3,836 matches
-
dornic să transcrie cântece. Continuând încercările modeste ale înaintașilor săi (F. Ruschitzki, I.A. Wachmann, H. Ehrlich, Anton Pann, Carol Miculli și Al. Berdescu), V. are în vedere partea melodică. Astfel, el alcătuiește o lucrare amplă, Muzica populară, cuprinzând balade, colinde, doine, idile și pastorale, hore, romanțe, jocuri de brâu. Susținut de Alecsandri, care elogiază strădania culegătorului de a aduna „o comoară națională”, o prezintă Academiei Române sub titlul general Poezia populară pusă în muzică, colecția fiind premiată în 1886, după o
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
în stilul celei populare. La cântece se notează uneori numai informatorul, alteori numai localitatea de unde s-a cules. Sunt incluse și câteva poezii de Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova și Andrei Mureșanu. Dintre speciile populare predomină cântecele, urmate de balade, de colinde și texte la paparude. În afara baladelor cunoscute din colecțiile lui V. Alecsandri, S. Fl. Marian și G. Dem. Teodorescu, merită reținute câteva piese reprezentative culese din Banat. Între „idile” și „romanțe” V. nu face o distincție netă, iar la „jocuri
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
să publice arii populare și între 1900 și 1908. Meritul lui este de a fi atestat vechimea și circulația unor cântece și melodii de joc populare, ca și evoluția repertoriului și a stilului de execuție lăutăresc. Culegeri: Muzica populară. Balade, colinde, doine, idyle, București, [1885]; Poezia populară pusă în muzică, București, 1886; Muzica populară, vol. II: Horele noastre, Leipzig, f.a.; Poezia populară pusă în muzică, vol. III: Romanțe, București, 1897. Repere bibliografice: Titu Maiorescu [Raport la colecția de folclor a lui
VULPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
civilizația rurală”. Tabelul care încheie studiul cuprinde întregul spectru al folclorului, de la credințe și superstiții, obiceiuri, ceremonii, rituri, cunoștințe, artă până la bogatul capitol de literatură populară. De altfel, între 1910 și 1960 V. realizează o culegere de folclor care cuprinde colinde, povești, descântece, plugușoare, variante ale bradului, credințe și superstiții, cântece, balade, texte despre obiceiuri agrare și pastorale, de meteorologie populară, strigături, jocuri de copii, proverbe, ghicitori. Răspunsurile la chestionarele sale, ca și unele studii, precum Legenda lui Dragoș (1921), îi
VUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
redactor-șef la Editura Eminescu (1969-1971). Debutează în 1951 la „Viața românească”, iar editorial în 1955 cu placheta Inima omului, urmată de numeroase culegeri de versuri, unele pentru copii: Rodul pământului (1957), Grădina soarelui (1961), La gură de rai (1965), Colind de primăvară (1969), poemele dramatice Gheorghe Șincai, Lumea și cucul, editate în volumul La poarta celor care dorm (1970), cartea de proză scurtă Cei de la casa pândarului... (1974), romanele Îndrăgostiții triști (1979), Surâsul iubirii (1984), publicistică. Versurile din culegerile Inima
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
București 1957; Rodul pământului, București, 1957; Ceasul de slavă, București, 1960; Grădina soarelui, București, 1961; Liniștea vântului, București,1963; Frumusețe continuă, București, 1964; La gură de rai, București, 1965; Ziua a șasea, București, 1966; Duminecă, București, 1967; Dragoste, București, 1968; Colind de primăvară, București, 1969; Nuntă cu zei, București, 1969; La poarta celor care dorm, București, 1970; Poezii pentru copii, București, 1970; Inia Dinia, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1971; Nevindecare, București, 1972; Pedeapsă de viață lungă, București, 1972; Poezie
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
largi în înțelegerea multor fapte din istoria noastră dar și din cea universală. Avem în vedere pentru început abordarea etimologiilor unor lexeme ca Valah; Kogaion, ori a descifrării misteriosului refren, în alcătuiri mai mult sau mai puțin sintetice, ale străvechilor colinde, existente vii și astăzi. Pentru prima oară am demonstrat, prin evidențierea transformărilor lingvistice faptul că valahii sunt descendenții direcți ai pelasgilor. Cunoscuți și sub denumirea de hiperboreeni, de antici, se bucurau de mare prestigiu. Despre ei au vorbit mai toate
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
altul și care a descoperit Troia, nu este o ficțiune. Rămânând în aceeași perioadă străveche a istoriei noastre, vom arăta , fără a insista asupra încercărilor de decodoare, făcute de diferiți cercetători, care este sensul uluitoarelor și mai straniilor refrene din colindele cele mai vechi, care , deși neînțelese, sunt vii, folosite și azi. Amintim, pentru că ni se pare edificator, ceea ce spune Victor Kernbach în Universul mitic al românilor-Ed.Șt. 1994, p.35, 105, care consideră :”cuvântul Ler un fenomen onomastic, singular, până
