3,409 matches
-
mari valori ale precipitației, ajungând la 1400 mm/an. Iarna se produc multe avalanșe, care fac imposibilă inclusiv circulația pe drumul alpin, Transfăgărășanul, care din 1974 traversează masivul. Munții Făgărașului sunt constituiți în totalitatea lor din roci metamorfice, denumite șisturi cristaline. Distribuția generală a diferitelor varietăți de roci este în fâșii orientate de la est la vest.Cea mai sudică este formată din gnaisuri: roci de culoare deschisă, dure, în care benzi albe de cuarț și feldspat alternează cu benzi întunecate de
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
intră uneori și nodule roșcate-închis de granați. Alternând cu aceste micașisturi, care ocupă toată creasta principală, apar, în special, în partea de vest a Făgărașului, amfibolite (roci de culoare închisă datorită predominanței unui mineral negru-verzui din grupa amfibolilor) și calcare cristaline albe (de exemplu: marmurele din "Fereastra Zmeilor", din "Valea Moașa Sebeșului", "Piatra Albă", "Muntele Albota", "Valea Brezcioarei"). Ultima zonă, cea mai dinspre nord, formează o parte din versantul nordic al masivului muntos. Sunt roci mai slab metamorfozate decât cele amintite
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
verzui, cu luciu mai puțin pronunțat. Intercalațiile de calcare sunt în această zonă mai rare. Toate rocile enumerate, care formează Munții Făgăraș, nu apar la lumină decât în anumite puncte, acolo unde ele nu sunt ascuse de solul vegetal. Blocul cristalin al Munțiilor Făgăraș a început să se ridice față de relieful înconjurător la începutul erei terțiare. Ca și întregul lanț al Carpaților Meridionali, ridicarea a avut loc în trei etape succesive (în Eocen, în Miocen și în Pliocen). În fiecare din
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
sunt reprezentate prin aluviunile grosiere din zonele de luncă și de terasa și prin depozitele deluviale și unele deluvii de alunecare care brodează zonele de terasă, făcând racordul cu versanții adiacenți. RELIEFUL Substratul litologic este alcătuit din roci dure (șisturi cristaline), acoperite de roci sedimentare, specific cristalinului. Unitățile geomorfologice, specifice teritoriului sunt lunca și colinele joase, cu versanți ondulați, cu diferite grade de înclinare și fragmentare.</br> Din peisajul natural nu lipsesc terasele joase sau abrupturile naturale care dau specific deosebit
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
cu apă subterană sunt prezente în formațiunile cu pietrișuri și nisipuri din luncile aluvionare ale Ariesului și a afluenților săi. Deoarece mai exista și în zonele cu roci fisurate din Munții Metaliferi .Regiunile fără ape subterane sunt alcătuite din șisturi cristaline mezozoice. Ariesul unul din principalele râuri ale Apusenilor(164 km), ce străbate satul Musca în partea de nord. Valea Mușcanilor reprezintă principalul curs de apă de pe raza satului, cu prncipalele izvoare în Masivul Vârșii Mari, Curmătura și Muncelus. Ca si
Mușca, Alba () [Corola-website/Science/300255_a_301584]
-
și 59 km de Toplița. Axa principală a localității este formată de valea râului Bistricioara, iar munții sunt fragmentați de văi adânci de până la 600 m, săpate de numeroșii afluenți ai acesteia. Spre nord în stânga Bistricioarei, relieful format din șisturi cristaline este alcătuit din ultimele culmi ale Munților Bistriței, dintre care Grințieșul Mare are altitudinea de 1762m iar Hurduga altitudinea de 1382m. În dreapta spre sud, culmea principală o formează Obcina Schitului, cu altitudini care ajung la 1200m la Obcina Lacurilor. În
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
ultimele culmi ale Munților Bistriței, dintre care Grințieșul Mare are altitudinea de 1762m iar Hurduga altitudinea de 1382m. În dreapta spre sud, culmea principală o formează Obcina Schitului, cu altitudini care ajung la 1200m la Obcina Lacurilor. În vestul comunei, culmile cristaline căptușite cu calcare și dolomite, formează vârfuri cum ar fi Măgura cu altitudinea de 1548m, Pietrele Roșii și Piatra Mocilor, cu altitudini de până la 1300m. În partea de nord-est, culmile au un aspect de plai, cu altitudini de 1300-1400m. Proeminente
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
reședința) și Ticoș-Floarea. Comuna Tașca este așezată în partea de vest a județului Neamț, pe malurile râului Bicaz. Este străbătută de șoseaua națională DN12C, care leagă Bicazul de Gheorgheni. În ansamblu, teritoriul comunei Tașca este așezat pe culmile vechilor munți cristalini și sedimentari, după care relieful coboară treptat până la albia râului Bicaz. Comuna se suprapune peste zona flișului intern cretacic și peste zona flișului extern cretacic paleogen din Carpații Orientali. Înălțimile reliefului se mențin în jurul a 1000-1558 m: vârfurile Sima (1118
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
dreaptă a pârâului. Comuna este încadrată de o parte și de alta de dealuri și munți cu o altitudine ce variază între . Munții sunt predominanți spre nord-estul și nord-vestul comunei, alcătuiți din formațiuni sedimentare, sprijinite pe un fundament de șisturi cristaline foarte vechi. În spațiul dintre văile Teleajenului și Doftanei se află Munții Grohotișu cu vârfurile Grohotișu de și vârful Trifoiul de . Acești munți sunt alcătuiți dintr-o culme cu direcția nord - sud din care fac parte „Grohotișul și Sf. Ilie
