3,221 matches
-
1939, p. 5. Bibliografie specială și generală Achim, Viorel, Țiganii in istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998. Arghezi, Tudor, Scrieri, vol 32: Proze, Minerva, București,1964. Bibliografie Radiofonică Românească, vol. I: 1928-1935, editor Sebastian Sârcă, cuvânt înainte de Șerban Papacostea, Editura Casa Radio, București, 1998. Breck, John, Darul sacru al vieții. Tratat de bioetică, ediția a II-a revăzută. Traducere și cuvânt înainte de Prea Sfințitul dr. Irineu Pop Bistrițeanul episcop vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului și a Clujului, editor Vasile Manea, Cluj Napoca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ibidem, p. 171. 65 Calinic I. Popp Șerboianu, "Mi-e frică de fericire", în Flacăra Sacră, V, 2, 1938, p. 3. 66 Idem, "Neamul țiganilor", în Bibliografie Radiofonică Românească, vol. I: 1928-1935, editor Sebastian Sârcă, cuvânt înainte de Șerban Papacostea, Editura Casa Radio, București, 1998, p. 407. 67 Idem, Îndrumător pentru vizitarea sfintei mânăstiri Cozia, Tiparul Tipografiei Cozia a sfintei Episcopii a Râmnicului Noului Severin, Râmnicu Vâlcea, 1931. 68 Constantin Cernaianu, Biserica din Regat, 1908-1918, Tip. Profesională Dim. C. Ionescu, București, 1920
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
succesul filmului sau al dansului românesc, în ciuda unui limbaj, în ultimă instanță, mult mai ușor de transmis și asimilat. Nu mă gândesc, firește, la sutele de muzicieni români care își câștigă pâinea, de multe ori și o celebritate, mutându-și casă în străinătate. Mă gândesc la ce se petrece in România. Despre cine ar trebui să-și asume responsabilități pentru a difuza muzică și muzicienii români se poate discuta mult. Într-o măsură, lipsa de vizibilitate este, poate, vina directorilor institutelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Avem acolo doctori și medicamente. Și liniște. Căpitanul păru să gândească. O vreme se auzi doar tropotul cailor, Înăbușit de zăpadă. - No. Angelo se aplecă, Încercând să se convingă că acela fusese răspunsul. -No, repetă Oană. Io voglio andare a casa. In Moldavia. Voglio vivere o morire in mio paese. Angelo se Îndreptă În șa și privi coloana Apărătorilor, care se afunda În munții Balcani, ținând direcția nord-vest. Era singura direcție În care ciocnirea cu trupele de ieniceri putea fi evitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răbdare, totdeauna eu am fost pripit, răbdarea nu m-a caracterizat niciodată. Probabil că întîmplări din copilărie te fac nerăbdător, sau poate toți copiii sânt nerăbdători. Adu-ți aminte de vremea când așteptai Crăciunul sau ziua ta. De obicei răscoleam casa cu o săptămână înainte și, de cele mai multe ori, găseam cadourile pe care le și desfăceam, nerăbdător, dar le si împachetam la loc ca să nu le stric plăcerea alor mei, așteptând momentul înmînării cu emoție mai mult de frică să nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
peste mine Cu-o burniță ce mănfioră, Speranțele simt cum îmi zboară Și-o adiere tristă vine, Noiembrie coboară peste mine. Mă năvălesc din vremuri amintiri, Le cern prin sita deasă-a minții, Mă văd copil, îmi văd părinții Și casa trainicii zidiri, Mă năvălesc din vremuri amintiri. Aceste sunt poezii ale sufletului meu, izvorâte din experiența mea de viață prin care am trecut, lăsându-mi urme care se vor șterge doar cu trecerea mea dincolo, în lumea eternității. - Acum hai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unor păduri de salcâmi, precum strămoșii noștri la adăpostul codrilor în vremurile de odinioară. Continuam să ne instruim și să construim poziții succesive de apărare necesare pentru momentul când ne-am fi confruntat cu vecinii noștri din Răsărit. Cortul era casa fiecăruia dintre noi și nu ne doream decât sănătate și speranța zilei de mâine. Știam că erau urmărite atent acțiunile și preocupările noastre, dar nu ne făceam griji în plus. Când vegetația a sporit și mai mult camuflajul nostru, ni
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
feciorul lui Toderașco ce-au fost logofăt mare...și au vândut a lui ocină și moșie...niște casă gata cu pivniță de piiatră suptu casă, și beci și iarăși de piiatră și cu altă pivniță de piatră deosăbi, ce aceste casă sîntu pre Ulița Strîmbă, în tîrgu în Iași...Și s-au sculat boiarinul nostru, Miron Costin marele comis, și au plătit toți banii deplin, 300 de lei, bani gata”. Acum nu te grăbi să pleci.Mai stai, pentru că mai ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îndreptîndu-să cu marturi că este locul drept a lor, stăpînit de dînșii și de părinții lor de 40 de ani”. Și „Așe s-au hotărît, ca să-și stăpînească Gheorghie și soțul său, Marie, acest loc cu bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și Neculai, urmașii lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
casă. Cum să nu? Însă divanul, prin hotărârea de judecată din 6 martie 1743 (7251), întărită de vodă și patriarhul Sfântului Mormânt chir Partenie, arată: „că au parte amîndoi frații în casă și s-au hotărît giudecata lor ca să fie casa împărțitoare și fiind ei numai doi frați ficiori lui Ieni pevițul, Neculai și Lupa, casa să se scoată în vînzare...și să împartă banii cum or vre”. Asta s-a întâmplat după ce la 27 mai 1739 Grigorie Ghica voievod scria
