7,569 matches
-
Vezi capitolul 4. 27. Iordache Făcăoaru, „Pagina biopolitică, demografică și eugenică. Inteligența naturală În raport cu clasele sociale șpartea a douaț”, Transilvania, vol. 70, nr. 1, ianuarie-februarie 1939, p. 39. 28. Cei mai mulți adepți ai eugeniei au folosit modelul curbei În formă de clopot pentru a discuta atât noțiunile de inteligență ereditară, cât și strategiile de reformă a educației În conformitate cu diferențele de potențial intelectual și social Înregistrate de inflexiunile curbei. Vezi Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 14. 29. Moldovan, Biopolitica, pp. 36-37. 30. Ovidiu Comșia
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
nu simte nevoia să spună lucrul acesta.) „Minciuna este grosolănia oamenilor prefăcuți.” (Vauvenargues) Mincinosul bănuiește pe toată lumea. (Aceasta este una dintre pedepsele lui.) „Mincinosul nu câștigă alt lucru decât acela de a nu fi crezut când spune adevărul.” (Esop) Când clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. (Când, În sfârșit, adevărul Începe să grăiască, toate aluziile, denigrările sau minciunile spuse până atunci la adresa lui bat În retragere.) O oglindă bună nu e lingușitoare. (Un prieten sincer, de onoare, nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau de o interdicție pe care o consideră absurdă devine prizonierul - pe moment cel puțin - al propriei stări. Se și spune, de altfel: „Cel ce se tulbură de necaz nu mai vede Înaintea ochilor”.) Cine moare și cui Îi trage clopotul. (Neprevăzutul, cu surprizele lui, plăcute sau neplăcute, ne arată că viața nu Înseamnă numai previziuni lucide: „De-ar ști omul ce-ar păți, nici din casă n-ar ieși”.) Cu cât se pisează mai mult usturoiul, cu atât miroase mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Beniuc, Grigore Ghica) A. le-a consacrat ediții însoțite de prefețe, postfețe, tabele cronologice, dosare critice, bibliografii, toate redactate sub semnul rigorii documentare și al subtilității argumentării. Ultima caracteristică e vizibilă mai ales în interviurile, tabletele și reportajele din Bat clopotele pentru Basarabia (1995), carte distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, definită prin „tremurul de nerv participativ, fiorul dramatic, analiza lucidă” (Mihai Cimpoi), prezente în aceste pagini despre realitățile politice, culturale, psihologice de dincolo de Prut. După interludiul basarabean, Inelele lui
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
galerie a oamenilor politici români (2000), în care figurează și scriitori-politicieni precum C. A. Rosetti, M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, Duiliu Zamfirescu, I. G. Duca. SCRIERI: Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, București, 1979; ed. Focșani, 2002; Planetariu, București, 1984; Bat clopotele pentru Basarabia (în colaborare cu Georgeta Adam), București, 1995; Inelele lui Saturn, București, 1998; Panteon regăsit. O galerie a oamenilor politici români, București, 2000; Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, București, 2001; Proba exilului (în colaborare cu
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
Petru Poantă, Ioan Adam, „Planetariu”, TR, 1985, 4; M. Coman, Ioan Adam, „Planetariu”, ST, 1985, 4; Liviu Petrescu, Moment Duiliu Zamfirescu, ST, 1990, 2; Ulici, Lit. rom., I, 522-523; Ornea, Înțelesuri, 91-96; Dicț. scriit. rom., I, 11-12; Mihai Cimpoi, Bat clopotele pentru Basarabia, CC, 1996, 9-10; Daniel Cristea-Enache, Demnitatea criticii, ALA, 1999, 473; V. Ionescu, Iluminări despre Rimbaud, ST, 1999, 5-6; Z. Ornea, Oameni politici în discursuri, RL, 2001, 7; Iulia Alexa, Identificarea surselor, RL, 2002, 28; Ștefan Ciucă Ioanid, „Proba
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
chemie, Lavoisier 1789). Apa care iese din rezervorul A traversează tubul încălzit EF care conține pulbere de fier. Apa în stare de vapori se descompune astfel în oxigen, care se fixează pe fer, și hidrogen, care se culege sub un clopot de sticlă M. Apa nedescompusă se condensează și se culege in vasul H. 4 Antoine Lavoisier (1743-1794), considerat arhitectul chimiei moderne, a trăit într-o veșnică luptă de idei, adeseori epuizantă, menită să orienteze chimia pe drumul adevărului. Devine membru
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
fac parte N. Dragomir (președinte de onoare), I. Nemeș (președinte), Ovid Gherasim, Gh. Tomescu, Ionel Vonica. Ultimul număr are subtitlul „Caiet bilunar pentru artă și literatură”. În articolul-program se afirmă: „Deschidem coloanele acestei reviste și chemarea noastră asemeni bătăilor de clopot s-adune pe toți acei ce se simt vrednici de pleiada de mâine”. Se publică versuri de Radu Stanca (Mi-e dor, Bibelou, Flori de colilie), Ionel Vonica, un poem în proză de Radu Stanca (Solii de iarnă), povestiri de
MAINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287958_a_289287]
-
de Drept a Universității din București. Desfășoară încă din tinerețe o susținută activitate ziaristică, îndeosebi în publicațiile de stânga. Numele său poate fi întâlnit în „Adevărul” și „Dimineața”, dar și în „Cuvântul liber”, „Bluze albastre”, „Veac nou”, „Reporter”, „Era nouă”, „Clopotul”, „Manifest”, M. autodeclarându-se mai târziu „soldat al Partidului”. Se împrietenește cu Șt. Roll și Al. Sahia. În 1944 face parte din conducerea Sindicatului Unic al Ziariștilor, alături de N.D. Cocea, Tudor Teodorescu-Braniște, Eugen Jebeleanu, Octav Livezeanu ș.a. Va parcurge o lungă
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
scris către apusul vieții, poate fi citit ca o confesiune în care M. poetizează în jurul propriei ratări: „Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,/ Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat/ Și scrijelat încet de unghia torturii/ Mă sting sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a legănat viața-n dezmierdări/ Și m-a zvârlit la țărmul înserării,/ Crispat de țipătul atâtor încordări.[...]// Cu aripi frânte vulturii din mine/ S-au mistuit atât de leneș în azur/ Și
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
Academiei Braziliene de Litere. A îndeplinit și funcția de vicepreședinte al Institutului Cultural Român. În anul 2000 primește Ordinul „Serviciu Credincios” în grad de cavaler. Este căsătorită cu criticul Mircea Martin. M. debutează editorial în 1975, cu traducerea romanului Bat clopotele pentru Rancas de Manuel Scorza. Preferința pentru acest autor, din literatura căruia mai traduce și alte cărți, reiese atât din formația intelectuală a traducătoarei, cât și din gustul, aproape nedisimulat, pentru scrisul aflat în proximitatea tensională a nuanței, ca spirit
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
alt chip al traducătorului. Dacă în cazul transpunerii operei literare se poate vorbi despre crearea unui punct de vedere, în ceea ce privește textele teoretice meritul de a fi găsit căi juste în acest spațiu nu e de neglijat. Traduceri: Manuel Scorza, Bat clopotele pentru Rancas, pref. trad., București, 1975, Garabombo invizibilul, București, 1976, Călărețul fără somn, București, 1981, Cântecul lui Agopito Robles, București, 1983; Amado Alonso, Materie și formă în poezie, București, 1982; Georges Poulet, Metamorfozele cercului, introd. Mircea Martin, București, 1987 (în
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Augustin Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
îngr. și postfață G. Gheorghiță, 1979. Traduceri: H. Ibsen, Peer Gynt, București, 1925, Casa cu păpuși (Nora), pref. Vera Călin, București, 1957, Pretendenții coroanei (Os domnesc), București, 1958; Carmen Sylva, Poezii, București, cu desene de Rodica Maniu, 1936; Gerhart Hauptmann, Clopotul scufundat, București, 1939; A.S. Pușkin, Basme, București, 1953; Katona József, Bánk Bán, București, 1953; Balade populare ruse, pref. Fl. Caloianu, București, 1954; Molière, Nechibzuitul sau Boroboațele, în Molière, Opere, I, București, 1955; M.I. Lermontov, Cântecul despre țarul Ivan Vasilievici, despre
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Paul B. Marian), Shirley, București, 1974; John Steinbeck, Căluțul roib, București, 1957, Fructele mâniei, pref. trad., București, 1963, Pășunile raiului, București, 1975; Jack London, Martin Eden, București, 1958, Călcâiul de fier, pref. trad., București, 1960; Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele, București, 1965, Fiesta, București, 1968; Erskine Caldwell, Jenny, pref. trad., București, 1965; Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, București, 1967; Herbert Read, Semnificația artei, București, 1969; G.S. Feves, Povestiri într-o rezervație indiană, pref. trad., București, 1970; Richard Llewellyn, Ce
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
și spațiile de trecere (ușa, fereastra, coridorul, tunelul, pragul, rama), jocul de lumini și umbre, instrumentele optice de percepere și de focalizare a imaginii (luneta întoarsă spre sine, ochii telescopici, lupa, sticla, fotografia, camera obscură, acvariul, colajul, armura de sticlă, clopotul de sticlă, cărțile de joc din sticlă, arborii de sticlă, caleidoscopul), spațiile de taină (zăvoare, chei, peceți secrete), spectacolul fascinant oferit de mare, așteptarea, alibiul, ludicul ca fapt misterios, imaginile uzurii (batrânul), autoreflexivitatea (privirile în oglindă, confruntarea cu diferite euri
