3,011 matches
-
Maria Stuart, a instituit data de 17 noiembrie ca sărbătoare a urcării ei pe tron. La acea dată cădea și ziua Sfântului Hugh, care era marcată prin tragerea clopotelor, act ritual ce a devenit de atunci forma de a marca celebrarea reginei. Sărbătoarea s-a păstrat și după moartea Elisabetei și chiar În perioada revoluției lui Cromwell, diversificându-se cu elemente din Ziua Papei, cum ar fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sărbătoarea s-a păstrat și după moartea Elisabetei și chiar În perioada revoluției lui Cromwell, diversificându-se cu elemente din Ziua Papei, cum ar fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron ca pe un eveniment carnavalesc, cu parade mascate, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împotriva dominației engleze: „Ziua reginei Elisabeta a devenit acum un circ. Ea a Început ca o Încercare de a conferi legitimitate În fața catolicei Maria Stuart, prin imitarea splendorii procesiunilor papale. Apoi, Ziua reginei Elisabeta a fost o sărbătoare subversivă În raport cu celebrarea urcării pe tron a lui James I și, ulterior, o sărbătoare În batjocură la Începuturile Revoluției. Mai târziu, ea a servit ca un mijloc de a exprima rezistența În fața succesiunii la tron a lui James al II-lea, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
veselie se apropia adeseori de delir, ea nu genera întotdeauna orgia. Fundamental rural, cultul devine din ce în ce mai citadin. Sub influența orașelor și a burgheziei urbane asociate comerțului cu vin, festivitățile se disociază treptat de ciclul anotimpurilor și al viticulturii, evoluând către celebrarea vieții pline de voie bună și către consacrarea "eternei reîntoarceri" a zeului. Ceva mai târziu îl regăsim pe Dionisos în epoca romanică sub trasăturile bătrânului zeu italic Liber Pater, asimilat cu Bachus și cu Ceres, zeița grâului. Această mutație s-
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
consacrat vinului) sau o întorceau pe piedestalul său din biserică, sfântul fiind astfel nevoit să stea cu fața la zid tot restul anului, ca un școlar pus la colț. III. Chefliul european Vinul ajunge "convivial" (de la latinescul convivere, "a trăi cu") prin intermediul celebrării religioase păgâne, iar apoi creștine, care este întotdeauna comuniune. Contrar obiceiurilor noastre, grecii nu consumau practic vin în timpul mesei, ci se reuneau special pentru a bea. Acesta este sensul literal al termenului simpozion, "a bea împreună", instituție tipic elenă prin
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Tiberiu (supranumit "Biberon" de către tovarășii săi), care, sub imperiul băuturii, mergea până la a recompensa isprăvile bahice prin atribuirea de funcții publice importante. În timp ce banchetul se alcoolizează și se sexualizează, beția se individualizează. Licoarea lui Dionisos are acum drept funcție esențială celebrarea și consolarea, așa cum observăm la Horațiu: nu numai că vinul este înzestrat cu toate virtuțile (prietenie, dragoste, bravură, entuziasm), dar el ne "consolează de sfârșitul inevitabil... [și] ne face să acceptăm scurtimea existenței". Poetul latin poate fi considerat drept cântărețul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
trei ori pe an viile supuse controlului de către proprietarii lor și dau note diferitelor lucrări sezoniere: tăiatul, întreținerea solului, îngrijirea butucilor, tratamentul împotriva bolilor și paraziților, aspectul recoltei etc. Sărbătoarea Viticultorilor este într-o anumită măsură o laudă și o celebrare a acestei distribuții trienale a recompenselor, iar trăinicia concursului îi conferă, de fapt, autenticitate și sens Sărbătorii. Organizată, în principiu, o dată la douăzeci și cinci de ani la Vevey, aceasta nu este, așadar, o manifestare folclorică obișnuită, ci o ceremonie menită să
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Bisericii împotriva acestei mișcări comuniste era atât de categorică, încât în articol au fost oferite informații și referitor la reprimarea religiei islamice: "Mișcarea celor fără Dumnezeu se îndreaptă și contra Islamului: 10.000 comuniști au fost mobilizați pentru a împiedica celebrarea în timpul sărbătorilor, a ceremoniilor acestei religii la Tachnned, Sarmacand, Kopand și celelalte orașe; 15 moschei au fost închise și 146 musulmani arestați"613. Informațiile prezentate în articol au fost preluate dintr-un important ziar: The Tablet, din data de 30
