8,042 matches
-
obținerea unei reprezentări a circuitului economic adaptată nevoilor de analiză, previziune și de politică economică<footnote Anuarul Statistic al României, ediția 2011, Secțiunea Conturi Naționale, precizări metodologice, Institutul Național de Statistică, București, 2012. footnote>. SCN constituie din punct de vedere conceptual și statistic, o bază puternică și integrată de date macroeconomice, care oferă posibilitatea unei analize complete a performanțelor economice, a structurii și dinamicii acesteia, a interdependențelor dintre ramuri și sectoare de activitate. Pornind de la obiectul său, respectiv descrierea proceselor și
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
o neegalată popularitate a reprezentărilor istorice vehiculate. Succesul s-a datorat, în primul rând, accesibilității atent construite a textului, prin adresare familiară, anecdotic facil, simplificări logice și cauzale, interpretări moralizatoare, trimiteri afective precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau voit povestea, în detrimentul științificității istorice. Este posibil ca nu atât textele propriu-zise ale lecțiilor din manual 31, cât mai mult "schemele" explicative, ilustrațiile, "lecturile suplimentare" și întâmplările punctate de dascăli, ca suport al unei bune memorizări, să fi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
simbolurilor vehiculate. Un Ștefan pentru fiecare Urmărind textele ultimelor decenii, observăm că modificările de conținut nu au urmat imediat căderii regimului comunist, în decembrie 1989. Abia trecerea la manualele alternative din anii 1999-2000 a făcut diferența, marcând regândirea tematică și conceptuală a studiului istoriei în școală. Susținătorii acestor schimbări și-au expus opiniile încă de la începutul anilor '90. Ei prezentau soluții pentru studierea integrată a istoriei europene, naționale și locale sau pentru diminuarea informațiilor de ordin politico-militar, în favoarea celor de natură
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
europeană a însemnat reducerea prezenței sale în toate tipurile de manuale, unde nu mai găsim oferte didactice distincte, ci posibile detalieri ale aceleiași povestiri. S-au atenuat vizibil și diferențele de abordare de la un nivel școlar la altul, același nucleu conceptual și informativ circulând cu minime retușări pe toate palierele de studiu. Răspunzând acestei evoluții, manualele alternative de clasa a IV-a s-au distanțat categoric de precedentul volum din anii '60-'80, tonul lor academic înlocuind destul de abrupt povestirea eroică
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de invidiat. Ele nu s-au pierdut ci, dimpotrivă, au câștigat o pondere tot mai mare. Ctitoriilor sale au fost resemnificate turistic, religios și identitar, iar manualele le-au oferit o șansă în plus, prin noile abordări patrimoniale, valorificate atât conceptual (prin reducerea istoriei politico-militare, în favoarea celei culturale), cât și tehnic, prin extinderea suportului vizual al textului. Modificarea programei școlare în 2000, pledoariile campaniei comemorative din 2004 sau poziționarea sa între "Marii români" din toate timpurile au dovedit, de fiecare dată
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
independență", iar cealaltă voit mai accesibilă, ușor arhaizantă și chiar puțin peltică: "a încercat să-i învrăjbească pe români contra străinilor"12. Narațiunea urma o logică a plauzibilului, pornind de la faptul istoric ușor de recunoscut și mergând spre comprimarea lui conceptuală. Revenea apoi cu alte exemplificări și informații lămuritoare: cine au fost cei numiți; ce au făcut și când; ce s-a întâmplat apoi cu ei în cazul disidenților, de pildă 13. Urmărind concis evoluția nivelului de viață până în prezent, se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În același spirit, au fost incluse opinii ale tinerilor despre subiecte controversate, cum ar fi șomajul, relaționarea cetățenilor din estul țării cu cei din vest, nostalgia față de unele realități din Germania democrată 118. Nici manualele occidentale, cu toată deschiderea lor conceptuală și ilustrativă, nu au reușit să surprindă o latură cu totul specială a vieții din timpul regimului comunist, umorul. În ciuda dogmatismului și a cenzurii, ironia nu a lipsit niciodată aici, având funcții politice și sociale mai complexe decât în Occident
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prilej de haz" (Monica Lovinescu, Jurnal. 1981-1984, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2003, p. 87). 74 Confuziile terminologice și investigațiile sumare au provocat însă reacții adverse. Încă din 1985, Monica Lovinescu sesizase la istoricii din exil o incoerență conceptuală dăunătoare, dublată uneori de atitudini excesiv pasionale, care aveau să se perpetueze și după căderea regimului Ceaușescu: "nu miturile sunt aici în discuție, ci mistificările, falsurile, legendele [sic!] istorice. Intervențiile interesante, deși Mihnea [Berindei] e prea pătimaș filoturc, punând în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
