KorAP: Find »[drukola/base=crăpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...133 >

3,317 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

de ceva, în adâncul gropii.): E-te! BRUNO: Cum? GRUBI: E-te-te! Vezi cât s-a lăsat? BRUNO: S-a lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă peste cap. O să crape. Ha! Ce-aș mai râde să crape și să-i împroaște. (Cei doi se așază pe marginea gropii și privesc în adânc.) BRUNO: Chiar! Să se spargă buba... GRUBI: Uite-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
eram în armată mi s-a întâmplat o treabă asemănătoare. Pe vremea aceea însă nimeni n-avea voie să coboare până jos și ocoleam, frate, ocoleam... O dată s-a deschis singură, ea singură, într-o dimineață, ca o fereastră. A crăpat așa, dintr-o dată, s-a auzit până departe. O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea. I-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
n-o să ajungeți departe. PRIMUL BĂRBAT: O încropeală! O spoială! BRUNO: Ia cărați-vă! AL DOILEA BĂRBAT: N-are cine să vă deschidă ochii. Așa ceva nu poate fi înghițit de nimeni. BRUNO: Hai, valea! GRUBI (Fluierând la ei.): Fuga! Vă crăp capul! PRIMUL BĂRBAT: Am pierdut timpul degeaba. Mai bine citeam un ziar. BRUNO: Gata! Destul! AL DOILEA BĂRBAT: E urâtă! E urâtă, urâtă, urâtă! Asta e! Ceva la fel de urât n-am mai auzit și n-am mai văzut. Aproape că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
arunce cu diverse obiecte în ei.): Afară, mucoșilor! Afară! Părăsiți sala! BRUNO (Către GRUBI.): Ai grijă să nu lovești în spectatori. GRUBI: Care spectatori? Afară cu toții! PRIMUL BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-a scris. Să vă crape capul! GRUBI: Huo! Huo! Ieși afară, târâtură! De ce-ai mai venit, bestie? AL DOILEA BĂRBAT (Către public): Să cereți banii înapoi. Sunt niște mâzgâliți, niște împroșcați. BRUNO: Lasă oamenii în pace! Ce ai eu oamenii? AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De greață. MACABEUS: Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
obiecte care, în alte condiții, ar fi putut deveni arme veritabile.) Ia, lovește-mă cu ăsta... (Un fier de călcat vechi.) Și cu ăsta... (Un ceaun.) Na-o și pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un târnăcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, M-auzi? MACABEUS (Cu ultimele resurse, intră în joc; lovește ca o păpușă cu încheieturile rupte.) PARASCHIV: Așa, așa... Îi aruncă mereu, în față, obiecte peste care MACABEUS este obligat să calce și să se rostogolească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lumânarea.! MACABEUS (Realizând despre ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) Îl rup în două! INAMICUL (Speriat, fuge prin încăpere, se lipește de PARASCHIV, în spatele acestuia.) MACABEUS: Unde-i? Unde-i? PARASCHIV: Las-o baltă. MACABEUS: Cum? Cum? PARASCHIV: Lasă-l în pace. E speriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm în genunchi... CASIERUL: O să crape. O să-i dea sângele pe nas. HAMALUL (Către călător.): Întotdeauna face așa. V-am spus c-o să se termine prost? CASIERUL (Către călător.): Nu-i poate suferi pe călătorii prin ploaie... Îi urăște. IOANA: Tata îi iubește pe călătorii prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă faceți probleme. La noi aceste crize sunt perfect normale. Se repetă din trei în trei zile. Hi-hi-hi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l ajute pe ȘEFUL GĂRII.): Țineți-vă de mine, domnule... HAMALUL: Mai bine l-ați lăsa să crape. Scena aceasta se va juca deosebit de repede, dând în același timp impresia unei defulări generale.) IOANA: Vrea să te lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnule, aflați că îmi place aici. Am tutun, Ioana ne face de mâncare... Unde să mă duc? Ce știți dumneavoastră? Nu știți nimic. Ați călătorit până acum, ați umblat prin ploaie, nici măcar nu v-ați uitat în jur. Acu’ o să crăpați aici, da’ cel puțin știți că o să crăpați fără părere de rău. E, dacă aș putea să călătoresc prin ploaie... măcar o zi... măcar zece zile... nu mi-ar mai păsa de nimic... M-aș urca într-un pod și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ioana ne face de mâncare... Unde să mă duc? Ce știți dumneavoastră? Nu știți nimic. Ați călătorit până acum, ați umblat prin ploaie, nici măcar nu v-ați uitat în jur. Acu’ o să crăpați aici, da’ cel puțin știți că o să crăpați fără părere de rău. E, dacă aș putea să călătoresc prin ploaie... măcar o zi... măcar zece zile... nu mi-ar mai păsa de nimic... M-aș urca într-un pod și m-aș culca acolo și nu m-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă culc... Se întinde pe bancă.) IOANA: Grubi, ce-i cu tine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ți-am spus... aici nu mai e nimic de făcut... Se împleticesc lucrurile între ele, își pierd șirul, se lasă noaptea înainte de prânz, se crapă cerul și cad picături de apă, se lasă frigul în oase... HAMALUL: Vrea să plecăm... Vrea să plecăm la noapte, cu drezina... IOANA (Către călător.): Vrei să plecăm? Da? Nu minți? Aseară... tot timpul m-ai mințit... N-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

