3,278 matches
-
în care se află astăzi localitatea, iar fiicele au înființat satul care a fost numit Goicea după numele celei mai frumoase dintre cele trei surori. În 1970, în parcul comunei a fost amplasată o statuie care le reprezintă pe fiicele ciobanului din legenda privind începuturile localității. Parcul din comună a fost dat in folsință și inaugurat în 1962, odată cu grădina zoologică, teatrul de vară și stadionul central. La început, în gradina zoologică, erau expuși urși, lupi, căprioare, vulpi, dihori, iepuri, și
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
a apărut pe harta țării, peste Desnațui, un alt sat care s-a numit Lipovu Ungureni, în prezent, alias Satul Vechi. Cei ce s-au orientat pentru această poziție au fost românii de prin satele învecinate, cu precădere dinspre sud, ciobanii din zona Vaideeni - Novaci (așa zișii ciobani „ungureni”), dar și țigani dezrobiți. În anul 1857 a fost edificată clădirea bisericii ortodoxe, in prezent monument istoric, cu hramul „Sf. Mucenic Dimitrie și Arhanghel Ștefan”. În urma reformei agrare din anul 1864 au
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
un alt sat care s-a numit Lipovu Ungureni, în prezent, alias Satul Vechi. Cei ce s-au orientat pentru această poziție au fost românii de prin satele învecinate, cu precădere dinspre sud, ciobanii din zona Vaideeni - Novaci (așa zișii ciobani „ungureni”), dar și țigani dezrobiți. În anul 1857 a fost edificată clădirea bisericii ortodoxe, in prezent monument istoric, cu hramul „Sf. Mucenic Dimitrie și Arhanghel Ștefan”. În urma reformei agrare din anul 1864 au fost împroprietăriți 202 familii cu suprafața de
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
fii lui Stoian și Stanca Sârbu aveau în stăpânire muntele Bărbat folosit pentru pășune, fiind moșneni ai ținutului Bărbătești Începând din sec.XV Muntele Bărbat și Poiana Cucului este efectiv stăpânit de toți locuitorii din Bărbătești, dându-l în arendă ciobanilor crescători de oi din Novaci și Cernădie, iar toamna în fiecare an la 8 septembrie, aceștia aduceau celor din Bărbătești brânză și lână, precum și bani, după cum le era tocmeala. Dar obștea din Bărbătești mai folosea și apele, astfel aveau ca
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
în vremuri imemoriale de doi frați oieri care se numeau Ion și Badea Lungu și care veneau dinspre miază-noapte la iernat în Câmpia Dunării. Numele de „Lungu” ar fi fost doar o poreclă dată din cauza taliei impresionante a celor doi ciobani. Dând de „valea cea bună de păscut” oierii nordici s-ar fi decis să pună capăt transhumanței și să se sedentarizeze de-a lungul celor două văi mănoase ale Cristalinului. Apoi, din motive mioritice, cei doi s-ar fi certat
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
erau amândoi ai lu’ Stoica copilul al mic al lu’ Badea Lungu”! O sursă la fel de precisă - cimitirul vechi al Dobridorului cu crucile sale pline de inscripții lungi comemorative - confirmă neobișnuita ipoteză. Intradevăr, „marile familii” dobridorene au aceiași ancestori: cei doi ciobani din secolul XVII. De aceea descendenții actuali se consideră încă „de neam mare”. Această expresie conotează automat ideea că moșii și strămoșii lor au fost cu toții bogați și că au trăit fericiți în prosperitate deplină, în lux chiar. Totuși doar
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
un supranume legat de munca pe care o realizează exemplar. Celelalte trăsături de caracter sau eventuale defecte fizice sunt anulate de calitatea princeps. Așa sunt Mitiță Cântărețul, Vică Cizmarul, Mărinaș Croitorul, Ionică Grădinarul, Ionel Tâmplarul, Gică Crucierul, Costică Gestionarul, Dică Ciobanul, Nea Dan Învățătorul, Cobârloi Lăutarul, Gheorghiță Brândușoi Fierarul etc. „Oamenii-de-seamă” sunt personalități autentice, considerate „mândri fii ai satului”; adică persoane neaoșe care „s-au dus în Lume”, unde au realizat o carieră excepțională, într-un domeniu sau altul și care
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ale acestora se mai întâlnesc și astăzi în sat. Pământul de la Covei fiind fără stăpân oficial, aici s-au putut așeza diverși refugiați, care deveneau proprietari peste pământul defrișat și desțelenit de ei.Tot așa s-au mai așezat și ciobani, veniți cu oile de la munte la iernat, ca strămoșul Cocora, venit probabil de la muntele Cocora, din Vâlcea, mai puțin probabil că de la muntele Cocora de lângă Bușteni, aceștia din urmă întemeind probabil satul Cocora din județul Ialomița.Putem trage așadar concluzia