London, 1991, p. 42. 113 Ibidem, p. 95. 114 Alain Choppin, Les manuels scolaires: histoire et actualité, Hachette, Paris, 1992, pp. 87-96, capitolul despre "L'édition scolaire aujourd'hui". 115 Vezi, în același sens, observațiile Mariei Todorova, care sugerează cedarea conceptuală a Estului în fața Occidentului: "imaginea existentă a unui socialism real este încă crucificată între discursul oficial, complet delegitimant, al statului socialist, și modelele [explicative] nu mai puțin improprii, dar încă supraviețuitoare, ale războiului rece" (traducere proprie) (Maria Todorova, Remembering Communism
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
René Thom, Marius Bunge) care studiază un ansamblu minimal de categorii și principii (structură disipativă, catastrofă etc.) susceptibile să caracterizeze întreaga existență: permanența și devenirea, fizicul și mentalul. Creșterea cunoașterii (growth of knowledge apud Karl Popper) este reprezentată în plan conceptual de complexificarea teoriilor și acceptarea seriilor complementare de modele (cf. Niels Bohr și principiul complementarității teoriilor; teoria adevărului coerență cf. Nicolas Rescher înlocuind principiul adevărului corespondență), iar în plan lingvistic de căutarea rădăcinilor limbajului, a infrastructurii ce explică procesele de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lingvistic nu unește un lucru și un nume, ci un concept cu o imagine acustică. Raportul care unește învelișul sensibil de conținutul inteligibil este o convenție (CLG:87). Arbitrariul lingvistic se referă la faptul că limba decupează realitatea (fonică sau conceptuală) într-o manieră proprie, diferențiatoare (zeci de termeni pentru conceptul de zăpadă în limba eschimoșilor sau termeni diferiți pentru frați în limba maghiară și chiar o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celți / vs/ de limbile actuale). Salutînd definirea semnului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
timp, avîndu-se în vedere logica povestirii în dependența sa de logica acțiunii raționale, a comportamentului cu sens); * tipul descriptiv, determinînd o desfășurare spațială, altfel spus epuizarea unei paradigme (nomenclaturi mu-zicale, arhitecturale, teatrale etc.); * tipul expozitiv, asociat analizei și sintezei reprezentărilor conceptuale; * tipul instructiv, incitînd la acțiune (prospecte turistice, farmaceutice, notițe și fișe tehnice, într-un cuvînt modul de utilizare); * tipul argumentativ, centrat pe o luare de poziție. Reluînd această tipologie, lingvistica franceză (cf. J.M. Adam, 1985) introduce noțiunea de schemă textuală
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
limbii subîntinde fluxul vorbirii (A.J. Greimas, J. Courtès, 1979: 219). 5.9 Modelarea narativității În economia generală a producerii sensului narativitatea ocupă un loc dominant. Dar ca la orice extindere (Hors de narrativité, point de salut), apare pericolul diluției conceptuale și voalării frontierelor, sesizat deja de Greimas în introducerea la lucrarea Du sens II (1983): "Reflecția teoretică fecundă comportă inconvenientul de a depăși aproape totdeauna conceptele create și termenii aleși pentru a le desemna. În domeniul semiotic cel mai bun
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a încercat, evident, să-și construiască o sintaxă. Cercetătorii și-au dat seama că ea putea fi utilizată și că putea explica diverse feluri de discurs: orice discurs este deci narativ. Narativitatea este din acest moment vidată de conținutul său conceptual" (Greimas, 1983: 17-18). Cincisprezece ani mai tîrziu, nenumăratele sinteze teoretice și analize consacrate parabolelor biblice, spoturilor publicitare, romanelor și benzilor desenate nu fac decît să consolideze centralitatea narațiunii în orizontul de așteptare al publicului contemporan (fascinat de mit și istorie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
communicationnelle, Presses Universitaires de Grenoble (trad. rom. Gîndirea comunicațională, 1998, București, Cartea Românească) Morin, Edgar, 1973 Le paradigme perdu. La nature humaine, Paris, Seuil Nouss, Alexis, 1994 La Modernité, Paris, PUF Pârvu, Ilie(ed), 1981 Istoria științei și reconstrucția ei conceptuală, București, Editura Științifică și Enciclopedică Pârvu, Ilie, 1984 Introducere în epistemologie, București, Editura Științifică și Enciclopedică Popper, Karl, 1981 Logica cercetării, București, Editura Științifică și Enciclopedică Postmodernismul-deschideri filosofice (antologie îngrijită de Aurel Codoban), 1995, Cluj-Napoca, Dacia Prigogine, Ilya, Stengers, Isabelle
