KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...195 >

4,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Jack Harper cu un surîs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot. Torn cești de ceai și de cafea pentru membrii departamentului de marketing, și În exterior par calmă, zîmbesc, reușesc chiar să schimb cîteva cuvinte amabile. Dar În sufletul meu e furtună și confuzie. Nu-mi place s-o recunosc, dar m-a cam dat un pic peste cap să-l văd pe Connor prin ochii lui Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
doar politicoasă. Se uită la un post-it de pe biroul ei. Apropo, ai un mesaj de la Jack Harper. — Poftim ? tresar. Shit. N-am vrut să pară să sînt atît de afectată de chestia asta. — Vreau să spun, ce mesaj ? adaug mai calmă. — Zice că te roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hîrtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-un final. — Păi, e normal, e un cartier rezidențial. Antonio’s e o excepție. În exterior sînt cît se poate de calmă. Dar În interior simt că Încep să intru În panică. Unde să mergem ? Ce să facem, să Încercăm să o luăm pe jos spre Clapham High Street ? Dar sînt cîțiva kilometri pînă acolo. Mă uit la ceas și tresar șocată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
vine să cred că vrea să iasă basma curată din povestea asta. E cea mai nesimțită vacă cu două fețe pe care am văzut-o În viața mea. — Nu a fost nici o neînțelegere la mijloc, Kerry, spun cît pot de calmă. Știm foarte bine amîndouă ce s-a Întîmplat. Ți-am cerut ajutorul și tu n-ai vrut să mi-l dai. Și OK, e compania ta și decizia ta și aveai tot dreptul să hotărăști cum vrei. Dar te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un meci de fotbal. — Ce-i cu tine aici ? spune Artemis, În clipa În care ajung lîngă ea. Cine are grijă de telefoane ? — Nu poți fi tras la răspundere dacă nu ți s-a adus la cunoștință, mă trezesc răspunzîndu-i calmă, ceea ce poate nu e cel mai potrivit lucru pe care i-l puteam spune (nici măcar nu știu exact la ce se referă), dar are efectul scontat, acela că rămîne fără replică. Îmi Înalț gîtul ca să văd peste capetele tututor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În clipa În care ridic capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe rîsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cît pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea foarte mult să vorbim... Carol : Mai am Încă două persoane pentru clubul Barbie ! Moira : Știu de unde poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

cunoscuți, dar buni. Cel mai vast dintre tablouri o Înfățișa pe Judith cu capul lui Holofern, o imagine foarte sângeroasă. Îl ținea pe Holofern de păr. Ochii lui erau dați peste cap, pe jumătate Închiși, dar ea avea o mină calmă, pură, angelică. Uneori Îmi spuneam că Holofern nici nu și‑o fi dat seama ce anume l‑a năpăstuit. Există și feluri mai rele de a fi răpus. Din când În când Îl Întrebam pe Ravelstein de ce alesese acest anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
familia, așa cum Îi promisese lui Nehamah, dar copiii cunoșteau toate detaliile crailâcurilor și aventurilor lui amoroase. După moartea lui Nehamah, găseai mereu câte o femeie campată În casa lui și cucoanele Îi telefonau din toate colțurile țării. Avea o natură calmă - un fel neabătut de a fi la locul lui. Părul alb Îi era și creț, și ondulat, iar fața viu colorată. Arăta bine, dar Își datora viața unei intervenții chirurgicale pe inimă. Când Îi puneai o Întrebare, trebuia să aștepți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ani. O dată pe an se interna În spital pentru verificări. Dar În rest, viața lui se desfășura ca Înainte. Avea o Înfățișare blajină, tolerantă, deschisă. Fața lui binevoitoare, ca un cadran tăcut de ceasornic, Încadrată de barba albă, ondulată, arăta calmă și sănătoasă. Se uita atent la femei, le măsura siluetele, sânii, picioarele, coafurile. Era unul dintre bărbații care știu să aprecieze, care acordă meritul cuvenit calităților unei femei. Complimentele pe care le făcea nu stânjeneau pe nimeni. Încerca o plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
dreptate sau pe bună modernitate - ar putea fi privită azi ca o pasiune discreditată, dar surorile de la reanimare, aflate permanent pe linia de front a morții, erau mai receptive În fața sentimentelor pure decât colegele lor care lucrau În sectoare mai calme. Și Rosamund, această frumusețe gingașă, cu păr brun și nas drept, era, În mod paradoxal, un soi de retardată. Deși era o Învățată de Înalt nivel - doctor În filozofie, prea subtilă pentru a se lăsa dusă de nas - totuși Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Unii ajung la crimă. BĂRBATUL CU BASTON: Te rog să mă scoți din categoria asta, ai înțeles? Și să mă lași în pace cu bănuielile dumitale și cu teoria dumitale. Eu nu sunt un om nervos, eu sunt un om calm. Cum să-mi arunc câinele în fântână, cum ți-a trecut prin minte așa ceva? Eu iubesc câinii, domnule, eu am avut câine la viața mea, eu știu ce înseamnă să ai câine. Câinele meu a murit de bătrânețe acu’ 17

