4,544 matches
-
Time Forgot"). Muncă lui Brian May, atât live, cât și în studio, se datorează chitarei sale, "Red Special", pe care a construit-o împreună cu tatăl său, un inginer electric, în timpul adolescenței. Începând cu anul 1975, el a avut și alte chitare, unele dintre ele fiind folosite live, în concerte, si la înregistrări, iar altele erau doar niște rezerve. Cel mai faimoase modele de chitară au fost făcute de John Birch: Greco BM90 (care a apărut în videoclipul piesei "Good Old-Fashioned Lover
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
împreună cu tatăl său, un inginer electric, în timpul adolescenței. Începând cu anul 1975, el a avut și alte chitare, unele dintre ele fiind folosite live, în concerte, si la înregistrări, iar altele erau doar niște rezerve. Cel mai faimoase modele de chitară au fost făcute de John Birch: Greco BM90 (care a apărut în videoclipul piesei "Good Old-Fashioned Lover Boy", în 1977), Guild (pe care a folosit-o în perioada 1984 - 1993), Fryers (folosită în perioada 1997 - 1998, atât live, cât și
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
pe care a folosit-o în perioada 1984 - 1993), Fryers (folosită în perioada 1997 - 1998, atât live, cât și la studio) și Guyton (folosită din 2003 și până în prezent). Pe scenă, May obișnuia să ia cu el cel putin o chitară de rezervă (în caz că se rupe o coardă) și, în mod ocazional, folosește altele pentru cateva melodii sau părți dintr-o melodie. În prezent, May deține o companie, care face chitare, ale căror design este asemănător cu cel al chitarei "Red
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
scenă, May obișnuia să ia cu el cel putin o chitară de rezervă (în caz că se rupe o coardă) și, în mod ocazional, folosește altele pentru cateva melodii sau părți dintr-o melodie. În prezent, May deține o companie, care face chitare, ale căror design este asemănător cu cel al chitarei "Red Special". El, acum, are un Guild cu 12 corzi, în locul Ovation Pacemaker-ului sau. Câteva dintre chitarele non - RS electric, pe care le-a folosit în studio sunt: Pentru acustică
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
o chitară de rezervă (în caz că se rupe o coardă) și, în mod ocazional, folosește altele pentru cateva melodii sau părți dintr-o melodie. În prezent, May deține o companie, care face chitare, ale căror design este asemănător cu cel al chitarei "Red Special". El, acum, are un Guild cu 12 corzi, în locul Ovation Pacemaker-ului sau. Câteva dintre chitarele non - RS electric, pe care le-a folosit în studio sunt: Pentru acustică, lui îi plac: Ovation, Martin, Tōkai Hummingbird, Godin și
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
sau părți dintr-o melodie. În prezent, May deține o companie, care face chitare, ale căror design este asemănător cu cel al chitarei "Red Special". El, acum, are un Guild cu 12 corzi, în locul Ovation Pacemaker-ului sau. Câteva dintre chitarele non - RS electric, pe care le-a folosit în studio sunt: Pentru acustică, lui îi plac: Ovation, Martin, Tōkai Hummingbird, Godin și Guild. În două videoclipuri, el a folosit, de asemenea, cateva chitare electrice diferite: o copie a Stratocaster-ului în
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
în locul Ovation Pacemaker-ului sau. Câteva dintre chitarele non - RS electric, pe care le-a folosit în studio sunt: Pentru acustică, lui îi plac: Ovation, Martin, Tōkai Hummingbird, Godin și Guild. În două videoclipuri, el a folosit, de asemenea, cateva chitare electrice diferite: o copie a Stratocaster-ului în "Play The Game" (1980), si un Washburn RR2V în "Princes of the Universe" (1986). În 1984, Guild a lansat prima copie oficială a chitarei "Red Special" pentru fabricare, si a făcut câteva copii
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
În două videoclipuri, el a folosit, de asemenea, cateva chitare electrice diferite: o copie a Stratocaster-ului în "Play The Game" (1980), si un Washburn RR2V în "Princes of the Universe" (1986). În 1984, Guild a lansat prima copie oficială a chitarei "Red Special" pentru fabricare, si a făcut câteva copii pentru Brian May. Cu toate acestea, construcția solidă a corpului (RS-ul original are găuri în corp) și pick-up-urile (DiMarzio) nu erau o copie bună a Burns TriSonic-ului care să
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
