3,175 matches
-
Divinarum Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul în care cineva trăiește duce la interpretarea exclusivistă a categoriei de patrie în opoziție cu gândirea conținută în Ad Diognetum, 5, unde creștinul este considerat cetățean al lumii. Contrariul, strivește legătura care ar trebui să păstreze întreaga omenire unită, având ca rezultat nașterea unui stat imperialist fondat pe violență. Divizarea neamului uman în atâtea lumi distincte și geloase de propria morală și patrie, duce la discordie și violență dat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
numai câteva cuvinte, să rămâi indiferent în fața modului suprinzător în care pune problema. Descrierea sa solicită un fel sau altul de răspuns. Interesul nostru pentru subiectul pe care Chapman l-a anunțat astfel este stârnit și resimțim, paradoxal, și impulsul, contrariu, de a rămâne să ascultăm mai departe. Să rămânem alături de Chapman, pe care nu pare să îl intereseze să îi mulțumească pe cei care îl ascultă sau măcar să le întâmpine așteptările. Acest lucru trece, pesemne, într-un plan secund. Pastorul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a lărgit posibilitățile criticismului retoric, astfel încât acesta să integreze astfel de evenimente discursive, alegerea lui Hill este, nu mai puțin, una pozitivă, recuperatoare, integratoare: atunci când toți criticii declară un eșec adresa lui Nixon din 3 noiembrie, Hill încearcă să demonstreze contrariul. Am bănuiala că Edwin Black ar fi primul care să aprecieze un astfel de efort, iar modalitatea subtilă în care Hill reușește să modereze relația trecut-prezent-viitor în cercetarea critico-retorică, astfel încât nici un tip de orientare, inclusiv, sau mai ales, neo-aristotelianismul, să
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
se confunda, atenționează Kenneth Burke, cu "supraom"-ul nietzschean. Criticul mărturisește că, ajuns în acest punct al periplului său prin Mein Kampf, a crezut că a găsit punctul slab al lui Hitler. În schimb, se pare că a descoperit exact contrariul (bineînțeles, în ce privește eficiența demagogică, precizează Burke; nicidecum, calitatea discursului). "Solitudinea" supraomului trebuie înțeleasă ca "atribut public, în termeni de tactici (puse în aplicare adăugirea mea) în vederea luptei împotriva dezmembrării Partidului sub presiunea salvatorilor rivali"453. Nici o referire la persoana lui
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Butterfield, "războaiele ar fi foarte improbabile dacă toți oamenii ar fi sfinți creștini și nu ar concura unii cu alții pentru nimic, în afară poate de altruism" (McIntire 179:73). Chiar și Waltz, în ciuda faptului că susține în mod repetat contrariul, o admite. "Din punct de vedere structural, putem să descriem și să înțelegem presiunile la care sunt supuse statele. Nu putem însă prezice cum vor reacționa ele la presiuni fără o cunoaștere a alcătuirii lor interne" (1979:71). Ignorarea tuturor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
trebuie să aducă la suprafață interesele, angajamentele sau valorile latente care generează și orientează orice teorie. De aceea, trebuie să admitem că studiul relațiilor internaționale "este, și a fost mereu, în mod inevitabil normativ" (Neufeld 1995: 108), deși se pretinde contrariul. Deoarece teoria critică internațională sesizează o legătură strânsă între viața socială și procesele cognitive, ea respinge distincțiile pozitiviste între fapt și valoare, obiect și subiect. Excluzând posibilitatea cunoașterii obiective, teoria critică încearcă să promoveze o mai mare "reflectivitate teoretică" (1995
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ea, sunt determinate de o putere suverană ce caută să-și extindă controlul asupra vieții. Ea afirmă că până și umanitarismul poate fi plasat în spectrul violenței, de vreme ce face parte din ordinea statului suveran de putere și violență, cu toate că susține contrariul. Într-adevăr, ea spune că taberele de acordare a ajutorului împotriva foametei sunt similare lagărelor de concentrare deoarece amândouă sunt locuri unde "se iau decizii arbitrare între viață și moarte, unde lucrătorii sociali sunt forțați să aleagă pe care dintre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”.) „Caracterul fără Înțelepciune poate mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic.” (Cicero) Degeaba pui rimel la ochi, dacă nu știi să privești frumos. (Ipocritul, oricât s-ar strădui să impună contrariul, Își trădează, până la urmă, relele intenții sau obiceiuri.) „Dacă vrei să devii bun, dă-ți seama Întâi că ești rău.” (Epictet) Onoarea e superioară vieții. (Desigur, pentru cel a cărui demnitate Îl face să Înțeleagă ce ar Însemna să trăiești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este modul În care accedem la cărți. Numeroase cărți despre care ajungem să vorbim și care, pentru unii, au jucat chiar un rol important În viață nu ne-au trecut de fapt niciodată prin mâini (deși uneori suntem convinși de contrariu). Dar felul În care ceilalți ne vorbesc sau vorbesc Între ei, În textele sau În conversațiile lor despre acestea ne permite să ne facem o idee despre ce conțin și chiar să formulăm o judecată argumentată asupra lor. * În Numele trandafirului
