3,093 matches
-
praxiologia care se confirmă prin axiologie). Ceea ce numim inversiune nu este un fenomen al lumii reale, ci al stărilor specifice cogniției, ca proces mental prin care se produce o mișcare întoarsă (de întoarcere), ca o schimbare de spin la nivelul cuantic și în spațiile riemanniene (Penrose, 2001) printr-o inversare de semn matematic, prin care se ajunge în altă dimensiune, un alt nivel de înțelegere și un alt orizont de explicație. Este o inversare a înfășurării, o desfășurare a dimensiunilor multiple
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu forța a tiparelor comportamentale, care frizează progresiv totalitarismul. Natura proceselor sociale este complet diferită de procesele din fizică pentru faptul că orice experiment nu doar suportă influența prezenței observatorului, ca în cazul problemelor preocupante pentru fizică atunci când abordează nivelul cuantic, ci implică la modul efectiv observatorul, fie în varianta soft a faptului că este luptător în tranșeele partizanatelor ideologice, fie în cea tare, și absolut de neevitat, că face parte din obiectul de studiu, iar consecințele experimentului îl privesc și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
orice legitate, orice recurență și orice singularitate se originează în subiectivitate și intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși într-o formulă inefabilă. Configurarea setului de valori în eternitatea schimbării (Contextul care explică) A. Ce vine peste noi? Blocarea în comoditate Omenirea se află în pragul unei noi sinteze. Aceasta înseamnă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Din multitudinea variantelor posibile, foarte puțini reușesc să enunțe varianta potrivită. Referindu-se la același lucru, fizicianul Will Keepin 197 subliniază că în cazul divinației veritabile nu putem vorbi de corelații, ci de o ordine subtilă. Cunoscutul specialist în fizică cuantică arată că practicile divinatorii, în special astrologia, pot fi explicate convingător pe baza modelului fractalic. Or, acesta nu presupune corelații, ci structuri de autosimulare. Ideea este că tehnologia avansată a reușit să pună în evidență faptul că întregul se regăsește
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
această perspectivă, divinația presupune mai curând un efort de decriptare și înțelegere a semnelor și simbolurilor decât unul corelativ. O abordare asemănătoare oferă și Patrick Drouot în Șamanul, fizicianul, și misticul 199. El stabilește o relație între știința modernă (fizica cuantică) și practicile șamanice. Totuși, cum explicăm dorința oamenilor de a apela la astfel de practici dacă multe predicții se dovedesc a fi false? Faptul că acest tip de cunoaștere operează cu simboluri și rituri, faptul că ea este înconjurată cu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ca urmare a studierii mai intense a luminii a trebuit să sufere modificări imaginea aceasta, iar fizica, refugiindu-se atît în intuiția revelatoare, cît și în observarea exactă, a elaborat concepții unificatoare asupra universului (teoria relativității) și asupra atomului (teoria cuantică), concepții ale căror consecințe pentru întreaga știință, care reclamă o revizuire a bazei sale metodice (principiul cauzalității), riscă să depășească orice previzibilitate și par să apropie cercetarea lumii exterioare de cea a lumii interioare și a mijloacelor ei de cunoaștere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inteligenței artificiale cu nanotehnologia, științele cyberneuronale și ingineria genetică. În cadrul acestui viitor proiectat în sens programabil, se reconsideră rolul conștiinței în raport cu utilizarea și funcționarea tehnologiei, de la teoria neurobiologică a minții, intenționalitatea manifestată în cadrul conștiințelor artificiale (vezi Jones, 2000Ă la modelul cuantic al conștiinței în universul definit de o structură informațională, nu susținut de particule materiale (vezi Cowley, 2000; Chalmers, 1994Ă, de la interfața creier-computer (vezi Kerckhove, 1990; Fromherz, 1997; Garvey, 2000Ă la cvasiobiecte sau obiecte inteligente (vezi Jaros, 2000Ă. Noi teorii și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