solidă a corpului (RS-ul original are găuri în corp) și pick-up-urile (DiMarzio) nu erau o copie bună a Burns TriSonic-ului care să-l facă pe May fericit, așa că producția s-a oprit după fabricarea a doar 300 de chitare. În 1993, Guild a făcut o a doua copie a RS-ului, fiind făcute doar 1000 de chitare. May a luat câteva și le-a folosit că rezerve. În acest moment, el folosește două chitare făcute de Greg Fryer - luthier-ul
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
a Burns TriSonic-ului care să-l facă pe May fericit, așa că producția s-a oprit după fabricarea a doar 300 de chitare. În 1993, Guild a făcut o a doua copie a RS-ului, fiind făcute doar 1000 de chitare. May a luat câteva și le-a folosit că rezerve. În acest moment, el folosește două chitare făcute de Greg Fryer - luthier-ul, care a înlociut chitară "Old Lady" în 1998. Ele sunt identice cu originalul, cu excepția logo-ului Fryer din fața
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
fabricarea a doar 300 de chitare. În 1993, Guild a făcut o a doua copie a RS-ului, fiind făcute doar 1000 de chitare. May a luat câteva și le-a folosit că rezerve. În acest moment, el folosește două chitare făcute de Greg Fryer - luthier-ul, care a înlociut chitară "Old Lady" în 1998. Ele sunt identice cu originalul, cu excepția logo-ului Fryer din fața (originalul are o monedă de 6 pence). În studio, May a folosit sintetizatoare Yamaha DX7 pentru secvență
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
a făcut o a doua copie a RS-ului, fiind făcute doar 1000 de chitare. May a luat câteva și le-a folosit că rezerve. În acest moment, el folosește două chitare făcute de Greg Fryer - luthier-ul, care a înlociut chitară "Old Lady" în 1998. Ele sunt identice cu originalul, cu excepția logo-ului Fryer din fața (originalul are o monedă de 6 pence). În studio, May a folosit sintetizatoare Yamaha DX7 pentru secvență de început a piesei "One Vision" și fundalul de la
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
Brilliant și Vib-trem, care schimba puțin tonalitatea cu 6 - 7 dB. El folosit, întotdeauna, un treble booster, care împreună cu AC30 și amplificatorul "Deacy Amp", construit de basistul trupei Queen, John Deacon, a ajutat foarte mult la crearea multor tonuri ale chitarei sale. El a mai folosit un Dallas Rangemaster pentru primele albume ale trupei Queen, până la albumul "A Day At The Races". În timpul concertelor live, el folosește amplificatori Vox AC30, menținând câteva amplificatoare conectate la doar o singură chitară și altele
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
tonuri ale chitarei sale. El a mai folosit un Dallas Rangemaster pentru primele albume ale trupei Queen, până la albumul "A Day At The Races". În timpul concertelor live, el folosește amplificatori Vox AC30, menținând câteva amplificatoare conectate la doar o singură chitară și altele cu toate efectele cum ar fi delay-ul, flanger-ul, sau chorus-ul. El are o gamă de 14 amplificatoare Vox AC30, care sunt grupate în: Normal, Chorus, Delay 1, Delay 2. Pe claviatură să de pedala, May are
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
bună soluție. Această lucrare a fost autorizată de Graham Godwin-Pearson, cu contribuțiile savanților de tuberculoză. În 2013, May s-a alăturat chitaristului francez, Jean-Pierre Danel, pentru a face caritate, pentru beneficiul drepturilor animalelor din Franța. Cei doi chitariști au semnat chitare și au făcut fotografii, ei fiind însoțiți și de Hank Marvin. Tot în 2013, May a făcut o echipă din: actorul Brian Blessed, caricaturistul Jonti "Weebl" Picking plus grupurile pentru drepturile animalelor, cum ar fi RSPCA, formând "Echipa Bursuc" ("Team
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
formulă extinsă. Albumul se numește "Secretul din grădina" și conține 15 track-uri, fiind realizat și înregistrat în studioul lui Bazooka (Mandinga). Actuala componentă a trupei Da Hood este: Nai’gh’Ba și Stoe Toxxic - MC, Gabi "Printzu" (bass), Marius "Zulu" (chitară), Kani (tobe), DJ Sonia și Cristina (keys & backing vocals). În actuala componentă Da Hood a beneficiat de două videoclipuri: "La Vamă Veche" și "Mereu (liber)". = Judecată De Dupa... = Este vorba despre primul album Da Hood Justice, lansat în aprilie 1997, prin
Da Hood Justice () [Corola-website/Science/308833_a_310162]
-
ceva minunat. Compoziția este destul de simplă, două linii melodice repetându-se pe tot parcursul înregistrării, dar această simplitate deceptivă este considerată ca fiind unul din punctele forte. Varianta inițială, cu Andersson la clape și membrii muzicienilor de sesiune (Lasse Wellander - chitară, Mike Watson - chitară baș și Ola Brunkert - tobe), a rezultat într-un cântec dansant, cum avea să fie descris de Andersson - „un ritm insistent, punctat de aplauze ritmice, o chitară baș «rigidă și metrica» cu toate că nu era o piesă slabă
