7,296 matches
-
mine... Și gura îmi aprinde - falnic rug, Gonește-mă din zilele divine - În tine vreau să intru ca-ntr-un jug. Și voievozii țării, a mirare, Sub semnul exclamării să mă țină În pieptul clipei caut a mea salvare: Mă chinuie, dacă nu poți, m-alină... În vis îți număr firele din gene, Lăuntric jar mereu mă pârjolește - Un pat improvizat scârție alene Și nimeni în lume nu roșește. Degeaba mă întorc la București Unde, posibil, mă cunoaște o lume, Azi
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
mică în brațele lui și îl cuprinse cu drag de gât. Dorea să simtă cu toată ființa această sărutare și o simți mult timp după ce iubitul său părăsise camera cu promisiunea că va reveni și cu alte suplimentări. Ana se chinuia să adoarmă. Așa spera să se elibereze de toată învălmășeala de gânduri contradictorii. Nu îl cunoștea pe Emilian decât de două zile. Cum să aibă atâta încredere în el, încât să-și permită să-și facă vise, speranțe și mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
vreodată cu inima/ în biserica îngerilor?/ acolo ruga nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului/ ” („cer însemnat”) Cu tot recursul la felinarul natural al cuvântului biblic, poeta nu poate ignora condiția parțială de pământean, de om chinuit de această condiție: „văd” și „ascult” ființa de lumină ce sunt/ nu uit însă că parte din mine atinge pământul// atingerea pământului/ cu toate zbaterile lui/ nu o pot ignora... ” („cer însemnat”) Dorința de a surprinde scânteia originară a cuvintelor
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
dar o întrebare îi scăpase pe buze: - Tu ai încurajat-o? Becky cercetă și ea atentă obrazul femeii care-i pusese întrebarea. Prinse mișcarea degetului trecut peste pleoapa obosită. Evident, era un efort să gândească. Întâlnise cu remușcări un obraz chinuit de o mare suferință. Nemaisuportând tăcerea, Becky hotăra să ia asupra ei răspunderea. „Da !” rostise fără ezitare. Aiala retrăia dialogul cu tatăl ei pe coridorul alăturat, mai puțin aglomerat, în același timp, la aeroport: - Pe Becky o dezavantajează două lucruri
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
mă întreabă „Alessandro, dacă nu vrea să se mai întoarcă, dacă face vreo prostie pe acolo? Sau poate îi face naibii careva, ceva! E zonă de conflict, totuși.” Îi explic de fiecare dată, că trebuia să plece, l-am fi chinuit dacă l-am fi ținut legat, plus că e bărbat, poate să ia singur deciziile potrivite. Drept să spun, nici eu nu sunt prea liniștit. Când a plecat, mi-a lăsat pe birou tableta sa, am crezut că a uitat
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
cum puteți înrâuri optimul curs al programului pe care îl aveți în vedere, din fruntea acestei instituții? Joc în patru teatre din București, sunt de peste douăzeci și patru de ani, fără întrerupere, actriță a Teatrului „Bulandra” (sunt, nu am fost, așa cum se chinuie să sugereze josnicele caractere care au generat această campanie calomnioasă), am jucat pe toate scenele importante ale țării și în străinătate. Astăzi, mai mult ca oricând joc în mai multe spectacole, sunt un om implicat în teatru și film, am
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
indiferent că erau elevi, prieteni sau cunoștințe, că istoria este foarte importantă, ceea ce este și adevarăt. Nu poți să-ți înțelegi prezentul și nici măcar să adulmeci viitorul, fără să-ți știi esențialul trecutului. Nu pot să spun că m-au chinuit și nu pot, în niciun caz, să-mi judec părinții. Am avut însă un program foarte strict de lectură organizată, cu jurnal de lectură. Reverii și nostalgii, prietenii din copilărie... ce și cât vă tulbură azi, întoarsă în clipe de
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
suflet, că nu rezista un ceas fără să treacă să mă vadă, eu între timp mă apucasem să învăț tainele scrierii limbii franceze cu ajutorul unui profesor angajat de Tippu Tip. Am învățat repede ce-am avut de învățat, mă și chinuiam să prind repede ce-mi spunea profesorul ca să-mi rămână timp mai mult pentru Neema. Dragostea dintre noi doi era tot mai intensă pe zi ce trecea. Tippu Tip ne surprinsese de mai multe ori în timp ce ne giugiuleam pe culoarele