McKibben, 2003, Fukuyama, 2004, pentru critici umaniste ale acestor practici, în special ale entuziaștilor în ingineria genetică și în clonare precum Silver, 1997, sau Stock, 2002Ă. La fel cum fizica este astăzi, în cercetarea computerizată, o combinare între mecanica clasică, cuantică, teoria haosului și a complexității, fractali, teoria corzilor etc., biologia este o convergență între conceptele neodarwiniene (de selecție naturală și de moștenireă și principiile sistemelor complexe, autoorganizaționale și autoreproductive. Însă aceste principii se regăsesc și în cibernetică, economie, sociologie, politologie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
știința și conștiința umană, efectivitatea tehnologică și afectivitatea comunicațională, publicul social și privatul individual. Pentru dobândirea unei atitudini „transpolitice” este presupusă efectuarea imperativului „revoluției inteligenței” atât estetice cât și etice (Nicolescu, 1999, p. 162Ă. Transumanismul devine, pentru specialistul în fizica cuantică, noua formă complexă și flexibilă de umanism care asigură echilibrul dintre materialitatea tehnologică și spiritualitatea umană. Așadar, nu postumanism, ci umanism valorificat într-un maxim de potențial creativ. 22. Acest capitol respinge atât perspectiva modernistă, raționalistă și universalistă, care neagă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
începuturile științei moderne sau ale "filosofiei naturale", cum se numea aceasta pe atunci, asistăm la un șir neîntrerupt de triumfuri ale matematicii: mecanica newtoniană și legea atracției universale, mecanica cerească, ecuațiile lui Maxwell și legile electromagnetismului, bazele matematice ale mecanicii cuantice, relativității generalizate și ale teoriei câmpului, teoria sistemelor și fundamentele matematice ale sistemelor de calcul. La această listă, care nu este nici pe departe completă, se adaugă aplicațiile inginerești ale matematicii și rolul fundamental al acesteia în crearea calculului științific
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
încă de acum trei sute de ani [este atribuită lui Galileo] și în prezent este mai adevărată decât oricând. Pentru a arăta importanța pe care o au conceptele matematice în formularea legilor fizicii, să ne amintim, ca un exemplu, axiomele mecanicii cuantice așa cum au fost ele formulate, în mod explicit, de către marele fizician Dirac. Există două noțiuni de bază în mecanica cuantică: stările și observabilii. Stările sunt vectorii în spațiul Hilbert, iar observabilii sunt operatorii auto-adjuncți aplicați pe acești vectori. Valorile posibile
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
arăta importanța pe care o au conceptele matematice în formularea legilor fizicii, să ne amintim, ca un exemplu, axiomele mecanicii cuantice așa cum au fost ele formulate, în mod explicit, de către marele fizician Dirac. Există două noțiuni de bază în mecanica cuantică: stările și observabilii. Stările sunt vectorii în spațiul Hilbert, iar observabilii sunt operatorii auto-adjuncți aplicați pe acești vectori. Valorile posibile ale observațiilor sunt valorile proprii ale operatorilor dar mai bine ne oprim aici, ca nu cumva să ne angajăm într-
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
alese pentru simplitatea lor conceptuală chiar secvențele de perechi de numere sunt departe de a fi simple noțiuni -, ci pentru adaptabilitatea lor la manevrări mai inteligente și la argumente izbitoare și geniale. Să nu uităm că spațiul Hilbert din mecanica cuantică este un spațiu Hilbert complex, cu un produs scalar Hermitian. Desigur, pentru o minte limpede, numerele complexe sunt departe de a fi naturale sau simple și nu pot fi sugerate prin observații fizice. În plus, utilizarea numerelor complexe este, în
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sunt departe de a fi naturale sau simple și nu pot fi sugerate prin observații fizice. În plus, utilizarea numerelor complexe este, în acest caz, nu un truc calculatoriu de matematică aplicată, ci aproape o necesitate în formularea legilor mecanicii cuantice. În sfârșit, acum începe să fie evident faptul că nu numai numerele complexe, dar și așa-numitele funcții analitice sunt destinate să joace un rol hotărâtor în formularea teoriei cuantice. Mă refer la rapida dezvoltare a teoriei relațiilor de dispersie
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
matematică aplicată, ci aproape o necesitate în formularea legilor mecanicii cuantice. În sfârșit, acum începe să fie evident faptul că nu numai numerele complexe, dar și așa-numitele funcții analitice sunt destinate să joace un rol hotărâtor în formularea teoriei cuantice. Mă refer la rapida dezvoltare a teoriei relațiilor de dispersie. E dificil să evităm impresia că ne confruntăm aici cu un miracol, destul de comparabil în natura sa uluitoare cu miracolul că mintea umană poate înșirui o mie de argumente fără
