3,129 matches
-
prin instituțiile lor de administrație locală. În cadrul sistemului millet, dat fiind că erau ortodocși, majoritatea locuitorilor din Balcani se aflau sub jurisdicția autorităților bisericești, dintre care cea mai importantă era Patriarhia de la Constantinopol. În general, comunitățile locale erau administrate de căpeteniile lor tradiționale. Aristocrația balcanică, existentă înaintea cuceririi, cu excepția cîtorva zone, ca Bosnia, Albania și Creta, unde o parte a ei a trecut la mahomedanism, păstrîndu-și astfel privilegiile, fusese eliminată. Oficialii otomani dețineau în peninsulă posturile guvernamentale importante, controlau poliția și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
șaizeci deci, eforturile naționale ale sîrbilor, grecilor și românilor înregistraseră în mare măsură succesele scontate. Luaseră ființă o Grecie independentă, o Serbie și o Românie autonome. Pe lîngă aceasta, în zona muntoasă din vestul Balcanilor exista, condus de propriile lui căpetenii, și un alt stat, Muntenegru. Ortodocși ca religie și sîrbi ca naționalitate, muntenegrenii se bucurau de o relativă independență, în mare parte din cauza sărăciei și a faptului că ținuturile lor se aflau departe de celelalte zone. Relațiile guvernului cu Constantinopolul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
introduse în acest interval unele schimbări administrative pentru ca guvernul să semene mai mult cu cele ale celorlalte state europene. Prințul era, firește, un conducător autocrat. Principalii lui consilieri erau cei doisprezece senatori aleși de el și care erau de obicei căpeteniile triburilor importante. Senatul avea și funcția unei Curți supreme de justiție. În 1879, Nicolae și-a reorganizat statul. El a numit membrii unui Consiliu de stat, care acționa ca un corp legislativ. De asemenea mai existau un consiliu de miniștri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Familia lui era musulmană și se distinsese prin serviciile aduse otomanilor. Zog avea douăzeci și patru de ani cînd a participat ca delegat la congresul de la Lushnjë. El a devenit în februarie 1920 ministru de Interne în guvernul Delvina. În maniera vechilor căpetenii de trib, Zog avea un detașament înarmat aflat în slujba lui. Era un lider puternic și hotărît și avea legături cu persoane influente. Primele alegeri au avut loc în aprilie 1921. Începînd din acest moment pînă în 1924, țara a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
condusă de o administrație extrem de conservatoare, a cărei preocupare de bază era menținerea ordinii. Nu a existat nici o măsură cu caracter reformator și nici o libertate civilă, în plus a fost impusă o cenzură dură. Regimul reprezenta interesele proprietarilor funciari, ale căpeteniilor clanurilor și ale celor care urmăreau păstrarea vechiului sistem exact așa cum fusese și pînă atunci. Revenit la putere, Zog trebuia să trateze cu două state, Iugoslavia și Italia, care fuseseră atît de periculoase pentru Albania în trecut. Ajutîndu-l, guvernul iugoslav
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au înlocuit legile otomane. Nu a existat însă nici o reformă agrară sau vreo mișcare în direcția împărțirii moșiilor și nu a fost depus nici un efort în vederea asigurării unui sistem de învățămînt corespunzător. Regele se bizuia pe sprijinul marilor moșieri, pe căpeteniile clanurilor și pe conducerea politică tradițională; acești oameni nu doreau ca autoritatea lor locală să fie știrbită. În timp ce-și consolida puterea în țară, Zog s-a confruntat cu dificultăți din ce în ce mai mari în relațiile sale cu Italia. El avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alert al desfășurării războiului și capitularea rapidă însemnau că țara nu a fost niciodată ocupată în întregime, iar cuceritorii nu au putut strînge de la populație și distruge toate armele. Drept urmare, după armistițiu existau mulți oameni înarmați disponibili, dar lipsiți de căpetenii. Importanța tradiției balcanice de rezistență și romanțarea rolului luptătorilor de gherilă și al bandiților au fost descrise pe tot parcursul relatării de față. După prăbușirea guvernului oficial, dat fiind că forțele germane și italiene nu au reușit să ocupe efectiv
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernul în exil al regelui Petru, organizația aceasta era alcătuită aproape exclusiv din sîrbi. Membrii ei aveau deci tendința să fie atît anti-croați, cît și anti-comuniști. Armata cetnicilor a devenit în primul rînd o asociere de detașamente individuale conduse de căpetenii locale care își limitau activitățile la propriile lor teritorii. Datorită acestei situații se întîmpla destul de des ca Mihailović să nu aibă control deplin asupra subordonaților lui și să fie lipsit de mobilitate. Cetnicii și liderul lor au rămas loiali vechiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
