32,433 matches
-
propun să facem împreună o plimbare prin oraș. îmi este dor de un spectacol, de fresh-cancan. Să vizităm împreună muzeul de antropologie să mai văd o dată maimuța mea care urcă pe scara evoluției pănă la Om! Nu vreau să te conving de teoria mea dar vreau să revăd ce-am susținut o viață și am lăsat posterității - o teorie. Evelin: Mergem, eu vă invit la operă, “Nabuco” cu corul sclavilor. Darwin: și te mai rog ceva: să vizităm o grădina zoologică
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
implorare! Adam: Poate că dl.Evelin a fost puțin cam exagerat cu demonstrația fermă într-o dispută cu un geniu mort. Aurora: De fapt cu sufletul lui. Eva: Cu atăt mai mult... Aurora: Dar Evelin a știut cum să-l convingă dar mai ales cum să-i panseze rănile lui Darwin. Profesorul: Bine că n-am ajuns la coada maimuței! Răsete. Aurora: Deci, acesta a fost și este marele Darwin, cu strămoșul nostru, cu evoluția și selecția naturală. Profesorul: Cu celebra
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tuturor împotriva tuturor și cel mai puternic învinge și merge mai departe prin istorie. Aurora: Văzănd și auzind disputa celor doi, înainte de a mai lua o pastilă, mă întreb: ce-i destinul? O luptă pentru supraviețuire? O luptă pentru a convinge omenirea de o teorie și să rămăi în istorie? Sau totul este o luptă permanentă doar pentru orgolii personale și putere? Intră Evelin. Evelin: Sper că nu v-ați plictisit. Aurora: Totul a fost ireal., ca visul unui somnambul care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mantie de neurină invizibilă dăndu-le o aură de hologramă autentică. Darwin: Extraterestrule am să invit doar pe cei care sunt de acord cu teoria mea despre originea omului. Amăndoi se amuză copios. Evelin: și de ce nu? Darwin: Am să-i conving că omul este strămoșul maimuței?! Evelin: Am putea discuta despre evoluție, selecție naturală, genetică, teorii care vă asigur că sunt valabile și acceptate în tot Universul viu evoluat sau în stadiu de evoluție. Darwin: Oare invitații vor crede toate acestea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
prin urmare, o altă iluzie, cea a înfăptuirii unei idealități onto-axiologice. Ține de măiestria poetului de a-i anula cuvântului ambiguitatea din viața comună și de a-l certifica la un nivel cât mai înalt, în scopul de a ne convinge de această dublă performanță depășirea ambiguității reale și trăinicia "înveșnicirii" creată poetic. Or, a învesti cuvântul, deja ambiguu prin imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o taină mai mare: "Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină", absurd evocat și de Arghezi, care ar fi voit să-l "pipăie" pe Dumnezeu și să "urle, convins în fine este!" Până și un mare optimist, iubitor al vieții și al Creației în general, precum Rabindranath Tagore, exclamă la un moment dat: ar fi "o mare fraudă" dacă Dumnezeu nu va plăti dincolo, printr-o bucurie eternă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul demnității umane, a suferinței omului agresat de nedreptatea divină. Era un mod suprauman de afirmare a umanului. Pentru ca omul să fie creat și să fie creator, a fost necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Amsterdam, unde tocmai mi-am publicat un roman ieftin, la Editura Antoon Gerolf, sub pseudonimul Coos van Bruggen. Am o casă pe Elandsgracht și un câine pe care l cheamă Finn. Îmi vopsesc părul blond. Un amic din liceu e convins, de altfel, că m-a văzut, anul trecut, făcând cumpărături de Crăciun pe Leidsestraat. Aveam două pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi stătea bine în povestea asta. Pe urmă m-ai găsit tu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
geamanduri în spații cu tavan înalt și grad variabil de mucegai în lumea de insecte, de trupuri cu solzi, cu aripi, cu antene ițite printre tufe de iasomie, de glicină, de bougainvillea, de ienupăr, poate chiar și de hașiș. (Sunt convins că Lea fuma hașiș. Chiar și pe vremea aceea - nu știu cum, de unde și de ce și-l procura, dar știu, intuitiv, că făcea parte din deliciile ei botanice, deși niciodată nu am pus degetul pe vreo frunză prin striațiile căreia să pulseze
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de tânăr. — Ce planuri ai azi? — Eu nu am planuri, am, pur și simplu, treabă. Se face că nu observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și te ignoră, ca niște martire de mâna a cinșpea, convinse că, prin asta, sunt mai bune decât tine. Ada nu e așa. Ada e condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își lasă capul pe spate și râde, brusc și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ducea. Se lăsa despuiată de toate harurile ei, ca o fetiță ascultătoare. Suferea pentru toate, dar le abandona. Ca și cum s-ar fi temut de un eșec care nu se întâmpla niciodată, dar pe care ea îl aștepta. Era imposibil de convins să nu-l mai aștepte. Între timp, strălucea oriunde s-ar fi dus și orice ar fi făcut. O vedeam reflectată în pupile mărite de admirația hămesită, invidioasă, adoratoare, impudică, violentă, ale altora. O vedeam. Incapabilă să se hotărască să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Vrei să bem o cafea? De-abia am venit, sunt cam dezorientat și urăsc vacanțele singur... nu încerc să te agăț, încerc să... să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin și ea, Ada, fusese convinsă că e Alex Hriavu. Nu, zicea el și-i povestea o viață incredibilă, cu un frate căruia-i spunea „vitregizat“ și o mătușă suprarealistă și călătorii la Pol și mama lui, care fusese scriitoare, divorțase de tatăl inginer constructor și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