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
această facultate critică.” Nu există, astfel, o demarcație Între creația artistică și cea critică, și nu știm să fi fost o mare operă de artă care să nu fi inclus o parte critică, așa cum ne arată exemplul grecilor. Dar și contrariul este la fel de adevărat, iar critica se descoperă a fi și ea o formă de artă: „Ernest: Ai tot vorbit despre critică drept parte esențială a spiritului creator și acum Îți accept teoria În totalitate. Dar ce părere ai despre critica
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fusese adversar și prin calomniile acestuia el fusese răsturnat din funcția ca și din convingerile lui. Ilie trăia acum din plin coșmarul tuturor îndoielilor: se îndoia că există, că e el însuși, că trebuie să facă un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter ego în persoana soției, Mina, care acționînd o vreme în contratimp, apoi cu o resemnată, se pare, docilitate, subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o fac pe șeful ca să ajung iar sus... Mina: Și l-ai iertat! Ilie: Da. L-am pupat. L-am pupat tocmai atunci cînd mi-era mai scîrbă și mai frică de el. Nu știu de ce, dar eu fac exact contrariul a ceea ce ar trebui să fac. Și-apoi cred că mai e un motiv pentru care l-am iertat. Mina: Care? Ilie: M-am gîndit că poate... cum să-ți spun... poate că avea dreptate. Mina: (năucă) Cum?! Ilie: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită În primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar În sensul În care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci a contrariului revoluției. Același, Într-un reproș la adresa umanismului lui Rousseau, declară că a Întîlnit francezi, englezi, persani, dar n-a văzut niciodată omul (Heidegger ar fi fost neîndoios extrem de Încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire și Renan sînt Împotriva sufragiului universal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un supraveghetor niciodată. Veghetorul își păstrează, conform statutului său, un caracter diletant, amator; supraveghetorul, perspicace și intransigent, format pentru misiuni de culegere de informații, va fi, de cele mai multe ori, un „profesionist”. Astfel, toate virtuțile „veghei” se degradează, se preschimbă în contrariul lor în cazul „supravegherii”: „veghea de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu agreează lumina zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu mai este gratuit sau ludic, partenerii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
brechtian. Ele se succed de-a lungul unei zile întregi, atât în Grecia, cât și în Japonia, invitându-ne să nu uităm niciodată că nici o afirmație nu are o valoare absolută, că în orice clipă ea se poate converti în contrariul ei. O răsturnare este mereu posibilă. În viață, nimic nu poate fi definitiv, căci i-ar contrazice însăși esența, care nu este alta decât „mișcarea”. Același principiu reglează regimul supravegherii, iar dovada acestui lucru este însuși repertoriul constituit de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Concepută inițial ca o capcană ironică, supravegherea a avut consecințe la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Ultimele puneri în scenă ale piesei, mai ales cea a lui Declan Donnellan în 2004, insistă asupra acestei transformări a jocului în contrariul său, asupra perturbărilor antrenate de supravegherea ludică. În cele din urmă, ea nu este câtuși de puțin inocentă. Shakespeare va recurge pentru a doua oară la același procedeu în Nevestele vesele din Windsor. Aroganței demnitarului politic Malvolio îi corespunde aici
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aproape că a erijat-o în marca identității sale. Se confirmă astfel, încă o dată, acea particularitate a teatrului - veritabilă filosofie! - de a putea transforma orice în ceva opus, de a opera inversări care, relativizând sensul valorilor, interzice imobilitatea. Astfel, perspectiva „contrariului”, ca o imagine inversată, mereu prezentă, e o lecție de luciditate dată de convertirea mereu posibilă a tragicului în comic. La rândul ei, supravegherea cunoaște un proces asemănător, ilustrare clară a faptului că, dacă mecanismele se înrudesc, efectele pot oricând