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
râurile Timiș și Tărlung către binecredinciosul său prieten, Contele Stanislav. Numele „Săcele” este menționat pentru prima dată într-o scrisoare a voievodului muntean Vlad Călugărul (1482-1495) către magistratul Brașovului. Cei mai vechi locuitori ai celor șapte sate au fost „mocanii” - ciobanii locului. Sunt menționați în numeroase documente, în care se remarcă bogăția lor spirituală, culturală și materială. Dețineau mii de oi, iar satele lor erau printre cele mai prospere din zonă. În cursul procesului de transhumanță, care avea loc din Săcele
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
Budapesta fiind, îi dedicase poezia cu același nume, fără să-l vadă vreodată. Fiecare epocă și-a pus amprenta asupra localității, mărturiile fiind păstrate și astăzi, constituind prețuirea de care ele s-au bucurat din partea localnicilor. Legenda spune că un cioban se spovedește călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că el s-a vindecat de ""metehnele trupului"" scăldându-se într-un lac din ""câmpul lui Căliman"". Crede că acest lac are ""puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
s-a vindecat de ""metehnele trupului"" scăldându-se într-un lac din ""câmpul lui Căliman"". Crede că acest lac are ""puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat"". Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde ""cură piatră pucioasă"". Meșteri în a vindeca diferite ""metehne ale trupului"" construiesc pe lângă mănăstire o ""bolniță"" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin să se trateze. Însuși ctitorul mănăstirii Cozia domnitorul
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese copiii la râu. Recunoscând turma și chipul lui Faustulus, îl duce în grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă spune că ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie, Amulius trimite de îndată un prieten al lui Numitor să vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În momentul în care omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor și Remus
Romulus și Remus () [Corola-website/Science/299706_a_301035]
-
Basarab, fiul lui Pârvu (după unele teorii, fiu al lui Basarab Țepeluș), Preda mare ban, alt fiu al lui Pârvu, ca și marele ban Hamza, fiul lui Hamza din Obislav cu fiica lui Neagoe Strehăianul. Persecutați de domni precum Mircea Ciobanul, familia s-a stins pe linie masculină în a doua jumătate a secolului al XVI-lea; influență să a continuat prin membrii săi feminini. În 1589, printr-un act solemn, Mihnea Turcitul hotăra împărțirea mării averi a familiei, promovând indirect
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc). În timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului Martinuzzi, însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci. A
Iliaș Rareș () [Corola-website/Science/299152_a_300481]
-
Elena Brancovici, descendentă a despoților sârbi. A avut 12 copii, printre care Ana, căsătorită cu Vlad Înecatul (Domn al Țării Românești între 1530-1532), Maria, căsătorită cu logofătul Ioan Movilă (mama viitorilor domni Ieremia și Simion Movilă), Chiajna, căsătorită cu Mircea Ciobanul (Domn al Țării Românești între 1545 - 1554), Iliaș (care l-a urmat pe tronul Moldovei între 1546-1551), Ștefan (domn al Moldovei, mai 1551 - septembrie 1552), Iancu Sasul, Constantin și Ruxandra, căsătorită cu Alexandru Lăpușneanu (domn al Moldovei de două ori
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
categoriile de contribuabili. Terminat la 20 februarie 1591, acest catastih este cel mai vechi izvor satistic, demografic și fiscal cunoscut până azi despre Moldova. Prin nuntă de la Tecuci, 10 iunie 1587, dintre nepotul său Vlad și Velică, nepoata lui Mircea Ciobanul al Munteniei, la care a participat și nepotul său Mihnea al II-lea Turcitul care era atunci pe tronul Munteniei, Petru a reușit să facă pace între "Mihneștii" și "Mirceștii" din dinastia Basarabilor a Munteniei. Patriarhul Ecumenic Ieremia al II
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
obicei al dublului nume, cunoscut și în alte țări vecine sau mai îndepărtate, este vechi și bine cunoscut: să amintim doar de cazul domnilor români care poarta nume păgâne - Radu, Vlad(islav), Mircea, Vintilă etc. Ori, în cazul lui Mircea Ciobanul, domn al Țării Românești (1545-1557, 1558-1559), se știe dintr-un act al său că la botez s-a numit Dimitrie. Pentru ceilalți, se știe că își luau un nume domnesc când erau aleși - Neagoe Craiovescu și-a zis Basarab și
