2,985 matches
-
dar care, în textele... critice atingea culmi de tristețe propagandistică. Să las însă cele două spirite să se odihnească în pace și să spicui din cronica plastică din 1962 ceva titluri de picturi și sculpturi ieșene. E stupefiant cum un condei ca al lui Frunzetti se putea preta la lucrarea unui pogon de text, aducînd mai degrabă cu o blindată dare de seamă a filialei artiștilor către comitetul județean. Dar de ce să nu recunosc, mde, că și materialul clientului era pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altul clișeul retușat ce i se punea zilnic în față. Literatura sterpului realism socialist opera în același fel. Prin mercenarii ei, școliți la Moscova sau în imundele academii autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și ele obolul: supradimensionatele compoziții făceau, dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
astea de scormonitori în hoituri și clevetitori cu diurnă să-și vadă de treaba la care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea, cu ani în urmă, o carte despre lumea personajelor lui Caragiale: "Marea trăncăneală" se numea. Ce distanță e însă între vechea lume verbioasă românească, cu păcatele ei endemice, desigur, dar și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate face demarcație netă între profesionalismul indubitabil și amatorismul (la fel de indubitabil). Mai aproape, mult mai aproape, ieșeanul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta umanitate necăjită? Nici unul. Numai că obidiții din pămînturi, bordeienii veșnici au trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o clipă, în campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a o primi. Fie și sub învelișul glumei. Numai să fie. Pentru că, iată, dincolo, în regn literar, lucrurile stau diametral altfel. Dacă aici, în vizual, băiețică se consumă într-un anonimat frustrant, dincolo, Baetica (ce nume!) stă bravă în bătaia condeielor critice. Și dacă proza ei frivol bicisnică s-ar lovi doar de voioasa persiflare a unui senior, Alex. Ștefănescu, impresia ar fi una de rîcă generaționistă. Dar nu, cronica generos spațiată a lui Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parte și... pictorul de pe Armeană! Pictura românească a stat/ stă sub semnul a doi mari vectori. Unul impus de un Grigorescu, geniu oricum, dar, prin datele sale formative, un "suficient", un artizan devotat pur și simplu doar pensulei. Nu și condeiului, cum avea să se întîmple, mai tîrziu, cu un Pallady, nu mai puțin genial ca pictor, dar și cu... viciul scrisului. Lăsînd un frumos jurnal de atelier dar și de idei proiectate în afara atelierului. Cele două răscolitoare orgolii au împărțit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fântâni pentru popas (1939), unde construiește câte o imagine mai reușită, dar o devalorizează cu câte un clișeu final. Ultimul volum, Desfrunziri (1945), sugerează chiar din titlu drama inadaptării, motiv curățat acum de influențele sămănătoriste vizibile anterior. S. își încercase condeiul și în proză, dar romanul Părintele Nichita, deși finalizat, rămâne netipărit. SCRIERI: De pe dealuri uitate, Mediaș, 1937; Vibrări, Mediaș, 1938; Fântâni pentru popas, Mediaș, 1939; Desfrunziri, Sibiu, 1945. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, ,,De pe dealuri uitate”, PLI, 1937, 5; Romulus Demetrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
o epocă sau alta), într-un exercițiu de sociologie literară. Protocolul argumentației se sprijină pe un „dosar” al receptării critice, uzitat cu discernământ. O cercetare doctă își propune să probeze inaderența lui Titu Maiorescu la febrele modernității. Evocat cu un condei de monograf, D. Anghel este văzut, dincolo de tocitul clișeu de „poet al florilor”, prin prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
proclamat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, care spune, printre altele, că „sursa suveranității rezidă În națiune: nici un organism politic, nici un om nu poate să exercite autoritate care nu emană În mod expres de la aceasta”26. Dintr-o trăsătură de condei, guvernul condus de autoritatea divină prin intermediul monarhiilor ereditare a fost detronat. De aici Înainte, suveranitatea Își va lăcașul‚ națiunea. Cine forma națiunea? Cetățenii. și cine erau cetățenii? Cei care Împărtășeau o experiență comună de viață și erau legați printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer de naturalețe. Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul vieții scriitorului, invenția se tot restrânge, sub condeiul nostalgic făcându-și loc licăririle aducerilor-aminte. Amintiri din timpul războiului, cu un drum de coșmar până la Bârnova (Din vremea războiului), suveniruri, consemnate ca într-un jurnal, din școală și din timpul stagiului petrecut în minister. Un amestec de bucurie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