de fericire prelungită... Dar mai erau alte zile, mai ușor de ținut minte, mai esoterice, sub un cer mohorât, când zona din jurul porții era o masă de mocirlă neagră, mingea era lipicioasă ca o budincă de prune și capul Îmi crăpa de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

scris mare și grosolan, care contrasta violent cu cel dintîi. Prima propoziție, În spaniolă, dar scrisă cu o ortografie oribilă și greu de interpretat, era, cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit și aici se Încheie povestea lui. A crăpat fiindcă s-a confruntat cu mine, Oberlus, regele Insulei Hood și al apelor sale, cunoscut Înainte drept Iguana...” Își aduse aminte de chipul din coșmarul ei și nu mai avu nici o Îndoială că, de fapt, violatorul se asemăna mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi metri de punctul-limită la care ajungea lanțul Niñei Carmen și o contemplă, goală, cu picioarele desfăcute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli vîsla În apă și, cu toate că Oberlus Îl lovi cu furie, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

și așa mai departe. Sau: E urgent, Stacey? Pentru că mai așteaptă câțiva și s-ar putea să dureze. Sau ceva de genu’ ăsta. — Mda, e urgent, îmi vine să le zic, deci ce bine că m-ați întrebat imediat, altfel crăpam până acum. Da’ nu le zic, normal, doar mă uit la ele și le zic, nici o grijă, aștept, și după aia mă duc și caut un scaun care nu arată de parcă s-ar rupe când m-așez pe el. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ea. Tu continuă, iubito, io-s femeie de lume. Nu trebe să ții seama de mine, iubito. Asta suna așa amuzant, da’ am reușit să nu râd și m-am uitat iar la Charlie. Tot mai arăta ca și cum putea să crape-n orice clipă, așa c-am vorbit io mai departe, că vedeam că nu e-n stare să zică el ceva în momentu’ ăla. — De fapt, nu c-aș fi făcut-o mai mult de-atâta cu Warren, am continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt; drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu mai e practicabil. Ăsta-s eu. Fața îmi e înconjurată de păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

pisici: Negru și cu o expresie extrem de inteligentă. Șerbănică o măsură curios: "Altă dobitoacă! Auzi, expresie!" De afară se auzi un fluierat. Inginerul se repezi la geam. ― E Sandu, spuse doamna Miga, totdeauna când ajunge în curte fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații specifice. Îi veni să rîdă: "De aproape 30 de ani!..." Traversă holul în vârful picioarelor și se strecură ca o umbră pe ușa bucătăriei. O încăpere

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
și atelierul mizerabil. Nu, el unul se săturase până în gît! ― Basta! șopti fără să-și dea seama. Nu știa încă bine ce va face. Niciodată nu avusese prea mulți bani. Respiră adînc: "O să mă distrez. Asta am să fac! O să crăp distrîndu-mă... Să-mi ajungă!" Grigore Popa se plimba agitat. În ochii negri, de mult stinși, se aprinsese o flacără. Cineva care l-ar fi cunoscut în tinerețe ar fi regăsit acum ceva din chipul de altădată. Ținea mâinile la spate

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]