3,263 matches
-
întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie. Oasele parcă stau să se sfărâme, iar capul te doare ca și cum sângele ar îngheța pe dinăuntru și ți-ar crăpa craniul. Așa frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ocupat orașul, înainte de Crăciunul lui 1916. Toate obiectele luate, nici măcar o farfurie sau o lingură cu care să poți mânca, doar parchetul putred și plin de pământ în care mai erau impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum chiriașii lor. Iar din găurile pereților îi priveau curioși și puțin speriați câțiva șobolani. În camera lor, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu îți mai irosi timpul cu atâtea probleme. Și pleca apoi nervos în camera sa de la etaj să repete. Deschidea fereastra și, peste noaptea întunecată care acope- rea Sinaia, vocea lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul de la parter și îl asculta, simțind cum i se sfâșie inima atunci când îl auzea înecându-se, răgușind sau brusc începând să tușească. Pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care Cristi nu le-a văzut niciodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din nou îngrozit de detaliile crimei - ziarele care acopereau podeaua, mantaua de ploaie pe care o purta Patrick Bateman ca să-și protejeze costumul, lama securii despicând calota lui Paul, sângele care țâșnește și sunetele șuierătoare pe care le produce craniul crăpându-se. Lucrul care mă speria cel mai tare: dar dacă nu exista pic de furie în tipul ăsta care bântuia prin districtul Midland? Dacă își planifica asasinatele cu cea mai mare seninătate și le executa metodic, nivelul lui emoțional fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu atâta forță încât s-a bombat în interior. Robby și Sarah zbierau. - Totul va fi bine. Robby, descuie ușa. Ieșim prin camera ta. - Tati, nu pot. Plângea. - Va fi bine. S-a izbit din nou în ușă. Ușa a crăpat în mijloc. Când a izbit-o din nou ușa a rămas agățată doar de balamale. Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe casă încât părea că niște rafale de zăpadă se abătuseră pe Elsinore Lane.) Apoi ușa a crăpat, căzând într-o parte, atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în lumina anemică a săbiei pe care o mânuiam puteam să văd spuma care îi dospea la gură. - Împușc-o! Împușc-o! striga Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în lupta dintre sacru și profan, primul îi va întinde într-o zi celui de-al doilea o mână de ajutor? Visului grandios numit Revoluție i-au trebuit două secole pentru a fi dezactivat (1789-1989). Fenixul Cruciadă preia ștafeta și crapă de sănătate. Atâta doar că o face pe un front inversat, și sub numele de jihad în accepția războinică a cuvântului (care nu e singura). Noi, europenii, ne-am pierdut în același moment și cultura religioasă și pe cea a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Israelului a murit aici, cu puțină vreme în urmă, iar mașina lui a fost incendiată. Totul e relativ. Ierihon, ce de ecouri!... "când cornul de berbece va răsuna..." De șapte ori în jurul cetății, iar în a șaptea zi, când se crăpă de ziuă, zidurile se prăbușiră și poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și națiunile, iar acum cluburile sportive, întreprinderile și mica familie. Tot ceea ce permite să închizi căile de acces înspre exterior și să te rostogolești mai departe ghem, noi considerăm ca fiind bun și potrivit. Iar dacă vreo astfel de bulă crapă sau se dezumflă, alte asemenea formațiuni apar în locu-i, cu caracter laic sau chiar anticlerical: națiuni, loje, partide, asociații, confrerii, bande, rețele, cluburi amicale și bisericuțe. Ele constituie pungile noastre cu lichid amniotic de schimb. După fiecare accident, afirmarea dreptului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vesel. Tatarul