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
ce dă profunzime acestor pagini. Chiar și atunci când tema părea amenințată de datare (bisericile dărâmate în deceniul ’80), narațiunea e salvată printr-o imprevizibilă (și deloc facilă) soluție: apariția unui individ în pieptul căruia nu bate o inimă, ci toate clopotele din București (Biserica de pe maidan). La fel, într-o manieră insolită, este prezentată și revoluția din 1989. Nimic festivist, nimic „eroic”, totul fiind privit din perspectiva unui biet om năuc, victimă inocentă a unui coșmar, despre care crede că înseamnă
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
și personalități, București, 1948; Istoria literaturii germane, București, 1968; Walhalla și Thule. Mituri și legende vechi germanice, I-II, București, 1977. Traduceri: Heinrich Zillich, Concediul, București, 1940; Friedrich Schiller, Teatru, I, București, 1955 (în colaborare cu Mariana Crainic); Halldor Laxness, Clopotul din Islanda, București, 1956; Theun de Vries, O stafie umblă prin Europa, I-III, București, 1957; Richard Petzoldt, Robert Schumann. Viața în imagini, București, 1960, Mihail Ivanovici Glinka. Viața în imagini, București, 1962; Mihail V. Alpatov, Istoria artei, București, 1962
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
în colaborare cu Dimitrie Anghel), care își pun amprenta asupra romanticului de cultură germană. Din stampe vechi respiră discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Bănci solitare și flori ofilite (În parc), ziduri cenușii și ruine (Nürnberg), orașul în negură albastră (Clopotele din Nürnberg) sunt tot atâtea pretexte de analogii simboliste. Când exprimă sentimente tandre, poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
lirism, istorisirea integrează frecvent descripții, în special tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă. În primele două volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu), reportaje cu caracter poematic (Cimitirul de pe deal, La Sihla, pe Jijina). Tot astfel, în Caligraful Terțiu (1929). Celelalte culegeri conțin texte aparținătoare, mai toate, prozei poetice și publicisticii realizate la nivel de text literar. Nota comună e
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
presus de ea a unui principiu, București, 1909; Lângă apa Vodislavei, București, 1911; Bisericuța din Răzoare, Iași, 1914; M. Eminescu, București, 1914; ed. 2 (Viața lui Eminescu), București, 1924; ed. 3 (Mihai Eminescu), îngr. și pref. Gh. Cunescu, Iași, 1987; Clopotele din Mănăstirea Neamțu, București, 1916; La țărmul mării, București, 1916; O lume nouă, București, 1919; Sionismul la prieteni, pref. A.L. Zissu, București, 1919; Răboji pe bradul verde, Iași, 1920; Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul, Iași, 1920; Toamne de odinioară
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
înălțare spirituală prin construirea unui templu. Într-un atare context, alături de Paisie Velicikovski, figurează și Grigori Potiomkin, în care D. nu vede atât simbolul expansionismului, al „mândriei ruse” (Dostoievski), ci al omului religios căruia îi sună mereu în urechi melodia clopotului de la Cernigov, localitatea sa de baștină. În prima piesă a lui D., Casa mare (reprezentată începând din 1961), o femeie respectă tocmai orânduiala pământului, visând la o casă mare în care se vedea „mai tânără și mai voinică”. (Casa cea
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
semnate tot de el din lirica germană (Eichendorff, Uhland, Goethe, Lessing), dar și din literatura latină (Ovidiu, Horațiu) sau din autori francezi (Maupassant, Hugo, Coppée). O notă deosebită o face tălmăcirea lui P. P. Stănescu după Leonid Andreev, cu povestirea Clopotul de aramă. M.Ș.
FARUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286962_a_288291]
-
Granea); Werner Bossert, Poezii, București, 1965; Leonardo Sciascia, Codicele egiptean, pref. trad., București, 1966; Ruben Darío, Versuri alese, București, 1967; Poezia germană modernă de la Stefan George la Enzensberger, II, îngr. și pref. Petre Stoica, București, 1967 (în colaborare); Gerhardt Hauptmann, Clopotul scufundat, în Gerhardt Hauptmann, Teatru, II, București, 1968; Giovanni Papini, Un om sfârșit, pref. Edgar Papu, București, 1969; Sunete fundamentale, București, 1970 (în colaborare cu Virgil Nemoianu și Toma Pavel); Pierre Emmanuel, Poeme, București, 1971 (în colaborare cu Ion Caraion
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]