revoluției de la 1848 în context internațional și, mai ales, Emigrația polonă în țările române în vremea revoluției din 1848-1849, evaluate și comentate dealtfel, cu sporul de competență și de autoritate în domeniu, ale unuia dintre discipolii săi, opera sa de căpetenie pentru această fază rămâne, neîndoielnic impozantul și respectatul volum Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), tipărit cu destulă întârziere la Editura Academiei, în anul 1972 și reprezentând, precum se știe, propria-i disertație doctorală. Considerată încă de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de figuri cu o stea centrală în corp. Emit raze asemănătoare cu laserul. Par, precum termitele, să aibă o inteligență centrală și se regrupează ca să sporească puterea emisiunilor lor ucigașe. O luptă încrâncenată se soldează cu distrugerea lor, prin inteligența căpeteniei cetei umane, Bakhoun, care decriptează necesitatea lor de a se regrupa pentru a rezista și le izolează încetul cu încetul pentru a le răpune. Nu se spune nimic despre o posibilă comunicare între ceată și acești Xipehuzi, deși aceștia par
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o fată albă e răpită de "sălbatici" și suferă ultragii, dimensiunea devine tragică și oribilă, cum vedem în Les Hommes sangliers ⁄ Prizoniera oamenilor-mistreți (Rosny, 1929), unde, rămânând fără voia ei însărcinată, fata se sinucide. Suzanne, frumoasa "batavă blondă" răpită de căpetenia oamenilor-mistreți, se lasă posedată fără măcar să înțeleagă ce i se întâmplă. Crescută de niște "calviniști mărginiți și scrupuloși, ea nu bănuise nicicând surprinzătorul act prin care se perpetuează oamenii". Eroina-victimă se sinucide fiindcă simte că devine "străină de umanitatea ei
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
icoana vremii trecute” și după formularea lui Karamzin, „testamentul lăsat de către strămoși nepoților, ca să le slujească de tălmăcirea 7 vremii de față și de povățuire vremii viitoare”. În felul acesta, istoria îi apare ca fiind „după Biblie” drept „Cartea de căpetenie a popoarelor și a fieștecărui om îndeosebi”. Scopul lui Mihail Kogălniceanu nu este să dea o definiție științifică a istoriei, a obiectului și metodelor sale, cât să formuleze marea utilitate socială a acesteia, chestiune căreia îi este, de altfel consacrată
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
din anii aceia, dar îmi amintesc că pe-atunci noaptea mă trezeam adesea plângând, revenindu-mi însă imediat, fericit că nu mă aflam pe fundul prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de basme, eram căpetenia celor ce dădeau iama prin livezi după smochine, migdale, prune. Ne ghiftuiam de minune și alergam cât ne țineau picioarele, desculți. Geronimo, taică-meu, bombănea, asta numai dacă i se plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever și o dată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de cel care părea căpetenia sectei ca să-l întrebe: Nu e nevoie de nicio întrebare: sunt păcătoase, dar nimeni nu le-a făcut vreun rău, decât cel ce trăiește în umbră și trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu bărbi răvășite, duhnind ca niște capre. Unul dintre ei știa chiar să citească și puse multe întrebări, a vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme. Părea să aibă stofă de căpetenie. Tommaso a promis că va face tot ce-i stă în putință pentru a da de perete acele grilaje chiar la începutul răscoalei. Avea nevoie de un om ca el, capabil de a gândi și a organiza o bandă. Mulți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
povestit atâtea minciuni, inspirate chiar de voi, iertat să fie de Domnul. Doi indivizi îi dăduseră pe răsculați pe mâna spaniolilor, arătând locurile și momentele atacurilor, formațiunile și chiar și numele multora dintre ei. Firește, fra' Tommaso fusese denunțat drept căpetenia răscoalei. Visul tău, Călugăre, a fost cel al unui dobitoc; voiai cumva să răstorni un imperiu cu o armată de zdrențăroși? La hohotul de râs al judecătorului, Tommaso răspunse: Zdrențăroșii aceia erau oameni, dar ați făcut din ei niște insecte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe Antonio Mesuraca? Îl cunosc. L-am crescut ca pe un prieten în casa tatălui meu, dar pe urmă a devenit un grec și s-a cățărat pe zidurile înnegrite și acoperite