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicate articole ce urmăreau: explicarea vieții misionarilor, comemorarea sfinților, subiecte cu și despre franciscani, pilde și sfaturi practice și altele. Un loc aparte l-au ocupat rubricile semnate de preotul Anton Bișoc, ce tratau căsătoria cu toate etapele ei: pețit, celebrarea religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, fapt ce a dus la o alocare de aproximativ 60% din spațiul revistei acestui sfânt și Ordinului franciscan 676. În timpul anului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
că în urma rezultatelor negative din viața oamenilor, conducerea firmei poate îndepărta activitățile neproductive ale angajațiilor, cum ar fi obsesia pentru bani, pentru a le înlocui cu altele mai dezirabile. Conducerea poate focaliza atenția angajaților înspre aspectele pozitive ale vieții prin celebrarea victoriilor și realizărilor, dar și prin recompensarea eforturilor pe care aceștia le depun la serviciu cu scopul de a întări stima de sine. Echipa de conducere poate impulsiona angajații, care sunt preocupați de circumstanțele financiare dificile, prin oferirea de recompense
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
introducerea teatrului la Geneva ar constitui un flagel redutabil. Cu mult înaintea lui Artaud, el critică locul teatral instituțional pe care l-ar vrea dărâmat. Nu poate suporta țarcul în care sunt închise reprezentațiile teatrale. El își exprimă dorința pentru celebrarea unor sărbători civice, date, în veselie, în aer liber, după modelul jocurilor antice, așa cum le practicau grecii, sau după modelul defilărilor, parăzilor militare. El propune instaurarea unor jocuri moderne, unor concursuri sportive. În adunări mari de acest tip, în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În unele regiuni europene, cresc semnificativ densitatea populației, presiunea asupra resurselor, schimburile la distanță și expresiile status-ului social (podoabe, obiecte ornate, folosirea de materiale exotice), În timpul și după cea mai intensă fază a ultimei glaciațiuni. Tocmai acum se intensifică celebrarea sistematică a unor activități prelungite și organizate (deci ritualuri) În peșteri adânci. Nu Încape Îndoială că interacțiunea socială crescută Împreună cu mediul au creat un teren propice unei extraordinare elaborări ideologice. Dar nu se poate spune că aceasta a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umane și materiale: menstruația, graviditatea, Însoțirea erbivorelor mari, schimbarea culorii sau coarnelor vânatului, fenomene care, pentru societatea vânătorilor, erau și sunt cruciale. Oricare ar fi fost sensul lor estetic sau sacral, celebrele gravuri și statuete „venerice” leptolitice sunt, Înainte de toate, celebrări ale femeii grase, sănătoase și gravide ciclic. Ar fi mai bine să se vorbească despre o lume „animalo-umană” decât despre o lume umană și animală. În culturile din toată lumea subzistă memoria mitizată a unei epoci În care omul și animalele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
concepție tripartită. În plus, În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase În uz vreme de secole; și chiar În siturile cele mai mici au Început să se descopere urme ale unor rituri neclare (Fedele, 1990). Însăși ipoteza invaziei kurgàn nu este demonstrată. Desigur, pe teritoriul cuprins Între Mareaxe "Marea" Caspică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele destinate cultului defunctului și al regelui, o curte interioară dedicată În Întregime structurilor ce țin de ceremonia care simbolizează luarea În posesie a țării, În momentul În care regele preia puterea. O altă curte este consacrată structurilor necesare pentru celebrarea jubileului (sărbătoarea sed care reînnoiește capacitatea regelui de a-și exercita funcția). Desfășurarea ritualului, sărbătoarea sed sunt lucruri care Îl interesează pe regele viu și se sprijină În realitate pe structuri arhitectonice ușoare, alcătuite din materiale perisabile: aici sunt transferate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin capacitatea acestuia de a fi el Însuși și care trăiește Împreună cu el, dar și după, Îi Încearcă sentimentele și uneori Îl protejează. Astfel de concepte nu pot fi traduse, dar li se pot descrie Însușirile și acțiunile. Ritul, ofranda, celebrările se sprijină pe gesturi și cuvinte precise. Textele Piramidelor sunt mărturia imediată și impresionantă a acestui tip de cultură. Limba În care sunt exprimate aceste formulări este alcătuită din cuvinte care trebuie să fi fost bine cântărite, ele nefiind făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