popor" iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că o rotiță din asta știe că se-nvîrte, că e conștientă, ca să zic așa, că funcționează și că trage după ea și alte rotițe... adică toată mașinăria? Gh. P. unu: Hm, nu-i rău cum ai tras-o, binișor..., din condei..., dar oare chiar așa să fie? Gh. P. doi: Da cum e? Gh. P. unu: Păi, mai întîi, rotițele alea trebuie unse, nu? Gh. P. doi: Dar erau unse! Erau unse cu... vaselină de neîncredere..., cu ulei de suspiciune..., cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
i-ar folosi la nimic... Bine, mama, hai s-o luăm de la capăt; înainte nu erau șomeri pentru că erau șomeri, era mai bine pentru că nu era bine și era disciplină pentru că era haos... Marieta: Lasă, lasă, că la întors din condei te pricepi, n-am ce spune... mă sucești, mă-nvîrtești... Octav: Bine, hai s-o luăm mai simplu! a) Binele de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Răul de-atunci e mai mic decît binele de-acum? Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
popor", iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere, iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu' gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
literar” (dând, și aici, poezie între 1938 și 1944). Nu a profesat avocatura, preferând o slujbă modestă, de funcționar în Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale. Mutat în 1935 la Craiova (fusese numit inspector-șef al PTT), va contribui la editarea revistei „Condeiul” (1938-1942). În 1937 îi apăruse o carte de poeme, Arca lui Noe, distinsă cu Premiul Fundației pentru Literatură și Artă, acordat în același an și lui Emil Botta, pentru volumul Întunecatul April. Continuă, la intervale mari, să publice versuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
străine”); 5. Factorul tradițional, comunitatea istorică de obiceiuri, datini, amintiri; 6. Factorul juridic, obiceiurile juridice românești, păstrate veacuri de-a rândul; 7. Factorul moral, conștiința și solidaritatea națională; a lipsit timp îndelungat și s-a închegat „prin îndelungatul război al condeielor, al muncitorilor cu tiparul, al cronicarilor și preoților cărturari, al poeților și predicatorilor, care timp de peste 300 de ani (de la Mihai Viteazul - n. ns., I. A.) au frământat necontenit sufletul neamului, l-au trezit, l-au lămurit prin scrisul lor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să știm Pentru ea cu toții martiri să murim! Căci fără aceasta lanțul ne va strânge Și nu vom ști Încă nici chiar a ne plânge. Cuvinte: firman = ordin prin care sultanul numea sau mazilea un domn; padișah = sultan; hain = trădător. CONDEIELE LUI VODĂ Mircea-Vodă, domnul Țării Românești, a plecat la drum lung prin țară. Într-o zi de odihnă trecea printr-un sat, unde nu-l cunoștea nimeni. Aici, a găsit oameni adunați la un loc, care lucrau ceva. S-a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
loc, care lucrau ceva. S-a oprit din drum și s-a dus la dânșii. Bună ziua, oameni buni! - le-a zis vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
S-a oprit din drum și s-a dus la dânșii. Bună ziua, oameni buni! - le-a zis vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dânșii. Bună ziua, oameni buni! - le-a zis vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vodă. Dar ce lucrați voi tocmai astăzi, când ar trebui să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să vă odihniți ? Ce să lucrăm ! Ia, facem niște condeie. Ce fel de condeie ? - zise vodă. Eu văd că acestea sunt săgeți, nu condeie. -Pricepem noi la ce fel de condeie v-ați gândit, zise unul din săteni. Dar de condeie de acelea nu Înțeleg dușmanii țării noastre. Ei numai pe acestea le simt. De câte ori le am cercat noi pe spinarea dușmanilor ! Așa de iute zboară, de nici nu le zărești ! Și așa de binem scriem cu ele, că Îndată ce le
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Orientală de dinainte de 1939 din cauza recompunerii artificiale operate prin tratatele de pace, ca și datorită măsurilor centralizatoare ale conducătorilor din majoritatea țărilor astfel redefinite. Mai direct spus, năzuințele centralizatoare, voința de a da naștere unor noi patrii transetnice dintr-un condei, iată factori ce au provocat catastrofa, împingînd la extrem incandescența identităților micro-naționale care se simțeau foarte nesigure. Acești factori sînt revelatori pentru ura puternică ce a motivat primele expulzări de mase și pri-mele genocide ale erei contemporane. Fără să mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Tony Bulandra (1961), Lucia Sturdza Bulandra (1962), Alexandru Davila (1965) și Matei Millo (1967). Scrupulul exactității îl face pe V. să filtreze atent noianul de „mărturii” și de „indicii”, fără să rămână strict dependent de sursele de care dispune. Sub condeiul său analitic se încheagă treptat un portret convingător al celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul i se devotează este artistul (actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]