3,930 matches
-
faptul că biserica catolică s-a opus atât de mult timp școlii obligatorii. Conform Enciclopediei Britannica, creștinismul, ca orice monoteism, a manifestat în bimilenara sa istorie o apreciabilă cantitate de intoleranță atât de tipică acestei forme speciale de religie. Filozoful canadian de origine franceză Hervé Fischer definește și el monoteismul ca fiind ""una dintre cele mai mari catastrofe ideologice din istoria umanității"" și o formă de ""sclavagism religios"." (""Nous Serons Des Dieux"", VLB éditeurs 2006, p. 52: "Les monothéismes constituent l
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
pleacă la New York. În septembrie 1944, soția sa Bella moare în urma unei infecții. În America, pe lângă tablouri, artistul creează și scenografii pentru spectacolele de balet ""Aleko"" de Ceaikovski și ""Pasărea de foc"" de Stravinsky. În 1948 se stabilește împreună cu pictorița canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o întâlnește pe Valentina Brodski, numită de el ""Vava"". Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis. Din anul 1966, locuiesc
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
suprafața de 822.325 km sau de 1,23 milioane km dacă se iau în considerare Golful James și Bazinul Foxe) dar relativ puțin adânc în nord-estul Canadei, considerat în prezent ca făcând parte din Oceanul Arctic. Este mărginit de provinciile canadiene Quebec, Ontario, Manitoba și Nunavut, dar bazinul său se întinde la sud până în Dakota de Nord și Minnesota și la vest până în Alberta. În partea de sud-est, golful se continuă cu golful James. La est comunică cu Oceanul Atlantic prin Strâmtoarea
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
fără ghețuri în zona arctică și a reducerii suprafeței ocupate de ghețuri în acea zonă în general, a revenit în atenție ideea unei rute comerciale între Rusia și Canada, numită Podul Arctic, care să traverseze Arctica și să lege portul canadian Churchill de la golful Hudson cu orașul rus Murmansk. Țărmurile vestice ale golfului fac parte din Câmpia Golfului Hudson care acoperă o arie totală de cca. 324,000 km. Zona este străbătută de numeroase râuri, tipul de sol și însăși tipul
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
sol și însăși tipul de vegetație ce crește acolo fiind cunoscut sub numele de muskeg. Formele de relief sunt rezultatul acțiunii ghețarilor din timpul ultimei glaciațiuni. În schimb, cea mai mare parte a coastelor estice reprezintă marginea vestică a Scutului Canadian, fiind stâncoase și deluroase. Vegetația de aici este de tipul pădurilor boreale, iar mai la nord de tip tundră. Printre cele mai mari râuri și fluvii care se varsă în Golful Hudson (incluzând și Golful James) se numără: Golful conține
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
la nord de tip tundră. Printre cele mai mari râuri și fluvii care se varsă în Golful Hudson (incluzând și Golful James) se numără: Golful conține numeroase insule, mai ales în apropierea coastei estice. Toate aceste insule aparțin de teritoriul canadian Nunavut. Cele mai importante insule și grupuri de insule sunt: Regiunea din jurul golfului Hudson este foarte slab populată și constă în mare parte din inuiți și indieni cree, care se ocupă mai ales cu vânătoarea și pescuitul. Multe dintre așezările
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
trei divizii: ECW, Raw și SmackDown. Evenimentul final a fost ținut în 2009, No Way Ouț fiind înlocuit de Elimination Chamber în 2010. Spectacolele a avut loc în S.U.A (8 state ale Statelor Unite ale Americii) și Canada (într-o provincie canadiană), unde fiecare a fost ținut într-o arena. Fiecare eveniment a prezentat un angajat al WWE-ului care a participat în diferite meciuri de wrestling. Opt dintre main eventuri (evenimente principale) au fost meciuri pentru centuri. Wrestlingul profesionist este un
WWE No Way Out () [Corola-website/Science/307336_a_308665]
-
Ed, Edd n Eddy (tradus , de asemenea abreviat în engleză EEnE) este un serial de animație americano-canadian creat de Danny Antonucci și produs de compania canadiană a.k.a. Cartoon. A fost prima dată difuzat pe Cartoon Network la data de 4 ianuarie 1999. Serialul aduce aminte de desenele animate create între anii '40 și '70. Acțiunea se petrece în jurul a trei adolescenți, cunoscuți ca „Ezi
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
lezarea drepturilor omului prin efectuarea unei operații ne-terapeutice pe un copil care nu este capabil de a consimți”" (în ). Vezi și articolul dr. M.D.A. Freeman din Jurnalul Britanic de Urologie (BJU): "Dreptul copilului de a fi circumcis" Societatea Pediatrică Canadiană nu consideră nici ea circumcizia a fi o procedură medical necesară. Practica circumciziei a fost atacată de-a lungul istoriei din diferite motive, considerată ca o formă de mutilare, sau cel puțin un gest inutil cu consecințe ireversibile. Prof. Margaret
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