vinde și pe tatu-său. Să nu fii dator turcului (țăranului spre distincție de Otoman) că vine și-ți cere în ziua de Bairam. Turcu calare se crede cel mai tare. Arabul mânâncă până ce se satură, Turcul până ce crapă. Prostul e om lipsit de inteligență și mai ales de judecată. Între prost și judecată un ocean și o Himalaie. Prostul are privilegiul să se socoată totdeauna învățat și priceput. Un prost care spune ceva de spirit produce uimire ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu foc îl înfoaie Și-n foc îl încinge Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi-a otăvit,/ Mari boiri caii și-a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui i mulțumea -/ Tot lui Soare și sfinților/ Și mai mult părinților./ Galben Soare și-mi răsare,/ Galben Soare în chiatră sare -/ Chiatra seacă în patru [crapă]/ Și lasă rîuri de apă,/ Mari boieri caii-și adapă”. Clasificată de Monica Brătulescu sub numele Voinic chipeș călare IV , colinda oferă un neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care era de loc din satul Dumeni, județul Dorohoi. Și ca școlar bun la carte am primit cărți gratis din mâna Ministrului Școalelor, Gheorghe Asachi, [9] fiul preotului din Herța, Dorohoi. Și preotul se ținea de școală; ori învățai, ori crăpai. În clasa I-a am trecut al 3-lea și pe urmă în toate clasele am trecut primul. În clasa a III-a și a IV-a, am avut ca învățător pe institutorul Gheorghe Pavleanu. Preda foarte bine, dar vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
moartea sa a venit și l-a bocit. Și a mai avut 3 frați cu care nu s-a putut înțelege și când a murit el, au venit și l-au mustrat așa mort: "Bine că ai murit, că ai crăpat, că toată viața te-ai fudulit de noi". Nae a fost de mare deșteptăciune. A avut atelier de reparat automobile și dacă era mână mai strânsă putea să ajungă milionar. Dar el n-a fost un om lacom și hrăpăreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
săvârșește Sfânta Liturghie. Iar dedesubtul altarului este o rozetă din aur, de mărimea unei găleți nu prea mari, unde poți pune mâna să atingi locul pe care a fost Înfiptă Crucea Domnului. Stânca este albă și se vede cum a crăpat În timpul Răstignirii Fiului lui Dumnezeu. Porțiunea aceasta de stâncă este acum frumos Înrămată În sticlă. Pentru protejarea ei au Înrămat-o, deoarece fiecare pelerin căuta să ia câte o fărâmitură din stâncă. Pentru a Împiedica distrugerea au Înrămat-o protector
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
uimire la această piatră, că multe taine are ea. Acolo, În apropiere, vezi locul unde s-a aflat capul lui Adam. De pe Golgota, la vreo 7 m În jos, este un loc Încadrat Într-un mic gemuleț. Și stânca este crăpată până la el. Sângele Domnului a curs până pe capul lui Adam. Așa a fost descoperit craniul lui Adam. Pe stâncă se vede cum a curs Sânge Dumezeiesc. Este ca o dâră maronie În stânca albă, s-a colorat de puterea Dumnezeirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pornit asupra Lui Cu tot felul de minciuni. Cu minciuni să-L răsplătească Pe Iisus să-L Răstignească! Când Iisus sufletul și-a dat Mari minuni s-au Întâmplat Cerul s-a Întunecat Pământul a tremurat Zidu-n templu s-a crăpat! Iar la natura s-ontristat. Astăzi lumea e grăbită Nu le pasă ce se-ntâmplă Dacă mergi pe stadion Acolo e mult popor. Cu grămada se duc toți Că-i Duminică sau post, Socoteală nu țin rost Mic cu mare sau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ani și ani și zeci de ani. Cu cât venim mai repede la Dumnezeu, e mai bine pentru noi. Și revenind cum urmărea tâlharul Baraba, Răstignirea, a fost Întuneric mare, au fost tunete, au ieșit morții din morminte, s-a crăpat muntele, perdeaua la Templu s-a despicat... Și mare groază i-au cuprins. Mulți au plecat și foarte