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
1921 a adus o dezvoltare importantă, prin împroprietăririle păturilor mai sărace. În 1940 satul a reintrat sub administrație maghiară (odată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria), dar a revenit României după 1945. Informații istorico-geografice și/sau socio-economice generale despre masivul cristalin Codru și despre Țara Codrului sunt sintetizate în lucrări de specialitate. Tradițiile codrenești din zona etnografică Țara Codrului, sau, simplu spus, Codru, - aplicabile și satului Chilia -, sunt de asemenea, documentate în diferite lucrări; spre exemplu, figurile „steagul” sau „rotirea” din
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
cele mai vechi și mai răspândite în satul Chilia sunt (în ordine alfabetică): Blaga, Brândușan, David, Dragoș, Fogoș/Fogaș, Groza, Lup, Pop, Tătar, Tătăran etc. Satul Chilia face parte din Țara Codrului și se află în pitoreasca zonă a masivului cristalin Codru, bine împădurit, într-o zonă de o frumusețe rară, cu multe trasee accesibile, pe drumuri forestiere și/sau pe poteci naturale de pădure, direct spre culmea masivului Codru (astfel de locații sunt, în denumirea locală, "Fântâna Haiducului Pintea/Fântâna
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
doi-trei călugări să le sfințească stâna. Domnii de la Gurghiu invitau în aceste locuri unice, vânători vestiți, de la curtea împăratului de la Viena, unul din aceștia foarte priceput în fabricarea sticlei. Coborând odată Dealul Crungii, printr-o râpă săpată de acel pârâiaș cristalin, a descoperit un răzor de nisip, care, spunea el, era perfect pentru topirea sticlei. Acest cunoscător l-a determinat pe prietenul său Bornemissza János (mort în 1742), care avea în administrație aceste locuri, să pună în valoare această resursă, deoarece
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
prin târâre vreo 12 km pe drum de pământ),deși calitatea rocii era foarte bună atît ca aspect căt și ca stare. Calcarul marmorean de aici este de culoare( nuanță) maro-gri-vișinie, cu vinișoare de diferite nuanțe de gri, textură compactă (cristalină), spărtură concoidală, foarte rezistent (având un conținut destul de mare de siliciu) și un coeficient de tărie destul de mare =12-15. Notă 3- Pe platoul dealului Zănoaga a existat (a fost atestat) în anul 1482 un sat Zenoaia(Zenalya) și care la
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
se evidențiază prin proprietățile lor fizice și chimice (duritate, permeabilitate, solubilitate), în raport cu eroziunea. Acest tip de relief apare pe granite dar și pe alte roci care se comportă asemănător față de agenții modelatori, cum sunt: granulitele, dioritele, sienitele și unele șisturi cristaline. Granitul rămâne însă roca specifică pe care se modelează formele tipice ale acestui relief. Fiind o rocă eruptivă de adâncime, holocristalină, granitul este dur dacă nu prezintă fisuri, și compact. Datorita rigidității sale, masa granitului se fisurează în timpul mișcărilor tectonice
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
se observă blocuri care stau în poziție verticală, având forme ascuțite și nu prea înalte, care seamănă cu siluetele unor oameni, motiv pentru care au fost denumite jandarmi. Aceste forme sunt frecvente și pe andezite (de ex în Ignis), șisturi cristaline, gneissuri. Ambele roci au masa alcătuită din elemente sau particule cimentate. Gresiile sunt formate din granule de nisip, care prezintă o compoziție granulometrică relativ omogenă; se distribuie în strate cu grosimi și durități variabile. Conglomeratele formează un ansamblu cimentat alcătuit
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
În alte condiții se depun grohotișuri. Gresiile cu elemente sau ciment de natură calcaroasă, permit apariția unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei, grote). Gresiile argiloase și marnoase pot da alunecări de teren, organisme torențiale. Conglomeratele alcătuite din elemente cristaline, puternic cimentate, fiind rezistente la eroziune, creează un relief impunător, cu versanți abrupți, profiluri ascuțite. În condițiile climatului umed are loc o dezagregare intensă a acestei roci. Conglomeratele cu ciment calcaros sau elemente calcaroase pot forma un pseudocarst reprezentat prin
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
una dintre puținele așezări permanente situate în întregime în aria montană. Altitudinea maximă este de 948 m, înregistrată în culmea Măgura Dosului. Substratul este predominant calcaros, de unde și multitudinea formelor carstice aflate în arealul său, dar prezintă și unele formațiuni cristaline, îndeosebi în partea sa sudică (Măgura Dosului). Satul are forma unei depresiuni joase (Depresiunea Damiș), de captare carstică, care ocupă partea centrală a localității. Depresiunea este înconjurată de dealurile calcaroase Glimeia Mare, Glimeia Mică și Oașului (la N și NV