învecinate, repartizarea frecvențelor și a benzilor de frecvențe se stabilește prin acorduri internaționale în funcție de tipul de radiocomunicații, regiune a lumii, respectiv țară și stație de emisie. Prima demonstrație de radiodifuziune sonoră a avut loc în 1906, fiind efectuată de către inventatorul canadian Reginald Fessenden. Organizarea emisiunilor regulate de radiodifuziune sonoră datează din perioada anilor 1919 - 1920 (în special în SUA și URSS). În 1922 s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia și Franța, în 1923 în Germania, iar în 1924 în Italia
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
fost director la "Curentul" și Cristian Țânțăreanu, cel care a construit Complexul "Paradisul Verde" din Corbeanca. A obținut diploma de inginer constructor. A emigrat în Canada în anul 1975. A lucrat inițial timp de doi ani ca inginer la firma canadiană "Homeco Investments" din Montreal, ocupându-se de restaurarea a două blocuri care arseseră de curând. În anul 1978, a fost angajat ca asistent al vicepreședintelui celui mai mare dezvoltator de proiecte imobiliare din America - "Olympia and York". Timp de cinci
George Iacobescu () [Corola-website/Science/308755_a_310084]
-
planetar" (în original Lunar and Planetary Laboratory) al University of Arizona din Tucson, sub supervizarea NAȘĂ. Programul a fost un parteneriat între Statele Unite, Canada, Elveția, Danemarca și Germania, pe de o parte, respectiv NAȘĂ, "Agenția Spațială a Canadei" (în original, Canadian Space Agency) și industria aerospațiala. Phoenix reprezintă a șasea amartizare reușită de NAȘĂ din douăsprezece tentative și este prima care a amartizat în regiunile polare ale planetei. Misiunea a avut două scopuri. Unul a fost studiul istoriei geologice a apei
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
au fost responsabilitatea Universității Arizona. Jet Propulsion Laboratory de la NAȘĂ, aflat în Pasadena, California, a gestionat programul și a furnizat controlul și proiectul misiunii. Lockheed Martin Space Systems, din Denver, Colorado, a construit și a testat navă spațială. Agenția Spațială Canadiană a furnizat o stație meteorologică, cu un senzor atmosferic inovativ, pe bază de laser. Printre instituțiile co-investigatoare s-au numărat Malin Space Science Systems (California), Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar (Germania), NAȘĂ Ames Research Center (California), NAȘĂ Johnson
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de vânt și cu senzori de presiune și temperatura. MET conține și un dispozitiv LIDAR (în , detecție și localizare a luminii) pentru eșantionarea numărului de particule de praf din aer. A fost proiectată în Canada și susținută de Agenția Spațială Canadiană. O echipa condusă de Universitatea York a supervizat operațiunile științifice ale stației meteo. Echipa Universității York a primit contribuții din partea Universitatea Alberta, Universității Aarhus (Danemarca), Dalhousie University, Institutului Meteorologic Finlandez, Optech și a Geological Survey of Canada. MacDonald Dettwiler and
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
a capitulat cu toate forțele dintre munții Boemiei și râul Inn în fața generalului Jacob L. Devers, comandantul Grupului al 6-lea de armate americane. La ora 16:00, feneralul Johannes Blaskowitz, comandantul trupelor germane din Olanda s-a predat generalului canadian Charles Foulkes în prezența Prințului Bernhard, comandantul Forțelor militare olandeze din interior. În Dresda, "gauleiterul" Martin Mutschmann a făcut cunoscut că pe frontul de răsărit urma să fie lansată o ofensivă de proporții. Doar două zile mai târziu, Mutschmann a
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
fost ținta primului atac cu arma chimică lansat de armata britanică. În ciuda pierderilor cumplite suferite de germani, ofensiva britanică s-a împotmolit după numai câteva zile. În martie 1917, Armata a 6-a a fost ținta atacului forțelor britanice și canadiene în timpul bătăliei de la Vimy. Armata a 6-a, sub comanda generalului Ludwig von Falkenhausen, a suferit pierderi de peste 20.000 oameni în luptele care au urmat, fiind în cele din urmă alungată de pe culmea Vimy de canadieni. La începutul celui
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
odată cu capitularea Germaniei Naziste în 1945. Momentul de maximă intensitate a luptelor a fost atins de la mijlocul anului 1940 până la sfârșitul anului 1943. Campania a opus vasele de suprafață și U-boot submarinele Marinei Germane Marinei Regale Britanice și Marinei Regale Canadiene și mai târziu Marinei Statelor Unite, care asigurau securitatea convoaielor aliate, care transportau materiale de primă necesitate din America de Nord și de Sud spre Regatul Unit și Uniunea Sovietică. Submarinelor germane (U-boot) li s-au adăugat cele italiene, după ce Italia a intrat
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