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
sunt vii, folosite și azi. Amintim, pentru că ni se pare edificator, ceea ce spune Victor Kernbach în Universul mitic al românilor-Ed.Șt. 1994, p.35, 105, care consideră :”cuvântul Ler un fenomen onomastic, singular, până acum nedescifrat, care, mai ales, în colind este un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană, o formulă obscură devenită aproape o formulă de sonoritate pură, un refren incantatoriu.” Vasile Lovinescu (Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin, București 1994, p. 23
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană, o formulă obscură devenită aproape o formulă de sonoritate pură, un refren incantatoriu.” Vasile Lovinescu (Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin, București 1994, p. 23, afirmă:” colindele nu sunt bineînțeles latine, ci urcă la obârșia comună protopelasgă, întro antichitate abisală - ele sunt tot ce e mai misterios în poezia populară’’. Pentru a pătrunde în miezul acestui mister vom porni de la faptul că Ler reprezenta tot în viziune
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
arie semantică se suprapune perfect peste sensul exprimat de lexemul Zalmocsis, căci Dumnezeu Iisus este slăvit și azi în misterele creștine ca același Stăpân al Vieții și al Morții. Cea mai uzitată și mai simplă formulă sacră ce constituie refrenul colindelor este Lerui (Leroi), Doamne, Ler! Timpul a așternut uitare peste sensul adevărat al refrenului, dar acesta s-a păstrat tocmai pentru că în memoria ancestrală a rămas și s-a transmis ideea că e păcat să schimbi ceea ce este sacru; remarcăm
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
dar acesta s-a păstrat tocmai pentru că în memoria ancestrală a rămas și s-a transmis ideea că e păcat să schimbi ceea ce este sacru; remarcăm însă simetria realizată prin repetiția cuvântului Ler, din nevoia de a asigura melodicitatea, frumusețea colindelor care se cântă. Sintagma se poate descompune în cuvintele Leru-i (oi), Doamne, Ler; vocala i este forma scurtă a verbului a fi la prezentul indicative-este, ca și diftongul oi , formă populară coruptă cu același sens; ca urmare vom înțelege astfel
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
tendinței de exprimare sintetică, are loc contopirea celor două cuvinte ler și este, nu înainte de a renunța la forma lungă a verbului amintit, ceea ce a dus și la pierderea în timp a sensului. Din numeroasele refrene întâlnite în colecțiile de colinde, ne vom opri la cele mai stranii, și aparent imposibil de înțeles: Iaho! Ler, Doamne, Ler, Io-Leroi Valerunda ( apud Vasile Lovinescu-Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin 1994). Vom încerca să analizăm pe rând elementele componente, întreprindere care a cerut mult discernământ și
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
pelasgii, menținut cu numele distinctiv amintit de dacii ce s-au despărțit de latinii, care l-au păstrat în panteonul lor politeist, cu numele inițial originar, derogat însă de atributele zeului suprem, cauza fiind puzderia de zei cultivați de aceștia. Colindele străvechi românești, ca și cele de azi, păstrează același refren, ce invocă pe același Dumnezeu, slăvit din vremuri imemoriale; o dovadă este faptul că și astăzi în unele sate maramureșene Dumnezeu este numit Moșul. Reluăm firul demonstrațiilor noastre privind descifrarea
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
nu mai cunosc sensul exact al acestor imnuri, păstrează însă esența - ideea de sacru, care o exprimă conform tendințelor generale ale comunicării, mai sintetic. Am pornit în demersul nostru sondând adâncimile cele mai întunecate ale istoriei noastre, prezente și în colindele străvechi, creații ce consfințesc o înaltă spiritualitate și cultură a poporului dacoromân. Aceasta arată extraordinara forță vitală a poporului, care a păstrat peste milenii același sens sacru al refrenelor colindelor, pe care îl găsim cu aceeași funcție de slăvire a Creatorului
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
adâncimile cele mai întunecate ale istoriei noastre, prezente și în colindele străvechi, creații ce consfințesc o înaltă spiritualitate și cultură a poporului dacoromân. Aceasta arată extraordinara forță vitală a poporului, care a păstrat peste milenii același sens sacru al refrenelor colindelor, pe care îl găsim cu aceeași funcție de slăvire a Creatorului Suprem în ecteniile din Sf.Liturghie, de azi, din biserica ortodoxă, revenind, ce uluitor, tot unor entități investite spirituale sacre, și anume ele se constituie ca imnuri de slavă cântate