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
placă tot mai mult. Cu cât trecea timpul cu atât se depărta imaginea ofițerului belgian de mine. Într-un timp chiar l-am uitat. După o vreme însă, asta însemnând vreo doi ani, a intervenit altceva care începea să mă chinuie tot mai tare: dorul de copii și de Neema. A trebuit să mai rezist încă două luni fără ei, deoarece a trebuit să aștept grupul să-și încheie socotelile și să ne întoarcem împreună. Când am ajuns m-am dus
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
știți de când ați intrat în sală?, face el uimit. - Nu m-am uitat la ceas, bâiguie Cecilia roșind puternic. - Aveți mai mult de zece minute?, continuă el. - Nu cred... - Îmi dați voie?, spune Grănicescu întinzând mâna către teancul de hârtii chinuite sub greutatea coatelor Ceciliei. Cecilia se îndreaptă de spate și ridică mâinile, lăsând cale liberă profesorului. Acesta se apleacă ușor și cu o mișcare lentă, grațioasă, ridică de pe bancă grămada de foi. - Ia să vedem noi... Dacă aveți doar zece
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot ce a fost?” ... Era ziua lui aniversară și o invitase... - Te aștept și pe tine. Ești invitata mea specială
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
este foarte greu de găsit răspunsul!... Viața omului este o îndelunga căutare! Viață este o îndelunga căutare, un drum mai lung sau mai scurt după cum este destinul fiecăruia, dar un drum cu o misiune pentru oamenii buni (ceilalți nu se 'chinuie ei'), ce-și urmează destinul (pentru că Dumnezeu a fixat pentru fiecare numai un destin bun - 'diferența' o fac doar oamenii, atât!) și cu un scop ce se pot urma pe mai multe căi (individualizate) după câți oameni au aceeași misiune
FERICIREA LUI ADAM (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348883_a_350212]
-
acel cocnclav al criticii de direcție diferite ipostaze în care puteau apărea personajele alegându-se cele mai potrivite staturii lor de eroi, apoi schema acceptată se dădea autorului care adăsta asupra ei cât îl țineau curelele, dar nici nu se chinuia prea mult cu amănuntele. Fiindcă, reajuns în redacție, manuscrisul își relua circuitul pe la toți cei care-și dădeau cu presupusul, tăiau, adăugau sau corectau câte ceva, așa că, până la urmă, forma acceptabilă tot o căpăta. Era cam ca la întrecerea nituitorilor de pe
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Și iarba... iarba care creștea așa înaltă și generoasă, gata să acopere în mângâierea undelor sale foșnitoare, toate urmele celor trecuți prin această lume. Mormântul bunicii l-a văzut doar o dată, la câțiva ani de la moartea ei. Murise înaintea bunicului, chinuită de acea boală necruțătoare. Dar la mormânt era atâta liniște... Și crucea pe care totuși mama i-o pusese, dădea deja semne că nu avea să mai rămână prea mult în picioare. Mormântul bunicului nu l-a văzut niciodată. N-
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
În colțul sumbru al unei tristeți gri Inima-mi plânge lacrimi sângerii Nisipul clepsidrei îmi cerne uitare Ce nu reușește să acopere misterul timpului în care oamenii caută alinare în diferite secte, bisericuțe,spații selenare Stăpâna îmi este și mă chinue o intrebare Cum am ajuns aici din spații interplanetare Și pe această planetă ciudată Ce misiune îmi este destinată ? Încerc cu greu pe oameni să-i înțeleg Însă nu știu neghina din grâu să o aleg -Tata, lasă-mă să
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
lui MESIA În Spania, Ierusalim, a dus Evanghelia ! Spunea vorbe de-ndreptare, din inimă, suflet și cuget Iar glasul său se auzea ! doar era un fiu de "Tunet !" A Predicat cu îndrăzneală, neștiind ce este frica Nici când păgânii-l chinuiau sub Regele Irod Agripa... Care, se știe-a poruncit Petru să fie-ntemnițat Iar Iacov prin sabie, să fie-npopor tăiat... La Compostella-n Spania, Ucenicii săi l-au dus Iar sufletul, e cu Apostoli, cu Îngeri, Sfinți și cu IISUS ! N.B.: Ai
SF.AP.IACOV, FIUL LUI ZEVEDEU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348947_a_350276]
-