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
compartimente cuprinse între falii, depresiunile tectonice, suferind pe langă aceste scufundări și unele slabe ondulații sinclinale ale depozitelor neogene care le umpleau. În consecință , formațiunile geologice care intra în alcătuirea acestora, în speță a bazinului Borod, sunt reprezentate de fundamentul cristalin și de depozite neogene dispuse transgresiv peste acestea. (După PUG Borod) Expoziția și etajarea în trepte a văii Borod, alături de condițiile pedologice, climatice și morfologice au determinat în decursul timpului realizarea unei însemnate diversități a covorului vegetal. La această diversitate
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
de specialitate aprofundate, posibilitatea de a determina exact caracteristicile economice este mai mică, totuși se pot distinge câteva caracteristici generale ce vor fi evidențiate în continuare. Existența exploatării Vascau-Cîmp-Colesti-Moti înscrisă în axul economic Crisul Negru ce exploatează roci utile (calcar cristalin), precum și a orașului Stei de factură industrială, a creat numeroase locuri de muncă în diverse domenii, ceea ce a dus la schimbarea orientării ocupațiilor în zonă, de la cele agrar-mestesugaresti la cele industriale. În actualele condiții de reformă economică a țării, asistăm
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
Mare. Acești munți ai Rodnei sunt considerați unii din cei mai reprezentativi munți din Carpații Orientali, datorită caracteristicilor lor din punct de vedere litologic, evolutiv, altimetric etc. Rocile cele mai răspândite , care de altfel constituie și nucleul masivului sunt șisturile cristaline de epizona care sunt orientate pe direcția NV-SE, puternic faliate atât în nord (Falia Dragoș-Vodă), cât și în sud(Falia Rodnei). Partea sudică a masivului care se suprapune și cursului inferior al văii Anieș este acoperită transgresiv cu formațiuni
Anieș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300861_a_302190]
-
a masivului care se suprapune și cursului inferior al văii Anieș este acoperită transgresiv cu formațiuni terțiare alcătuite în mare parte din gresii, marne, calcare și conglomerate. Masa principală de roci în care este sculptată această vale o constituie șisturile cristaline, rocile sedimentare care au o răspândire mai mare decât în cursul inferior, iar cele eruptive apar doar izolat și dețin un mic procent. Valea Anieșului are caracterul de climat continental moderat supus influențelor nord-atlantice care se manifestă pe întreaga suprafața
Anieș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300861_a_302190]
-
a Grupei Nordice a Carpațiilor Orientali se suprapune peste zona de contact geografic și morfologic al cristalinului Munțiilor Rodnei. Ca rețea hidrografică principală, Anieșul este o vale de tip epigenetic care s-a derulat simultan, adâncindu-se continuu în șisturile cristaline și sedimentare, odată cu formarea masivului Rodnei și instalarea rețelei hidrografice a Someșului Mare. Forma văii este aproape triunghiulară, valea este bine fragmentată, cu o densitate de văi, ceea ce duce la un debit bogat. Totodată alături de clima răcoroasă, este permisă dezvoltarea
Anieș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300861_a_302190]
-
Dealurile Năsăudului se caracterizează prin prezența formațiunilor oligocene, ca o structură monoclinală, puternic etajate și prin altitudini cuprinse între . Jumătatea nordică aparține masivului cristalin al munților Rodnei, cu altitudini de peste cu vârful Țapului de . Munții Rodnei sunt constituiți din șisturi cristaline epizonale și formațiuni sedimentare vechi, injectate uneori cu gresii, diolite și granite. Relieful are un aspect variat, de la fenomenele glaciare (la peste ) la cele periglaciare, sub și carstice (complexul carstic Izvorul Tăușoarelor). Localitatea Rebrișoara s-a dezvoltat pe treptele de
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
amândoi și le-au mutat cetatea , luând-o pe umeri, în Cohalm ( Rupea). Și azi se mai găsesc ruinele unei cetăți pe vârful Dealului Crăiței. Legendă este întărită și de existență denumirii anumitor locuri: Fântânița Crăiesei - un izvor cu apă cristalina , unde probabil domnită și-a potolit setea, Gruiului lui Crai sau dealul Crăiței, Valea Crăiței ( valea care curge prin sat). Chiar și numele satului - Crihalma, care se trage de la ungurescul Kiralyhalma ( Kiraly - împărat; halma - deal), iar în nemțește Konigsberg (dealul
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea Creaca este situată în partea centrală a județului, în zona de contact dintre Munții Meseșului, Dealul Dumbrava și Depresiunea Almaș-Agrij. Dealul Dumbrava este puntea de legătură dintre culmea Meseșului și horstul cristalin al Ticăului, valea Ortelecului fiind cea care desparte cele două unități. Așezat la întretăierea unor drumuri importante încă din vechime, satul Creaca apare în documente pentru prima dată în 1385 sub numele de "Kerikapatak". Alte consemnări în documentele vremii, așa cum
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]