niște sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu. Eu și Carole n-am fost niciodată acolo. Nu mi-a plăcut niciodată mîncarea franțuzească. Întotdeauna am preferat să ies În oraș la un curry. La Raj de pe plaja din Leith. CÎrciuma lui Tommy Miah. Asta a fost Întotdeauna favorita meu. O masă la fereastră dacă putiam. La Anarklia de pe Dalry Road. Lui Carole Îi plăceau felurile de mîncare vegetariană de acolo. — A fost În timpul festivalului, Îmi spune Ghostie, frecînd manganu nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ca zmeura (de unde mi-a venit imaginea asta? de la cine?), cu șold strîmt și picioare cabrate, printr-o iubire respinsă? Evit ușile larg deschise de la Hot Bar. Localnicii îi spuneau, cîndva, mai rustic: "Trei izmene". Nu-i da românului cîte cîrciumi poate duce! S-au deschis în mai fiece locuință de la șosea. Lîngă Blue Moon e plasată, strategic, o casă de amanet. Nea Ilie vinde Pop Corn, din păpușoiul cultivat pe trei prăjini. Reclama Kent domină peretele taberei sportive: Think Options
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e un punct admis din aceste contradicții... Difuzând volumele așa cum am amintit, m-am bucurat și de două păreri ce contravin judecății generale ale scrisului meu... Cu aproape doi ani în urmă mă întâlnesc întâmplător cu un coleg prin preajma unei cârciumi, mă salută zâmbindu-mi, mi se uită în ochi și-mi spune tranșant: „Domnule, să știi că nu sunt de părerea dumitale cu privire la ceea ce ai scris împotriva comunismului. Eu am o cu totul altă părere”. Cu lumea din jur care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
te faci când s-o termina gardul!? Alex stătu locului, îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate și plec spre casă. Apoi Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trântit portiera și am luat-o la fugă. Fie ca cei douăzeci de dolari să-i folosească pentru Îngrijirea vreunei fetițe pe undeva, sau pentru repararea vreunui boiler, am decis eu. Sau chiar pentru câteva beri după serviciu, În vreo cârciumă de-a șoferilor de prin Queens - orice ar fi hotărât taximetristul să facă cu banii ăștia ar fi reprezentat o activitate mai nobilă decât a cumpăra Încă o cană de cafea Starbucks. Încărcată de disprețuitoare indignare am năvălit În clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În text (cum i se pare acelui critic obosit); da, să se Întoarcă În atenția tuturor, să fie văzut cum se plimbă pe stradă, cum e o persoană de tot respectul; nu bea, nu fumează, nu-și Înjură colegii pe la cârciumi sau prin gazeturi, nu le fură premiile literare, când se află, ca din Întâmplare, În componența unui juriu, nici nu se laudă că el nu există decât pentru a face să avanseze progresul adevărului etc., etc.; eh, dar ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fapt, ai tot dreptul, trebuie să vorbim neapărat. 22 aprilie 1963 (luni) Acuma, când sunt beată criță, trebuie să scriu, c-așa-mi dictează nu știu ce În mine și tulbure, să spun c-am băut singură, singură, singură, fără nimeni, fără cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru ce am plâns? Ca un copil fără nimeni pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu-i mai plăceam, mă ocolea chiar, ce „chiar“; mă ocolea de câte ori avea ocazia. De ce? Nu știu, dar bănuiesc, cred că e vorba despre dorința lui de a schimba decorul, de a părăsi gara mea, În care poposise. Odată, la cârciumă, mi-a spus că Lora (cea care-l iubește pe el nespus de mult) nu-l lasă să scrie, și asta ca și când el ar fi robul ei, care protestează Împotriva acestui gest normal pentru o persoană atât de naivă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se aude un zgomot suspect În spatele cârciumii, de buldozere În lucru. „Ete-te drăcia dracului, se dărâmă arhitectura veche, păi să le pozez, neică!“, zice Vasile ironic, „să avem după ce reconstitui trecutul istoric al studenției noastre!“. Azi e În vervă, Îl las să vorbească până se oprește singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]