de mușchi. Mesuraca a mărturisit că tu ești căpetenia conjurației. Confirmi această versiune? Ce i-ați promis acelui biet animăluț de Mesuraca? Beneficii pe care n-o să i le dați nicicând? Nu, el nu e o șopârlă, ci un scuipat pe care boșorogii îl împing din plămâni și din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndeplinește datoria până la capăt și astfel și-ar pierde nu puține privilegii. Cu cât rămân mai puține urme, cu atât mai puțini dușmani vom avea de înfruntat în viitor, le-a spus ofițerilor de aceea nu cruțați pe nimeni, dar căpeteniile le vreau vii. Când la sunetul fluierelor, pe care Mastro Giacomo le confecționase sârguincios, răzvrătiții ieșiră în grupuri din grote, din peșteri, din desișuri, din colibe, din hățișuri, se treziră față-n față cu armata gata să lovească. Împușcăturile răsunau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se tot gândea la acea teribilă noapte de sânge, la țipetele bieților oameni ce-și făcuseră iluzii, ca și el, că vor dobândi o fărâmă de libertate. Câteva ore de haos, execuții pe loc, atacuri violente și calmul din zori. Căpeteniile fuseseră cruțate și duse la Napoli. Dar ofițerii rămaseră descumpăniți de teamă, oricât de ușor fusese să stingă răzmerița. Cum oare, după câteva încăierări, zdrențăroșii aceia aruncaseră secerele și drugii și se predaseră? L-au informat pe Vicerege în privința îngrijorării
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
campanellienilor? Sau putem să ne considerăm satisfăcuți de operații și să stăm liniștiți? Eu n-aș exclude, Excelență, existența altor focare. Ba chiar mă tem că asta a fost un soi de avanpremieră; cei mai rău va veni curând. Dar căpetenia lor e în mâinile noastre, călugărul acela nu mai poate face niciun rău. E tot ce-mi doresc, dar prin ținuturile lui este considerat un fel de Dumnezeu, și cine e idolatrizat,, aprinde vâlvătăi mari. Atunci alertați trupele și nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso chemă pe cineva să-l ducă de-acolo; rămase pe gânduri, o îngrijorare agravată de îndoială făcându-l să se simtă descurajat și temător. Intră un alt general ca să raporteze mersul operațiunilor de debarcare a prizonierilor: puțini și doar căpeteniile, conform ordinelor primite. Excelență, nu am putut să-i prindem sau să-i omorâm pe toți răsculații. Ar fi trebuit să le tăiem limba, atât femeilor, copiilor, cât și bătrânilor, ca să-i facem să vorbească și să ne destăinuie ascunzătorile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în Ardeal)”. Relevant pentru convingerile lui Dimitrie Cantemir este și un fragment mai amplu, scris inițial pentru Descrierea Moldovei, dar rămas în manuscris și publicat mult mai târziu: „Înainte de toate, chiar dacă acest neam a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie (despre care se va vorbi mai apoi), totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind adică și dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
luptăm așadar, bărbați frați, cu toată stăruința sub poruncile Lui cele fără de prihană. Să ne gândim la cei ce luptă sub conducătorii noștri, cu câtă bună rânduială, cu câtă ascultare, cu câtă supunere îndeplinesc poruncile. Nu sunt toți comandanți, nici căpetenii peste o mie de soldați, nici peste o sută, nici peste cincizeci și așa mai departe, ci fiecare în grupa sa îndeplinește cele poruncite de împărat și de conducători. Considerând contextul epistolei adresate comunității din Corint, răvășită în acea perioadă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fie foarte prudent și să nu spună adevărul, atunci când nu este necesar, și să folosească chiar și înșelăciunea, folosește exemplul comandantului care biruie în câmp deschis și cel al comandantului care învinge cu viclenie: Dacă îți place să cercetezi printre căpeteniile celebrate de multă vreme, vei descoperi că cea mai mare parte a victoriilor lor a fost rodul stratagemelor, și vei vedea că sunt lăudați mai mult aceștia decât aceia care au învins luptând în câmp deschis. Într-adevăr, aceștia din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-i readucă dintr-odată și pe ceilalți sub ascultarea sa. De aceea s-a putut vedea că dintr-odată o mulțime de militari îmbrățișau viața civilă pentru ca să nu fie nevoiți să se lepede de credința în Creatorul lumii. Căci când căpetenia supremă a armatei (până în 305 a fost Dioclețian, apoi a rămas Galerius n.n), oricare ar fi fost el, a pornit persecuția împotriva trupelor prin verificarea și epurarea lor, le-a lăsat să aleagă una din două: ori să rămână
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]