creșa săptămânală și pe ele la grădinița cu program prelungit; dar asta ar fi fost viață pentru vreunul dintre noi? Ai văzut ce priviri au copiii din creșele săptămânale? Și ai observat cât de târziu încep să vorbească?... M-am chinuit mult, dar când l-am născut pe podeaua de ciment a bucătăriei, încă mai mișca și încerca să respire... Mi-a fost atunci, tare milă de el... și era și băiat... era întreg, dar nu mai aveam ce face, n-
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
a dat o parte din organele creației). După ce naște, poate alăpta copilul, adică îl hrănește. Cu organele din dotare date prin "Facere". Au încercat și bărbații să imite cele două procese. Adică nașterea și alăptarea. S-au cuplat, s-au chinuit să facă un fel de act... premergător creației, dar nu a rămas nici-unul gravid! Adică, însărcinat. Au reușit, în schimb, să inventeze "homosexualitatea"! Au încercat sa alăpteze un copilaș sau mai mulți pe care i-au înfiat. Nu au reușit
DOCUMENTAR PENTRU SUBSTANTIVE FEMININE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348973_a_350302]
-
doar niște câini. Le-am vorbit, le-am dat și câte un corn și ne-au lăsat. Încet, încet, ne-am strecurat pe la urgență, apoi am urcat. În salonul său, ghemuit sub un cearceaf, Lajos. Dormea. Erika, bunica sa, se chinuia și ea întinsă lângă el, pe niște scaune. Katy s-a apropiat, l-a luat în brațe și l-a sărutat pe frunte. El, a deschis ochii, a privit-o lung, a lăcrimat și, aproape sugrumat, a șoptit: ,,mami!” - Lajos
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
profund acest contract, înțelegem că părțile se pot aliena, bucată cu bucată, fără ca integralitatea identitară să fie pusă în cauză, sau, altminteri, că putem avea un spectacol doar de picioare sau sâni, fără ca trăirea estetico-erotică să fie diminuată. Unele fetițe, chinuite de o dramă familială de genul conflictului între părinți, au mania să dezmembreze păpușile, semn că propriul lor corp este răvășit, împrăștiat. La fel acționează și unii criminali psihopați, care simt nevoia fragmentării cadavrului sau păstrării unor trofee. La fel
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
și Dumnezeu m-a ascultat și mi l-a dat.". Zicând aceste cuvinte, a scos de la sân o pungă plină cu aur și a dat-o îngerilor, spunând: Când veți trece prin vămile văzduhului și duhurile rele vor începe a chinui sufletul său, răscumpărați-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a slujit.". După ce a isprăvit de vorbit, s-
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
a nu primi darul lui Dumnezeu. Iar primirea darului se face prin angajarea fără rezerve în credință. „În lupta voastră cu păcatul nu v-ați împotrivit încă până la sânge”, zice Apostolul Pavel (Evrei 12, 4). Și tot el spune: „Îmi chinuiesc trupul meu și îl supun robiei ca nu cumva propovăduind altora, eu însumi să mă fac netrebnic” (I Corinteni 9, 27). Așadar, Euharistia și toate celelalte Sfinte Taine sunt darul lui Dumnezeu care ne sfințește și ne face una cu
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
printr-o falie despărțitoare, ca simbol funciar al disjungerii acestora. Dacă este să distingem, totuși, un singur punct comun între Baudrillard și Toscani și să ne închipuim că acesta se naște undeva, la infinit, ca două linii paralele, care se chinuiesc să se întâlnească cu greu pentru o fracțiune de secundă în inima universului, atunci putem spune că, în mod sistematic, ambii creatori violează. Primul spiritualitatea Ființei umane, cel de-al doilea intimitatea ei, determinând ca aceasta din urmă să devină
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
la „soțietatea” românească de la anii 1892-1893. Fiecare rol din cele 12 personaje ale piesei a fost, chiar de la început, un rol GREU! FOARTE GREU! Am pornit la treabă. Prin ianuarie 2014 a început doamna Delia Giurgiu, regizoarea piesei, să ne chinuie, la început mai cu blândețe, mai apoi cu ceva duritate. După primele 3 repetiții, cu toții, îl regretam pe Claudiu, cât de „blând” fusese el la repetițiile cu „Măgura”. Doamna asta, regizoarea, învățase de la mentorul ei, Claudiu, că... „Pisează-i, calcă
O FEMEIE FĂRĂ IMPORTANŢĂ de CONSTANTIN ROŞU PUCU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346997_a_348326]
-
care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]