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
colecție a "Universului literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul "Sfântul Părere", publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat î Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în "Cazul Magheru", în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul "Teatrul", ediție bibliofilă. În 1946, romanul " Elevul Dima dintr-a șaptea", frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
înaintea și în timpul procedurilor diagnostice și terapeutice realizate cu sau fără anestezie locală în câteva săptămâni toate roțile bibloc au fost înlocuite cu roți monobloc unii dintre velites purtau coifuri graiul goralilor aparținător dialectului malopolon are unele influențe din cultura ciobanilor vlahi pompe de abur și injectoare abdomenul păsării este albicios iar pe flancurile corpului penajul este de culoare pestriță brună conviețuirea are loc fără conflicte totuși fiecare familie păzește numai cuibul său peisajele lungi de nisip și golfurile singuratice sunt
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
compoziții sonore adaptate ritmului motric. Narațiunea devine o partitură flexibilă și fluidă, care naște variante compoziționale în limbaje diferite. Întâmplările din poveste generează un context relațional deschis care le dă posibilitatea performerilor să improvizeze, activând fire narative intersectate. Istoria băiatului cioban care trebuie să apere oile și care îi minte pe săteni de mai multe ori că vine lupul până când aceștia nu-l mai cred și nu mai apar când chiar vine lupul devine declanșator de întrebări și acțiuni performative abstractizate
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
celor care dansează și intervin cu diferite comentarii, dinamitând logica narațiunii de tip cauză-efect: oare băiatul care avea grijă de oi și-a dorit să facă asta?, nu cumva, din totdeauna, părinții i-au spus că trebuie să se facă cioban și el s-a făcut cioban chiar dacă nu-i plăcea? Cum funcționează eticheta de mincinos odată pusă? Cum dramatizează, în general, etichetele existența unui individ? Cât de greu își depășește mincinosul „statutul”? Ce alte tipuri de etichete ne formatează gândirea
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
diferite comentarii, dinamitând logica narațiunii de tip cauză-efect: oare băiatul care avea grijă de oi și-a dorit să facă asta?, nu cumva, din totdeauna, părinții i-au spus că trebuie să se facă cioban și el s-a făcut cioban chiar dacă nu-i plăcea? Cum funcționează eticheta de mincinos odată pusă? Cum dramatizează, în general, etichetele existența unui individ? Cât de greu își depășește mincinosul „statutul”? Ce alte tipuri de etichete ne formatează gândirea? PE BUNE face din poveste un
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reședință domnească. În anii 1558 - 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială. În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
în decursul campaniei de "urbanism" inițiate în secolul trecut de Nicolae Ceaușescu. Din nucleul orașului medieval de pe malurile Dâmboviței s-au păstrat vestigiile Curții Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domnească "Buna Vestire", care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidențiat printr-o turlă. Fațada trădează unele influențe moldovenești, dar zidăria formată din asize de cărămidă alternând cu porțiuni acoperite de mortar, imitând piatra fățuită, aparține deja formelor tipice arhitecturii Țării
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
avea o ornamentică deosebit de bogată și era considerat drept o sinteză a arhitecturii sacrale tradițional românești. Alte monumente ale acestei epoci sunt Biserica Krețulescu (1722) și Biserica Stavropoleos (1724-1730), cu un pridvor bogat ornamentat. Așa-numita "Biserică a lui Bucur Ciobanul", Biserica Bolniței Mănăstirii Radu Vodă, este, în pofida numelui care sugerează o ctitorie legendară, tot o construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea. Din vremea lui Constantin Brâncoveanu datează și viitoarea Cale a Victoriei, stradă numită inițial Podul Mogoșoaiei, deoarece făcea
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]