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ghimpată și m-am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși! - Fiecare cu Budapesta lui... Mai dă-mi vin. S-a ridicat dintr-odată: - Uită-te în jur, uită-te... tu nu vrei nimic de pe-aici? Am casa plină de zdrențe, de vechituri lăsate de alții când s-au dus, s-au dus, s-au dus, unde-i soare și bine. „Eu plec în Canada... na-ți frigiderul, mai sunt și niște pahare și-o zaharniță...”, „M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi trebuie. Câțiva gologani îmi împrumută el frate-meu, c-o să fie bucuros când o afla ce afacere prima am făcut. Gata, la drum, sus proțapul (ridică proțapul) și să ne cam ducem. Iaca, dealu-i ici, iar dincolo-i casa. Acu' am plecat, acu' am și ajuns. Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unul câte unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche de piatră pe care bunicul o pusese lângă cuptor, își sprijini coatele pe genunchi, bărbia în palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n bucătărie, Hotărăște‐a casei soartă și face lucru de artă. Spală și face curat, Se ocupă de călcat și‐apoi c‐o grijă aleasă Îi cheamă pe toți la masă. De n‐ ar fi vrednică Gină I‐ar fi casa o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate Are pe Rică la spate
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu e lipsit de speranță. Dă-mi puțin din speranța ta, Mioara. Eu am fost o iarnă veselă și-mi proiectă holograme din trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca printr-un lan de porumb. Lumânarea s-a topit de căldură În mâna lui, iar florilor au Început să le casă petalele. A ajuns Însfârșit, tocmai când groparii bat cuiele În capacul coșciugului. Trec sforile pe dedesupt și Încet, Îl coboară pe bătrânul Kawabata În pământul de unde a venit. Își face o cruce. Îi pare bine că nimeni nu-l Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
efect tulburător\ E doctoriță-n medicină\Dar pacientă în amor”. (G.Lesnea). Il claxona...Rămase în expectativă. Pentru cine să opteze: Lily,Magda,Meri ?!... „Plînge leoaica:O duc greu Cu soțul că de cîțiva ani Din retribuția de leu N-aduce-n casă nici cinci bani!” (V.D.Popa) Fabula Intr-o cofetărie-patiserie stau la masă trei colegi de serviciu.In fața lor trei halbe cu bere. -Eu beau numai bere,anunță bonjuristul. Medicul mi-a interzis să mai beau alcool și să mai
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 8. Și Domnul a zis tatălui meu David: Fiindcă ai avut de gînd să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gîndul acesta. 9. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieșit din tine, va zidi Numelui Meu o casă." 10. Domnul a împlinit cuvîntul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
află aici Christa, care intervine cu tact, ridicând paharul. Traian are să Își continue povestea după ce ea va face, În numele lor amândurora, urări de fericire și viață lungă tinerilor căsătoriți, auguri! * — ...Mergeam de două ori pe săptămână În somptuoasa, pentru mine, casă Dobrotă ca să Îl meditez pe Anton la latină și greacă veche. Treptat ne-am Împrietenit. Sau, cel puțin, mie așa mi se părea, s-ar putea ca el să fi făcut parte din acea categorie de oameni care nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
unei peșteri. Thérèse Mangeot, care pregătea ceva într-o cratiță, ridică ochii și spuse: Nu-nțeleg cum se face că intri totdeauna pe ușa din față. De ce nu vii pe ușa din spate, la fel ca noi? S-ar păstra casa mai curată. —Iertați-mă, Mademoiselle, poate pentru că pe-aici am intrat prima dată, răspunse Charlot. Thérèse nu-l trata ca pe un servitor - pentru ea, el era parcă tot un țigan care-și găsise adăpost acolo până când o să-i alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
eram în Londra. M-am oprit o clipă, întrebându-mă dacă să-i spun lui Lauren, și la naiba: am fost atât de sinceră până acum, așa că de ce să încetez acum? ― Dacă vrei să știi adevărul, continui eu, eram cât casa. ― Nu se poate! exclamă Lauren, cercetându-mă neîncrezătoare din cap până în picioare. Nu se poate. ― Jur, am spus eu. ― Și atunci cum naiba ai ajuns să arăți așa? ― Multă muncă, din greu. O groază de sport și nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
transformat într-o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-ți venea să-i tragi un șut în fund. Chaquie a ezitat, după care a cedat. —Bine. Dumnezeu să mă ajute! Așa că, fără prea multă tragere de inimă, m-am dus s-o caut pe Misty. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Beniamin, și pe Țiba, mai marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului. 18. Luntrea, pusă la îndemîna împăratului, tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa cînd era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui. 19. Și a zis împăratului: "Să nu țină seama domnul meu de nelegiuirea mea, să uite că robul tău l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
toată lumea, care cam de mult aștepta sosirea sa, pentru a se apuca de sărbătorit. îi veni să se ducă, pentru el, afară. Se duse. Nevasta și alte câteva persoane înțeleseră despre ce este vorba. Restul - ba. Domnul prefect Grigoruță aveaîn casă două vietăți, care-i umpleau viața interioară: o pisică siameză și un papagal vorbitor. În momentul în care fugi pe ușă,întrucât se scăpa pe el, pisica o luă ușurel, printre picioarele sale, și ieși. El se duse unde-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]