3,260 matches
-
șosete. N-am așteptat să-mi răspundă, ci am aruncat costumele pe cuvertura albă de pat și m-am dus la rafturi să caut cămăși, de unde am ales cam o duzină dintre cele mai utile. Am adăugat o mână de cravate și apoi am ieșit rapid din cameră, ducându-mă repede sus, la mica debara pe care o numeam pod, am apucat vechiul cufăr maroniu care-i aparținuse tatălui lui Judy și l-am adus, cu greu, în jos pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe, cu cravate la gât. S-au oprit la ușă și au început să vorbească între ei: - Ea este, ea e vinovată! Nimeni până acuma nu a îndrăznit pe valea aceasta să râdă de noi, ea e prima! zise unul dintre ei. - Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se află pe o trambulină extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care asortase o cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu, nu se poate, ar fi o prostie, apa ar îndepărta crusta care acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea curând, Având în vedere gravitatea momentului politic și social, spuse el, și răspunzând dreptului sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu lapte rece sau s-o încălzească, adjutanții spuseră că se duc să se aranjeze și se întorc imediat, Cât mai repede posibil. De fapt, li se părea o gravă lipsă de considerație, când superiorul era în costum și cu cravată, ei să se așeze cu figura aceea, cu aspectul acela neglijent, nebărbieriți, cu ochii cârpiți de somn, cu mirosul nocturn și dens al trupurilor nespălate. N-a fost nevoie s-o explice, jumătatea de cuvânt care nu întotdeauna e suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat mai mult sau mai puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră cu buline albe, socotesc că n-or fi multe la fel la posturile militare de frontieră, Îl cunosc, albatros, Nu-l cunoașteți, nu face parte din serviciu, Ah, Va răspunde la parola dumneavoastră cu fraza Oh, nu, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
picioarele și mai și decât capul și, abia mergând, se târî până la baie. Ieși de acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să doarmă încă, cel puțin nu dădeau nici un semn. Mestecă fără chef un fursec, mai mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a doua că au ordin să se întoarcă mâine-dimineață, că la ora nouă vor trebui să fie la postul șase-nord al frontierei, unde îi va aștepta persoana care-i va conduce aici, un bărbat cam de vârsta dumneavoastră, cu o cravată albastră cu buline albe, să aducă mașina pe care ați folosit-o pentru deplasări și care nu mai este necesară acolo, Da, domnule ministru, În ceea ce vă privește, În ceea ce mă privește, domnule ministru, Veți rămâne în capitală până când veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse el punând un deget pe punctul respectiv, să nu vă înșelați, o să vă aștepte un bărbat despre care ministrul zice că are mai mult sau mai puțin vârsta mea, dar care e mai tânăr bine, o să-l identificați după cravata pe care o poartă, albastră și cu buline albe, când m-am întâlnit ieri cu el a trebuit să schimbăm niște parole, de data asta presupun că n-o să fie nevoie, cel puțin ministrul nu mi-a spus nimic în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu treaba cu postul șase-nord, Care treabă, domnule comisar, întrebă inspectorul, nu știm ce ați făcut la postul șase-nord, Da, nu v-am informat, n-am avut ocazia, din ordinul ministrului am fost să-i predau fotografia grupului bărbatului cu cravată albastră cu buline albe, chiar cel cu care vă veți întâlni voi mâine, Și pentru ce-ar vrea ministrul acea fotografie, Cu propriile lui cuvinte, la timpul cuvenit o vom afla, Nu-mi miroase a lucru bun. Comisarul făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că firescul era prea simplu pentru mintea sinuoasă a ministrului de interne. Își amintea de cuvintele inspectorului, obișnuite, dar expresive, Nu-mi miroase a lucru bun, spusese el când i-a vorbit despre fotografia pe care o predase bărbatului cu cravata albastră cu buline albe la postul militar șase-nord și se gândea că esențialul chestiunii trebuia să fie, într-adevăr, acolo, în fotografie, deși nu era în stare să-și imagineze în ce fel și nici pentru ce. În această așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
medicului și-l cunoscuse cu adevărat pe câinele lacrimilor. De acolo vedea lacul și femeia cu găleata înclinată. Sub pom era încă un pic răcoare. Își acoperi picioarele cu poalele pardesiului și se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită, de profundă durere. Masa era acoperită de microfoane și avea ca unic ornament un pahar cu apă. În spate, atârnat ca întotdeauna, drapelul patriei meditativ. Doamnelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
soț, îl sărută plângând, Nu mă lasă să merg cu tine, Stai liniștită, o să vezi că înainte să se înnopteze o să fiu acasă, Vino repede, O să vin, iubirea mea, o să vin. Liftul începu să coboare. La ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite de partea din spate a celei în care locuiesc soția medicului și soțul ei. Avea o cutie de lemn lăcuită, de formă dreptunghiulară. Înăuntru se afla o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
telescopică, care nu avea să fie utilizată, pentru că la o distanță ca asta e imposibil ca un bun trăgător să poată rata ținta. Nu avea să utilizeze nici amortizorul, dar, în acest caz, din motive de ordin etic, bărbatului cu cravata albastră cu buline albe întotdeauna i s-a părut o lipsă de lealitate grosolană față de victimă folosirea unui astfel de aparat. Arma e montată și încărcată, cu fiecare piesă la locul ei, un instrument perfect pentru scopul căruia îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
albe întotdeauna i s-a părut o lipsă de lealitate grosolană față de victimă folosirea unui astfel de aparat. Arma e montată și încărcată, cu fiecare piesă la locul ei, un instrument perfect pentru scopul căruia îi este destinat. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe alege locul de unde va trage și începe să aștepte. E un om răbdător, face asta de mulți ani și întotdeauna își face bine treaba. Mai devreme sau mai târziu, soția medicului trebuie să vină pe balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
E un om răbdător, face asta de mulți ani și întotdeauna își face bine treaba. Mai devreme sau mai târziu, soția medicului trebuie să vină pe balcon. Totuși, pentru cazul în care așteptarea s-ar prelungi prea mult, bărbatul cu cravata albastră cu buline albe are cu el o altă armă, o praștie obișnuită, din acelea care aruncă pietre și s-au specializat în spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Acel „cineva“ era Sanford Berman. (Al doilea nume al său fusese scurtat de la Bermothovoski, atunci când familia lui plecase din Rusia În America, În 1939.) Stătea, deloc În largul său, pe unul dintre taburetele de blană, Îmbrăcat la costum și la cravată, și bea Perrier. În ciuda faptului că era exact genul de mogul În vârstă, avea carisma bărbatului puternic. Părea să cunoască pe toată lumea, iar toată lumea dorea să-l cunoască. Phoebe dădea roată În jurul taburetului lui de parcă era o leoaică Înfometată atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață era calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tocmai terminaserăm de renovat baia de la etaj și tot ce se găsea în ea era nou-nouț: faianța, dulapurile, dulăpiorul de medicamente, chiuveta, cada și dușul, toaleta, absolut totul. Eu eram în dormitor, în fața oglinzii de la șifonier, făcându-mi nodul la cravată; Edith era jos, în bucătărie, pregătind curcanul pentru cuptor și ocupându-se de ultimele detalii; iar Rachel, în vârstă de șaisprezece sau șaptesprezece ani, care își petrecuse dimineața și amiaza scriind un raport despre lucrările de laborator la fizică, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]