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
atrage pietrele lui Galileo, sau despre forma circulară a orbitei lunare, sau despre planetele sistemului solar. Lăsăm explicarea acestor condiții inițiale în seama geologului și a astronomului, care vor avea mult de lucru. Al doilea exemplu este cel al mecanicii cuantice elementare obișnuite. Ea a început când Max Born a observat că anumite reguli de calcul, date de Heisenberg, au fost în mod formal identice cu regulile calculului cu matrici, stabilite cu mult timp înainte de către matematicieni. Born, Jordan și Heisenberg
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
trăsăturilor calitative ale "spectrelor complexe", adică ale spectrelor atomilor mai grei. Aș dori să reamintesc o conversație cu Jordan, care mi-a spus, când trăsăturile calitative ale spectrelor au fost obținute, că un dezacord între regulile derivate din teoria mecanicii cuantice și regulile stabilite de cercetarea empirică ar fi oferit ultima oportunitate de a face schimbări în cadrul mecanicii matriciale. Cu alte cuvinte, Jordan simțea că am fi fost, cel puțin temporar, lipsiți de sprijin în cazul în care un dezacord neașteptat
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
altă parte, este adevărat că fizica așa cum o cunoaștem azi nu ar fi fost posibilă fără o constantă recidivă a unor miracole asemănătoare celui al atomului de heliu, care este probabil cel mai uimitor miracol apărut în cursul dezvoltării mecanicii cuantice elementare, dar nici pe departe singurul. De fapt, numărul de miracole asemănătoare este limitat, în opinia noastră, doar de dorința de a căuta mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este probabil cel mai uimitor miracol apărut în cursul dezvoltării mecanicii cuantice elementare, dar nici pe departe singurul. De fapt, numărul de miracole asemănătoare este limitat, în opinia noastră, doar de dorința de a căuta mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne dau ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este limitat, în opinia noastră, doar de dorința de a căuta mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne dau ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb, așa cum a fost concepută de Berthe și stabilită de Schwinger, este o teorie pur matematică, și singura contribuție directă a experimentului a fost să se arate existența unui efect măsurabil. Concordanța cu calculul este mai
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este o fuziune consistentă într-o singură unitate de imagini mici, formate pe diferitele aspecte ale naturii. Ar putea fi util să ilustrăm alternativele printr-un exemplu. Avem acum, în fizică, două teorii de mare putere și interes: teoria fenomenelor cuantice și teoria relativității. Aceste două teorii își au rădăcinile în grupuri de fenomene reciproc exclusive. Teoria relativității se aplică la corpurile macroscopice, cum ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și definește un punct în spațiu-timp, sau cel puțin ar defini un punct dacă particulele ce se ciocnesc ar fi infinit de mici. Teoria cuantică își are rădăcinile în lumea microscopică și, din perspectiva ei, cazul coincidenței, al coliziunii, chiar dacă are loc între două particule fără extensie spațială, nu este rudimentar și în niciun caz izolat drastic în spațiu-timp. Cele două teorii operează cu diferite
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
celebrul dicton atribuit lui Galileo Galilei: "Legile naturii sunt scrise în limbaj matematic". Succesele răsunătoare ale mecanicii newtoniene prima disciplină științifică pe deplin matematizată și, mai târziu, în secolele XIX și XX, ale teoriilor matematice în fizică (teoria electromagnetismului, mecanica cuantică, teoria relativității) au fundamentat mitul infailibilității și eficienței metodei matematice în științele naturii și îndeosebi în fizică dar, în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând critic rolul formalismului și construcțiilor matematice în elaborarea teoriilor fundamentale ale fizicii moderne: teoria cuantelor, mecanica relativistă și cuantică sau fizica corpului solid, autorul exprimă un punct de vedere mai reținut privitor la eficiența absolută a matematicii în crearea teoriilor fizice. Autorul este de acord cu faptul că matematica a formulat pentru fizică concepte și concluzii care în mai
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]