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
este destul de simplă, două linii melodice repetându-se pe tot parcursul înregistrării, dar această simplitate deceptivă este considerată ca fiind unul din punctele forte. Varianta inițială, cu Andersson la clape și membrii muzicienilor de sesiune (Lasse Wellander - chitară, Mike Watson - chitară baș și Ola Brunkert - tobe), a rezultat într-un cântec dansant, cum avea să fie descris de Andersson - „un ritm insistent, punctat de aplauze ritmice, o chitară baș «rigidă și metrica» cu toate că nu era o piesă slabă, putând fi baza
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
Andersson la clape și membrii muzicienilor de sesiune (Lasse Wellander - chitară, Mike Watson - chitară baș și Ola Brunkert - tobe), a rezultat într-un cântec dansant, cum avea să fie descris de Andersson - „un ritm insistent, punctat de aplauze ritmice, o chitară baș «rigidă și metrica» cu toate că nu era o piesă slabă, putând fi baza unui excelent cântec pop.” "The Winner Takes It All" a fost compus de Benny Andersson și Björn Ulvaeus, fiind interpretat de Agnetha Fältskog, acompaniata la pian de
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
și băsist. Formația a înregistrat în 2007 albumul de debut "Grease Fire în Hell's Kitchen", adunînd o mulțime de critici pozitive. Chitaristul Joey Z. activează în trupa reunită a lui Peter Steele, Carnivore. Keith Căputo - voce, clape Joey Z. - chitară Alan Robert - chitară bass Sal Abruscato - tobe Dan Richardson - tobe Whitfield Crane - voce Eric Chan - tobe Mike Palmeri - tobe Kenny Pedersen - tobe
Life of Agony () [Corola-website/Science/308881_a_310210]
-
a înregistrat în 2007 albumul de debut "Grease Fire în Hell's Kitchen", adunînd o mulțime de critici pozitive. Chitaristul Joey Z. activează în trupa reunită a lui Peter Steele, Carnivore. Keith Căputo - voce, clape Joey Z. - chitară Alan Robert - chitară bass Sal Abruscato - tobe Dan Richardson - tobe Whitfield Crane - voce Eric Chan - tobe Mike Palmeri - tobe Kenny Pedersen - tobe
Life of Agony () [Corola-website/Science/308881_a_310210]
-
Blake, Oscar Wilde, Jorge Manrique, Antonio Machado, Mario Benedetti, Alejandro Casona. În 2007, trupa se reunește pentru un turneu în peste 20 de orașe din întreaga lume. Enrique Bunbury Enrique Ortiz de Landazuri Izardui n. 11 august 1967 Zaragoza - voce, chitară acustică <BR> Pedro Andreu n. 15 aprilie 1966 Zaragoza - tobe, chitară acustică <BR> Joaquin Cardiel n. 2 iunie 1965 Zaragoza - chitară bass, backing vocals <BR> Juan Valdivia Navarro n. 3 decembrie 1965 Segovia - chitară solo <BR> Din 1993 până în 1995
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
În 2007, trupa se reunește pentru un turneu în peste 20 de orașe din întreaga lume. Enrique Bunbury Enrique Ortiz de Landazuri Izardui n. 11 august 1967 Zaragoza - voce, chitară acustică <BR> Pedro Andreu n. 15 aprilie 1966 Zaragoza - tobe, chitară acustică <BR> Joaquin Cardiel n. 2 iunie 1965 Zaragoza - chitară bass, backing vocals <BR> Juan Valdivia Navarro n. 3 decembrie 1965 Segovia - chitară solo <BR> Din 1993 până în 1995 li se adaugă al doilea chitarist, care nu era spaniol: <BR
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
20 de orașe din întreaga lume. Enrique Bunbury Enrique Ortiz de Landazuri Izardui n. 11 august 1967 Zaragoza - voce, chitară acustică <BR> Pedro Andreu n. 15 aprilie 1966 Zaragoza - tobe, chitară acustică <BR> Joaquin Cardiel n. 2 iunie 1965 Zaragoza - chitară bass, backing vocals <BR> Juan Valdivia Navarro n. 3 decembrie 1965 Segovia - chitară solo <BR> Din 1993 până în 1995 li se adaugă al doilea chitarist, care nu era spaniol: <BR> Alan Boguslafsky - n. 18 mai 1965, Los Angeles, SUA - chitară
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
n. 11 august 1967 Zaragoza - voce, chitară acustică <BR> Pedro Andreu n. 15 aprilie 1966 Zaragoza - tobe, chitară acustică <BR> Joaquin Cardiel n. 2 iunie 1965 Zaragoza - chitară bass, backing vocals <BR> Juan Valdivia Navarro n. 3 decembrie 1965 Segovia - chitară solo <BR> Din 1993 până în 1995 li se adaugă al doilea chitarist, care nu era spaniol: <BR> Alan Boguslafsky - n. 18 mai 1965, Los Angeles, SUA - chitară, backing vocals
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]