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
automată a unui loc cu un produs specific” (salam de Sibiu, Busuioacă de Bohotin)1; ă cele ale căror „ICI sunt obiceiurile sugerate de cuvânt”: este cazul ideilor asociate cu sărbătorile și cu anumite ceremonii („Crăciun” evocă bradul Împodobit, globurile, colindele etc.). Ipoteza implicitului. Am exploatat și noi (Que voulez-vous dire?, 1998) anumite piste propuse de Galisson, integrându-le Însă progresiv Într-o atitudine globală de prevenire a neînțelegerilor care iau naștere din Înțelegerea greșită a implicitelor discursive. Am făcut din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cu un decolteu atractiv. Mă enervează mult belfastizarea orașelor și satelor valahe. Am avut noroc acum două zile când o artificie, calibru mijlociu, a explodat în aer la vreo trei metri de mine. Enervant de neplăcut. Plictistoare sunt veșnicele colinde ale lui Hrușcă, dar și vocea zaharisită a unui tip care se (auto)proclamă Fuego și pe care-l auzi doar de Crăciun. Mă rog, o fi un cântăreț de nișă, un alt cuvânt detestabil. Deprimantă este țiganizarea progresivă, constantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
laudă Arcadie în poezia de deschidere a volumului, Acasă. In străfundurile ființei sale se simt reverberațiile celor cu care „Venim printre troiene/ de tăceri/ căzuți la pămînt/ în veșnicie/ trecînd deșertul/ de la Azi la Ieri/ ne-am risipit destinu-n geografie“ (Colind sfîrșitului de veac). Nu strigare patriotardă, cu care poezia n-are vreo legătură. Ipostaziere a universalului, naționalul se identifică și în modul de a iubi, de a ierta și chiar de a constata că „nu-nțelege Hrist ce se petrece
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Mittal Steel" Roman, spațiul în mic, nici în gol n-a fost rău, colinzi de unul singur, acordeonul roșu, am dat, nu sînteți cu grupul de dinainte? dacă v-a lăsat inima să dați la niște harababuri, eu vă cînt colinde, aia e de Anul Nou! totuși vă doresc la mulți ani! Roman fără nume, ai fost pe Caraiman? la cinci și un sfert, am înțeles, la cinci și un sfert ajunge, ai fost, ai colegi de-ai lui Daniela? rachiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cum am învățat de la franceză curajul de a spune "nu!" ăsta un țigan foarte deștept, în raport cu alții, dar și cîteodată te enervează! muzică internațională de Crăciun, am muzică orientală, am călugării de la mănăstirea Sefora, care cîntă Învierea, am Ștefan Hrușcă, colinde, părintele Cleopa "Predici"! da' cîte sînt? la mine sînt 17 predici, prima despre, a doua, a treia, a opta e despre Oastea Domnului, a cincea e o aiureală, ideea, a 11-a e despre... tot despre Oastea Domnului și celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plăcu[t] când am mers prin munte. Și am jucat cărți cu niște băieți. Prin tren au trecut niște [tineri] cu o chitară; un clopoțel și unul cu o cutie care pătia în ea, și un altu strângea bani. Cânta colinde frumoase mea plăcut forte mult și am pus și eu un ban." Am fost cu ea și la dus, în același vagon! m-a salutat cu pa, pa! și un an nou fericit, mersi, la fel! petrecînd-o pe culoar, mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mea. Eu o consideram ca pe o chestie de socializare extraordinară. Nu se cântau imnuri, ode. S.B.: Dar la repertoriu era o cenzură, de pildă, să fie decente, cel puțin așa se arăta în 1979. Probabil să nu se cânte colinde religioase. D.T.: În 1979 era Cranta, dar eu personal nu am semnat niciun pricaz vizavi de colinde, de cântece religioase. Singurul meu interes era ca să vină la petrecere cât mai mulți studenți. Aveam în cap ceea ce mi-a spus tovarășul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Dar la repertoriu era o cenzură, de pildă, să fie decente, cel puțin așa se arăta în 1979. Probabil să nu se cânte colinde religioase. D.T.: În 1979 era Cranta, dar eu personal nu am semnat niciun pricaz vizavi de colinde, de cântece religioase. Singurul meu interes era ca să vină la petrecere cât mai mulți studenți. Aveam în cap ceea ce mi-a spus tovarășul Ion Iliescu: sindicatul studențesc. S.B.: Și cum procedați în noaptea de Revelion, stăteați într-un loc sau
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
că lumea vie este extrem de frumoasă și de complexă, dar ne-a pus și în încurcătură cu întrebări existențiale ce se cuvenea a fi puse studenților teologi. Amintirile luminoase din anii studenției se completează cu serile dinaintea Crăciunului în care colindele erau mai frumos cântate după un pahar de busuioacă, lângă bradul familiei profesorilor Mustață. Drumul avea să continue prin înființarea, în anul 2001, la Facultatea de Biologie din Iași, a primului masterat de conservare a bunurilor de patrimoniu din Țară
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]