împrumutat... Ai devenit cine mi-am dorit eu să fiu. Ți-a părut rău și nu te-ai bucurat de asta niciodată. Eu m-am bucurat. Când tu te suspectai de impostură eu mă dădeam de ceasul morții să te conving... să trăiești. Durează puțin. Mai puțin ca un anotimp de leandri înfloriți. Ar trebui să știm amândoi asta, nu crezi? Pentru că, în fond și la urma urmei, știm amândoi că nu ai dispărut nicăieri, ci te-ai dat la o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar lucrurile urmau să se schimbe în scurtă vreme. Primul avea să se trezească Arus, tot el fiind și ultimul care adormea din haită, abia după ce se convingea că fiecare lup e la locul lui și că nimic nu amenință securitatea familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era de preferat ca, la ceasul dimineții
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noștri au vrut să-și stabilească teritoriul, au văzut cît de anevoios devenise acest lucru. Pentru prima dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
găsi de cuviință să spună. Animalele astea! Apar așa, din senin, cînd găsești și tu o fărîmiță de ceva bun și se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să vă convingeți, vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o singură secundă, ariciul s-a strîns ghem și s-a rostogolit în viteză de pe piatra pe care stătuse pînă atunci. "Altul care dispare", își spuse Lupino, ridicînd din umeri. Nu era deloc convins că un arici i-ar putea furniza informații prețioase, dar, cum nu avea nici un punct de la care să pornească, hotărîse să încerce peste tot. Bună dimineața, broscuțo! Piticania bulbucat-pistruiată se făcu nevăzută printre algele bălții. Ce grăbită e lumea astăzi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așteaptă undeva, acolo? Căprioarele îi înțelegeau durerea, dar știau că n-avea rost să o încurajeze. Draga mea, știi bine care este adevărul. Nu putem rămîne. Devine periculos să prelungim șederea aici. Nu pot. Eu mă întorc. Trebuie să mă conving că e așa cum spuneți. Nu vă opresc. Mergeți mai departe. Vă voi ajunge din urmă, dacă... Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji. Căpriorul reluă: Crezi că, dacă vei vedea tragedia cu ochii tăi, situația se va îmbunătăți? De ce să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era cît se poate de în viață ultima dată cînd l-am văzut. Trist, orb, dar refăcut și în viață. Ghicind întrebarea nerostită, căpriorul continuă: Am încercat să-l convingem să rămînă. Aici era respectat și dorit. Ar fi trăit alături de noi fără grija zilei de mîine. Dar nimic nu l-a putut întoarce din drum. Ne-a anunțat că n-o să-și găsească odihna pînă n-o să rezolve ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de nestăpînit, care nu ține cont de argumente, de o judecată adesea potrivnică, care te împinge să acționezi într-un anume fel doar pentru că știi că așa e mai bine pentru tine?! ...Chemarea inimii a fost aceea care l-a convins pe Lupino să urmeze sfatul căpriorului. A doua zi, în zori căci în zori încep marile călătorii -, lumea își desfăcu încuietorile pentru ochii puiandrului. Lăsă în urmă pădurea care-i fusese casă, animalele care-i deveniseră prieteni. Plecă în căutarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cînd mă întorc acolo împreună cu tine, prețiosul meu copil! În sfîrșit, povestea căpătase sens. Lupino constată cu surprindere că se simțea pe deplin lămurit. Credea tatăl său că acolo vor da de urma mamei? Atunci așa trebuia să fie! Era convins că tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem împreună acum și ce vom avea de înfruntat, vom înfrunta umăr la umăr. Trecutul ne aparține; nu-l putem înstrăina, și nici uita. Sînt convins că nici nu-ți dorești. Dar, de această dată, avem forța să nu-l lăsăm să ne lovească din nou. În pofida a tot ce a fost, sînt lîngă tine, pentru ce este și pentru tot ce va urma, tată! Era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îngrijorate în legătură cu propaganda făcută de oficiali ruși în satele din Moldova și în special în județul Iași pentru emigrarea lipovenilor în țara de origine (“Opinia”, Iași, nr.521, 1908). Ca urmare a acestor demersuri, într-o primă etapă au fost convinse să emigreze 20 de familii din Iași și circa 200 din Dobrogea. Reprezentanții comitetului care se ocupau de această propagandă aveau legături și cu staroverii din Tg. Frumos, însă nu sunt date cifre referitoare la urmările acestor acțiuni. În prezent
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ce zi, ce oră? Dacă eu nu știu, cu siguranță că nimeni nu știe, și sunt nevoit să le dau tuturor dreptate. Nu pot obliga pe nimeni să dezlege enigmele în care singur m-am încurcat. Trebuie neapărat să mă conving că este un om de sânge, oase și carne, care vorbește și doarme, merge și bea, înjură și vine de la slujbă, spune una și face alta... Altfel, risc să fiu luat drept neserios, umblând eu, vasăzică, cu fantasmagorii literare. În
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ce), a descoperit resturile unui harnașament și un mâner de sabie destul de ruginit, care semăna perfect cu unul văzut de el la Muzeul regional și atribuit sfătosului cronicar. Alții, și trebuie numit aici Dan Protopopescu, marele profesor de română, era convins că ciotul acela de armă aparținuse chiar negustorului, fost luptător în garda civică, poate alături chiar de...jupân Dumitrache al lui nenea Iancu Caragiale! Mă rog, dreptul lor să creadă ce vor! Mai ales că nici despre fotbal nu aveau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]