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a sujeturilor literare, ci ca referință critică la receptarea lor ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discursului satiric al lui Swift va domina și într-o altă lucrare importantă a momentului, anume Despre tropi (1729). În respectivul tratat, Du Marsais enumeră, pentru început, parodia printre figurile "sensului adaptat", apropiind-o din nou de retorică, după modelul conceptual antic. Ulterior însă, face referiri la aspectul literarității parodiilor și revine obsesiv la aceeași idee apreciată și de Swift, privind-o însă din punctul de vedere care îl interesează, cel al filozofiei gramaticii. Recunoașterii modelului livresc Du Marsais îi adaugă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a ideii de generație în sine. Drept urmare, nu trebuie coborâtă în sfera josnică a "bătăii de joc", a "vrăjmășiei" unuia sau altuia dintre participanți; mulți dintre autorii parodiați receptează, de altfel, cu "veselie" textele care-i vizează. Atât la nivel conceptual, cât și practic, e vorba de "atitudinea față de un anume fenomen de la care se pornește, deci de delimitare (s.n.)"287. Delimitarea ca formă a dinamicii canonului face, în consecință, ca parodia să se transforme dintr-un proces marginal într-unul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va scoate în față un balaur, o ceată de sălbatici, o insulă fermecată, o nouă dragoste". Deși va fi produsul unei literaturi din care postmodernismul, cel puțin la nivel conceptual, absentează, fiind înlocuit prin sintagme precum Noul Roman francez sau Noul Nou Roman, un alt reputat autor al secolului XX precum Michel Tournier devine celebru uzând de aceeași stratagemă pe care o folosise, cu mult timp în urmă, predecesorul său
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se referi la lumea reală, cu procedee specifice. Așadar, problema rămâne în mare parte deschisă. 43 P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, ed. cit., p. 52. 44 Alte accepții ale acestui termen sunt: ficțiunea ca non-adevăr (minciună), ficțiunea ca abstracțiune conceptuală (în filosofie), ficțiunea echivalentă cu literatură, ficțiunea echivalentă cu povestirea. În ultimele decenii, aplicarea termenului la discursul narativ în general (istoric, jurnalistic sau autobiografic) în același timp cu aplicarea la discursul imaginativ a constituit folosirea cea mai răspândită și cea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ca delegat al lui Dumnezeu, care era un basileus ceresc. O atare ideologie imperială nu mai implica sublimarea monarhului, ci pe aceea a monarhiei în sine. Deși aici lipsește conținutul idei elenistice despre putere, totuși devine tot mai explicită transformarea conceptuală de la împărat-zeu, la împărat prin harul lui Dumnezeu. De acum monarhul va fi considerat sub acest aspect de către Biserică și va dobândi privilegii tot mai mari, chiar și particulare. Distincția netă între conceptul de împărat-zeu și cel de împărat prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un soldat se roagă cu brațele ridicate. Persecuțiile împotriva soldaților creștinii și a Bisericii din secolele II-III, au fost cauzate de puternica influență a antimilitarismului gnosticilor. Filozofii păgâni și poliția imperială nu au reușit să distingă finețea teologică și diferența conceptuală dintre creștinism și celelalte erezii apărute din diferite motive, fie împotriva Bisericii, fie împotriva statului, determinând o reacție la întâmplare. Un exemplu în acest sens ne este oferit de Martirologiul roman care, pentru ziua de 22 iunie, ne amintește martiriul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru, prin competențe / 58 2.5. Educatorul și educatul în fața competențelor noi roluri / 63 Capitolul 3. Curriculumul: paradigma centrării pe sistemul integrat al elementelor necesare în formarea competențelor versus paradigma centrării pe conținutul informațional / 71 3.1. Nevoia de reconstrucție conceptuală a curriculumului / 71 3.2. Evoluții ale conceptului de curriculum / 73 3.3. Sensuri semnificative în evoluția abordării curriculumului / 76 3.4. Redefinirea elementelor componente specifice / 82 3.5. Condiții de implementare / 86 3.6. Promovarea unui curriculum centrat pe
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o altă abordare a practicii): Însăși esența educației ca acțiune socio-umană poate fi reinterpretată prin prisma criteriilor de calitate și eficiență praxiologică. • Noile realități și situații educaționale pot solicita și alte moduri de înțelegere, de explicare, de soluționare, de reașezare conceptuală, de schimbare paradigmatică. • Mai ales în planul practicii metodologice poate avea loc afirmarea și diversificarea paradigmelor (micro-, macroși metaparadigme) în fiecare dintre structurile procesului educațional. Dar această complexitate nu poate fi realizabilă eficient decât prin alternanță flexibilă și integrată a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acțiuni-formare-cercetare vs. experiența educațională). Demersul propus valorifică în argumentare nu numai studiul documentar actualizat, ci și experiențe, experimente și reflecții proprii de-a lungul carierei. Dar acum fiind axat pe problematica practică a educației, el devine: de dezvoltare și orientare conceptuală (ca finalizare), de analiză critică și explicativă (ca funcție), de reflecție și interpretare (ca metodologie), de sistematizare și generalizare de experiențe și de cercetări-acțiune-formare (ca organizare). Elena JOIȚA, noiembrie 2009 Capitolul 1 De ce schimbări de paradigme și în metodologia educației
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]