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
poate decît să se repete la infinit, fără diferențe, atunci mesajul acestor profeți trebuie tratat ca atare. Nu au nici mai multă realitate, nici mai multă greutate în a spune ce se petrece, decît orice alt mesaj care ar spune contrariul. Pentru că nu ar spune nimic. Se poate scrie același lucru și despre terapia Mao care va urma, sau despre terapiile și practicile publicității, ale marketingului și ale sondajelor. III. Terapia Mao Aici este vorba în mod special de Werner Ehrard
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
oprită abrupt de cadrul tabloului, ne dăm seama că metoda lui Degas de a intersecta elementele scenei cu cadrul face mai mult decât doar să indice că spațiul pictural se continuă dincolo de ceea ce se vede. În acest caz, face și contrariul: cadrul se alătură barierelor și recipientelor din cadrul picturii ca un alt spațiu închis, delimitând întreaga scenă și blocând orice acțiune conținută. Nu toate împărțirile sunt colectoare. Scena de gen japoneză din figura 114 se desfășoară înăuntru, părând însă esențial deschisă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
palpabilă, prin cuvânt: "cuvântul îl putem așeza, ca și cum am sufla pe geam", apoi, "când ei se vor apropia, îi vor vedea,/ și poate îl vor șterge". După ce ne mărturisește că poezia nu are subiect, ci "vorbire interioară", ne convinge de contrariul, povestind întâmplări: "Adică tot eu să vorbesc despre fața ei înecându-se, căutându-și respirația? Însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc despre fața ei, despre mișcările încetinite prin straturi" dar nu va fi imaginea ei, adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule de anulare ale limitelor impuse umanului. 16 SITUAȚIILE DESCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile deschise ale vieții reprezintă contrariul a ceea ce am analizat mai Înainte sub numele de situații Închise ale vieții. Amândouă sunt situații egal posibile de a fi ale persoanei umane și ale existenței acesteia. Evenimentele vieții trăite de individ oferă situații dintre cele mai diferite, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
meu de către supraeul moral. Ființa umană, prin eul ei personal, este Însă liberă. Ea are posibilitatea de opțiune. De a alege. Ea poate să aleagă Între ceea ce-i este permis sau să refuze ceea ce-i este permis și să facă contrariul, alegând În felul acesta interdicția, pe care o Încalcă. De fapt, În final, totul se reduce la a opta Între Bine și Rău. Orice acțiune este urmată de o sancțiune a supraeului. Acțiunile pozitive, Binele, reprezintă „succese”, pe când acțiunile negative
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în plus, conducea o revistă, care era abia la numărul 2. Atunci de unde pînă unde lehamitea? Ca să-i preiau vorbele, scepticismul său pare aci „fără nici un sens” și, aș adăuga, fără tact. Totuși cu aceleași argumente se poate afirma și contrariul. Nu-i exclus, de pildă, ca tocmai efervescența și situarea în miezul unor probleme redacționale să-i fi revelat aspectele pe care le comentează. Cine nu s-a descumpănit barem o dată în momentele de elan? E drept, chestiunile abordate - „proprietatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e ca-n Coșbuc”, „e ca-n Sadoveanu”. în poezii, Bacovia folosește doar o singură dată cuvîntul „vid”: „în curînd, încet va cădea în vid/ Tot”. („Monosilab de toamnă”) „Căderea în vid” (o formulă reținută de la lecțiile de fizică) e contrariul „excelsior”-ului, o senzație pe care o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec./ Lampa plînge... anii tăi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se imagineze în compania lor ca un alt bărbat. Gustave Flaubert în tinerețe: "Sunt zile când tânjești să fii femeie". Gustave la maturitate: Madame Bovary sunt eu". Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert 15 Doamna noastră își dorea cu înflăcărare contrariul: Hadrian sunt eu. Yourcenar a scris ceea ce în analiza contemporană se numește adesea narațiune-travesti, în care scriitorul se deghizează în sexul opus sau își deghizează personajele în sexul opus. De exemplu, Albert în locul lui Albertine la Proust. Yourcenar se angajează
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]