KorAP: Find »[drukola/base=cizmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...132 >

3,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

lui Janey, care ridică din umeri. A citit cam mult Anne Rice1. —Mai degrabă d-na Radcliffe 2. I-am aruncat o privire sclavului celui rău și, simțindu-mă vinovată pentru ca i-am stricat cheful, l-am împuns cu tocul cizmei în costumul mulat din latex. A scheunat în extaz. —N-am înțeles niciodată cum scapă de transpirație în chestiile alea, i-am spus lui Janey. — Păi probabil că nu scapă. —Îh. —Eh, măcar nu s-a prefăcut că e sclavul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bănuia că sunt șobolani pe acolo și puțea de-ți muta nasul din loc. Desigur, acum știm și de ce...Dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare, i-aș fi spus să-și ia cel puțin o pereche de cizme de cauciuc. Deși s-a dovedit că i-ar fi trebuit mai degrabă niște cizme de pescar. Era destul de adâncă apa, acolo jos. —Bun, zise polițista notând, să reluăm puțin ordinea evenimentelor. Marie Pratesi coboară scara, urcă la loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
acum știm și de ce...Dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare, i-aș fi spus să-și ia cel puțin o pereche de cizme de cauciuc. Deși s-a dovedit că i-ar fi trebuit mai degrabă niște cizme de pescar. Era destul de adâncă apa, acolo jos. —Bun, zise polițista notând, să reluăm puțin ordinea evenimentelor. Marie Pratesi coboară scara, urcă la loc să vă spună că e ceva acolo jos, se întoarce să verifice, începe să țipe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
puțin până afară? îi propusei eu. Aerul era proaspăt și răcoritor, iar rondurile de flori din jurul micii porțiuni de gazon erau perfect întreținute, ca de obicei. La capătul îndepărtat al cimitirului, o femeie îmbrăcată în haine sport Barbour și cu cizme de cauciuc se așeză în genunchi, cu părul bătut de vântul ușor; vicarul tot planta ceva în straturi. Uitându-mă în sus, la mulțimea de crengi, am simțit cum mi se învârte capul de amețeală, în timp ce lumina soarelui se revărsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat cu un ruj indigo, mi-am făcut conturul ochilor cu negru, mi-am pus un colier de argint și cizmele preferate. Eram cât se poate de pregătită să înfrunt lumea. Am urcat în furgonetă și am pornit spre Kilburn. Drum drept până la Camden, un viraj pe strada Delancey, pe lângă Regent’s Park; pe șoseaua Edgware, într-un peisaj ce devenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

văzut cu ce fală a pus să fie plimbat elefantul pe care i l-a dăruit regele Portugaliei? L-ai văzut când azvârle monezi de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

ăștia? spuse Maggie arătând spre o pereche elegantă de pantaloni gri. Observă un tricou și o vestă care ar fi completat perfect garderoba. Fără tragere de inimă, Orli i le dădu. Forțându-și norocul, Maggie ceru și o pereche de cizme șic din piele. Dacă tot avea să poarte hainele altei femei, se gândea ea, măcar să-i facă plăcere. Orli lăsă hainele grămadă pe colțul patului, se răsuci pe călcâie și ieși în grabă. Maggie nu putea s-o învinovățească. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
marginea adânciturii și văzu că nici acolo nu urma o râpă, ci o pantă. Trebuia să facă un salt inițial, de un metru, după care să coboare pur și simplu coasta dealului. Făcu lucrul ăsta, mulțumindu-i lui Orli pentru cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și de discret de grup și se îndreptă spre prima ieșire disponibilă. Era un șir de scări din metal, proaspăt construite, pe care le zărise când au intrat. Coborî, apăsându-și călcâiele în fiecare treaptă pentru a se asigura că cizmele nu îi vor scârțâi și nu o vor da de gol. Jos, văzu un dreptunghi adânc ce părea cioplit cu măiestrie în pământ, cu trepte pe fiecare parte. Un fel de piscină. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să spună surse din administrație, citate doar cu condiția de-a rămâne anonime. Dacă ar fi încercat să contraatace, aveau casetele și fotografiile cu ea și Uri, noaptea târziu, bând, sărutându-se... Se cutremură și se uită la picioare, la cizmele pe care abia le recunoștea. De când făcea meseria asta, refuzase să lase faptul de a fi femeie să fie unul decisiv în ceea ce o privea. Sigur, știa că acest fapt era un factor în orice negociere, uneori un dezavantaj, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile orașului. Am ars tot. Mai întâi am ars ramele de la tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și buturuga. ARTUR (Înfrânt.): Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu-i nimic... (ARTUR umple o cană din găleata cu apă și-i întinde.) Simt că nu mai rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă puțin. Trăgeți-vă sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un om pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
către BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Se vedea de la distanță că nu sunteți în rol... Abia deschideați gura... BRUNO: Nu se poate! Vrei să spui că m-ai văzut jucând prost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ca o cizmă! FETIȘCANA (Prinzând momentul.): Și eu le-am spus, da’ n-au vrut să creadă. O piesă ca asta nu se joacă așa.. Asta e o piesă complicată, o piesă labirint. La început pare că e simplă, da’ dup-aia... Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus.): A trecut? PARASCHIV: A trecut. (Pauză; PARASCHIV scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ridică, vine în spatele lui PARASCHIV și-l lovește puternic cu piciorul.) PARASCHIV: Nu da! MACABEUS (Blând.): Curăță! PARASCHIV (Se ridică de jos, se duce la sacul cu cartofi.) MACABEUS ( Se așază pe unicul scaun, lângă masă; își scoate baioneta de la cizmă și o înfige în tăblia mesei; abătut.): E seară sau e dimineață? PARASCHIV: E seară. MACABEUS: Ce facem seara asta? PARASCHIV: Nimic. (Vine la masă, ia baioneta și începe să curețe) MACABEUS: Mai subțire! PARASCHIV (Curăță plictisit.): Or să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În mijloc, care corespundea cu paravanul terenului, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări jerpelite se lupta să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]