monolitic și are o formă masivă; este Însă cu siguranță obiectul de cult celebrat aici. În aceste temple este bine delimitat spațiul rezervat pregătirii ofrandelor (adevărate măcelării În aer liber), cel consacrat oferirii propriu-zise și spațiul destinat adunărilor festive și celebrărilor. Destinațiile spațiilor reies din observațiile arheologice, dar și din reprezentările care acoperă pereții accesibili. Unele dintre ele ilustrează Însuflețirea vitală a naturii, rodul intervenției soarelui În lumea plantelor și a animalelor: este vorba despre așa-zisele „Săli ale Anotimpurilor”2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
afirmase fără prea mare emfază că „zeul acestei țări este Ra”; acum această idee este reluată Într-un mod mult mai complex. Chiar și În privința imnurilor despre care s-a vorbit mai puțin există o diferență substanțială: acelea erau o celebrare, pe când acest imn Îxe "Amon"nchinat lui Aton este o profesiune de credință. Imul reapare În versiuni destul de asemănătoare În mormintele Înalților funcționari regali care se laudă că au urmat „Învățătura” regelui, ca o garanție a loialității și ortodoxiei lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anotimpurilor și a perioadelor de fertilitate. 2) Plângerile lui Dumuzixe "Dumuzi" - Mesopotamienii l-au preamărit pe acest zeu În multe texte care amintesc despre „căsătoria sacră” cu Inanna/Iștarxe "Iștar", În descântece Împotriva unor boli, În vrăjile pentru iubire, În celebrările anuale ale Învierii sale, În textul Visul lui Dumuzi și altele. În ceea ce privește tema tratată mai sus cea referitoare la moartea lui Dumuzixe "Dumuzi" și la coborârea sa În infern, o importanță aparte o au Plângerile Împreună cu Ritualurile care Îi comemorează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi implică pe zei și Întreaga situație a regatelor lor, inclusiv a infernului (după cum demonstrează mitul Coborârea lui Inanna Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern": cf. mai ales subcapitolul 3.5c). Strâns legată de tema noastră este și doctrina exprimată de celebrarea sărbătorii Anului Nou În Babilon (akștu). În cetatea Babilon, dar și În alte cetăți mesopotamiene, această sărbătoare, care dura mai multe zile se celebra În cinstea lui Mardukxe "Marduk". În timpul sărbătorii se citea public En¿ma eliș și se implorau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuia să fie sacru, adică destinat acesteia prin consacrare. Templele foarte vechi aveau și „case de cult”. Sărbătorile aveau În general un ritm anual, fiind legate, În societatea agricolă mesopotamiană, de ciclurile vegetative ale anului. În acest sens erau caracteristice celebrările În cinstea lui Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz" și Inanna (Iștarxe "Iștar"), considerați principali zei care aveau legătură cu fertilitatea. 2) Calendarul sacru - În Mesopotamia a existat un calendar sacru Încă din cele mai vechi timpuri atestate, care se reflecta și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textele cu caracter politic (tratate, anale) oferă imaginea unui panteon foarte amplu, cuprinzând marile divinități naționale (zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" și zeul furtuniixe "zeul furtunii" din ¾atti, de exemplu) și mulți zei locali, În schimb, textele practicii cultuale (celebrări ale sărbătorilor) fac dovada unei situații foarte diferite de cea din perioadele anterioare. Nevoia de organizare și de raționalizare, experimentate În practica administrativă a gestionării unui teritoriu statal foarte mare și compozit, se reflectă și În Încercarea clasei scribilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Din inventarele obiectelor de cult ale templelor (CTH 501-530) se poate vedea că unele imagini antropomorfe ale divinităților, care au substituit reprezentările precedente de tip simbolic, au fost inovații ale aceluiași rege. Această operă de reorganizare se evidențiază și În celebrarea sărbătorilor religioase și În atenția acordată personalului templier și funcțiilor rezultate de aici. În bogata documentație care Îl privește, intervenția lui Tut¿aliya apare atât de incisivă În toate aspectele vieții religioase Încât se poate vorbi despre o adevărată „reformă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]