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

să mulțumească o femeie, depindea de... jocul pregătitor și nimic mai mult. Dimpotrivă, am fost un amant la fel de prompt.... ca un tânăr de șaptesprezece ani cu... fata lui... Și tot atât de plin de uimire. Și uimirea asta trăia în degetele mele. Calme, întreprinzătoare, atente, degetele mele, acești... exploratori, acești... strategi, acești... cercetași, acești... hăitași, s-au desfășurat pe tot... terenul. Și toate știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o... sclavă tânără, în pat cu un... Împărat, aparent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

De pă vremea colectivizării a rămas și nu-l vede nimerica. D’atunci petrece și face legende. Noi construim edificiili cu directivele și el petrece în Baltă! Și mata nu combați la biserică, duminica, chestia asta. Noroc că e lumea calmă la noi și nu e cu misticismele și urmează documentele. Mai vrei să-ți spun părinte și altele pă care le știm de la istorie? Toate cum s-au adunat? - Cum se poate, dom’Goncea, se trase părintele speriat. Doar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

de linia neagră trasată în jurul ochilor. Fermoarul treningului era desfăcut până la buric și pe dedesubt se vedea o bustieră neagră; o fată cam de optsprezece ani, îmbrăcată în pantaloni negri și pulover alb, ochi albaștri-verzui de factură senzuală, gravi, curioși, calmi, păr brunet strâns într-un coc din care firele țâșneau ca niște raze, piciorul drept îndoit sub coapsa stângă. Au vorbit numai două din ele. Cea cu puloverul nu a scos nici un cuvânt. - Ne pare rău că te-am speriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
sub haine și să se comporte normal. Deși distanța era apreciabilă, puteai să auzi tot ce-și spuneau. - Nu înțeleg ce doriți, domnule, clătina Mitch din cap. - Doresc să iau un interviu patronului, atâta tot, insista reporterul pe un ton calm. Era un mulatru cu o tunsoare afro, mare și rotundă, îmbrăcat într-un costum alb și o cămașă roz cu guler larg. Pe umăr ținea o geantă. - De la ce ziar sunteți? - V-am mai spus. - Mai spuneți-mi o dată. - De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
jur. Era singur, doar cu reflexia din oglindă. Înșurubă robinetul pe filet cu mari precauții, temându-se să nu-l scape pe gresie. Încă un atac sonor, acum când rezervorul toaletei se golise în sfârșit, i-ar fi dezechilibrat ținuta calmă pe care și-o impusese. Părăsi grupul sanitar tușind încet. Se străduia să-și mențină bărbia mult peste nivelul mărului lui Adam și să-și înăbușe senzația de disconfort din palme. Toaletele dădeau într-un culoar îngust, cu lambriuri. Deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
nu-mi dă pace? E posibil să fie și asta. Eu par bun și el pare rău, dar mărturisesc că nu l-ați cunoscut pe Hector, ce creatură, îți injectează agonie în vene. De felul meu nu sunt un om calm, și de-aia nu vreau să am declanșatori în preajmă. Uneori vreau doar să mă plimb pe străzi și să văd câini și pisici. Îmi trebuie o altă stare, lipsită de umanitate, o stare organică și totuși diferită. Am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

cărui nume îl uitasem, stăteau tolăniți pe niște fotolii, urmărind scena cu interes. —Mă simt îngrozitor. Numai că am avut o criză absolut groaznică - nici măcar nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
asigur, îți promit, că nu se va mai întâmpla. Chiar vreau să fac spectacolul acesta, de când aștept să lucrez cu tine... Oftă prelung. —Cum să te conving? Ce pot spune? Urmări cu atenție fața lui MM; la fel de plăcută și de calmă, nu-i oferea prea multe indicii. Dar, chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]