din punct de vedere financiar pentru Statele Unite, deoarece populația americană era puternic împotriva războiului și numeroși politicieni considerau că, cel mai probabil, englezii sunt pe cale să piardă războiul. Primele dintre aceste distrugătoare au fost preluate de echipajele lor britanice și canadiene de-abia în septembrie și toate trebuiau reînarmate și utilate cu dispozitive ASDIC (sonar). Au trecut mai multe luni până când aceste distrugătoare au început să participe la luptele cu germanii. Germanii au început la rândul lor să primească ajutor de la
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Eforturile britaniclor au fost sprijinite de creșterea treptată a numărului vaselor de escortă disponibile, (prin cumpărarea vechilor distrugătoare americane sau prin crearea noului model de corvetă canadiano-britanică din clasa „Flower”). Multe dintre aceste vase au devenit parte a Marinei Regale Canadiene, care a cunoscut o creștere uriașă a numărului de vase, de la doar câteva, până la efective care să asigure componența celor mai multe grupuri de escortă. Numeroase vase de luptă noi erau încadrate cu echipaje formate din francezi, norvegieni sau olandezi, dar acestea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
tot restul campaniei, având o contribuție importantă la dezvoltarea a primului dispozitiv electronic programabil, computerul Colossus. În iunie 1941, britanicii au decis să asigure escorte convoaielor pe tot parcursul traversării Atlanticului. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, Amiralitatea a cerut marinei Regale Canadiene să-și asume responsabilitatea pentru protejarea convoaielor în zoan vestică a oceanului și să-și stabiliească o bază nouă de acțiune la St. John în Newfoundland. pe 13 iunie 1941, comandorul canadian L.W. Murray și-a luat în primire
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
îndeplinirea acestei sarcini, Amiralitatea a cerut marinei Regale Canadiene să-și asume responsabilitatea pentru protejarea convoaielor în zoan vestică a oceanului și să-și stabiliească o bază nouă de acțiune la St. John în Newfoundland. pe 13 iunie 1941, comandorul canadian L.W. Murray și-a luat în primire postul de Comandor Comandant al Newfoundland Escort Force, aflată sub comanda Comandamentului Western Approaches din Liverpool. Șase distrugătoare canadiene și 17 corvete canadiene, întărite cu 7 distrugătoare, cinci corvete și trei goelete
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
nouă de acțiune la St. John în Newfoundland. pe 13 iunie 1941, comandorul canadian L.W. Murray și-a luat în primire postul de Comandor Comandant al Newfoundland Escort Force, aflată sub comanda Comandamentului Western Approaches din Liverpool. Șase distrugătoare canadiene și 17 corvete canadiene, întărite cu 7 distrugătoare, cinci corvete și trei goelete britanice au format inițial forța canadiană de escortă. Aceste vase aflate sub comanda canadiană însoțeau convoaiele din porturile din Newfoundland până în punctele de în punctele de întâlnire
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
St. John în Newfoundland. pe 13 iunie 1941, comandorul canadian L.W. Murray și-a luat în primire postul de Comandor Comandant al Newfoundland Escort Force, aflată sub comanda Comandamentului Western Approaches din Liverpool. Șase distrugătoare canadiene și 17 corvete canadiene, întărite cu 7 distrugătoare, cinci corvete și trei goelete britanice au format inițial forța canadiană de escortă. Aceste vase aflate sub comanda canadiană însoțeau convoaiele din porturile din Newfoundland până în punctele de în punctele de întâlnire din Islanda, unde escorta
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
luat în primire postul de Comandor Comandant al Newfoundland Escort Force, aflată sub comanda Comandamentului Western Approaches din Liverpool. Șase distrugătoare canadiene și 17 corvete canadiene, întărite cu 7 distrugătoare, cinci corvete și trei goelete britanice au format inițial forța canadiană de escortă. Aceste vase aflate sub comanda canadiană însoțeau convoaiele din porturile din Newfoundland până în punctele de în punctele de întâlnire din Islanda, unde escorta era preluată de Marina Regală Britanică. Până în 1941, SUA au luat parte din ce în ce mai mult la
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Newfoundland Escort Force, aflată sub comanda Comandamentului Western Approaches din Liverpool. Șase distrugătoare canadiene și 17 corvete canadiene, întărite cu 7 distrugătoare, cinci corvete și trei goelete britanice au format inițial forța canadiană de escortă. Aceste vase aflate sub comanda canadiană însoțeau convoaiele din porturile din Newfoundland până în punctele de în punctele de întâlnire din Islanda, unde escorta era preluată de Marina Regală Britanică. Până în 1941, SUA au luat parte din ce în ce mai mult la război, în ciuda stării sale de neutralitate. În aprilie
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]