puțini au mai rămas la Cruce. Doar Sfânta Mama Lui și câteva prietene și-o mână de oameni. Apoi L-au luat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe umăr, Marvin arăta ca un hoit. Pe cînd coboram, Nick mi-a spus că Marvin Îi ceruse adresa mea. - Ascultă, i-am zis, dacă i-o dai, poți să-ți cauți alt furnizor. N-am nici un chef să-mi crape cineva-n casă. Nick a făcut o față ofuscată. - Bine Înțeles că n-o să-i dau adresa ta. - Și cu Doolie cum a fost ? - Nu știu cum a aflat-o. Jur că nu. Pe lîngă boschetarii ăștia, am găsit și cîțiva clienți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
măcar cu un centavo. Am decis că era timpul să mă mut din zonă și s-o iau spre sud. CÎnd renunți la marfă, renunți la un mod de viață. Am văzut trăgători lăsîndu-se și apoi luînd-o pe ulei și crăpînd În cîțiva ani. Sinuciderea e frecventă printre foștii trăgători. De ce se lasă un junky de marfă din propria voință? Nu știi niciodată răspunsul la Întrebarea asta. Nici o Înșiruire conștientă a dezavantajelor și ororilor mărfii nu-ți dă impulsul emoțional să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Păun nu mai trage chiar toate ponoasele. * De când cu Postul Mare, nici Grivei nu mai roade oasele; le mănâncă oamenii. * Drumarii sapă groapa altora. * Nici în car, nici în teleguță, ci în Mercedes. * Indiferent unde dai, tot în capul tău crapă. * Racul dă înapoi mai încet; economia de piață - mai repede. * Melcul merge mai repede decât societatea românească. * Din doi români, trei sunt pensionari; restul - șomeri. * Elevul bun în catalog se cunoaște. * Unele manuale alternative sunt bune de înlocuit. * S-a
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
greșeli. * A tot copiat de la premiantul clasei, până a rămas repetent. * Se duce la școală ca să aibă de unde se întoarce. * El învață foarte temeinic: face câte o clasă în doi ani. * Și nopțile albe sunt întunecate. Unde dai și cine crapă. * Ecuatorul este un brâu cu care se încinge Pământul. * Paralelele și meridianele sunt gratiile Pământului. * Ca să vezi cine ești, nu trebuie să aprinzi lumina. * Buturuga mică arde mai ușor. * În sport, mușchii luptă pentru victorie, iar mintea o obține. * În fața
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
se știe cât e de adâncă. * Lauda de sine miroase urât. * O mână spală pe alta, dar obrazul rămâne pătat. * Unde sunt doi, puterea se împarte. * Când doi se ceartă, alții pierd. * Zăpada acoperă murdăria, dar nu o curăță. * Pietrele crapă de ger, obrazul de rușine. * Oameni dezghețați poți întâlni și iarna. Iarna ninge cu fulgi și plouă cu datorii. * Sinuciderea e o salvare, dar nu și o soluție. Și invers. * Între două războaie, niciodată nu e pace. * Pământul e atâta
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tradiției care presupune și sărbătoare , dar și munca . Nu stiu alții cum sunt , dar eu , când mă gândesc la locul nașterii mele , la casa părinteasca din Humulești , la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt , de crăpau matele jucându-se cu ei , la prichiciul vetrei cel humuit , de care mă țineam când începusem a merge copăcel , la cuptiorul pe care ma ascundeam , când ne jucăm noi , băieții , de-a mijoarca , si la alte jocuri și jucării pline
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ales că începuse să înghețe afară noaptea, Gărâna fiind situată la o altitudine mai mare. Eu eram cazat în cameră cu regretatul pictor Valentin Boța, căldură aveam de la o rezistență electrică, și camera nu era cea mai bună, tavanul fiind crăpat așa de tare că se vedeau grinzile de lemn vechi și înnegrite, ne și gândeam amândoi, stând în pat și uitându-ne în sus, ce s-ar întâmpla dacă s-ar prăbuși peste noi tavanul, când dormeam. Noroc că totuși
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]