3,741 matches
-
mână atunci când se întâlnește cu profesorul morocănos. Jemima este atât de impresionată de lumea Annei, încât nu vede că în cealaltă parte a încăperii, stând aproape paralel cu locul unde se află ea acum, este Ben Williams. Și el este cufundat într-o carte și stă cu spatele la cameră, în fața raftului cu cărți: citește primele câteva pagini ale unui thriller, balansându-se pe ușor pe călcâie în timp ce citește. Dar înainte să începem să presupunem că asta trebuie să fie mâna sorții, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cere o sticlă de bere de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cât de înțelepte, experimentate sau bătrâne sunt, indiferent de cât de tare s-au schimbat regulile, când vine vorba de entuziasm, dezamăgire, durere - nimic nu s-a schimbat cu adevărat.“ Cu ochii lipiți de ecranul calculatorului, tastez în continuare. Mă cufund în scris, iar apoi cizelez „studiile de caz“ ale lui Geraldine - trei femei care au acceptat să-și spună povestea pentru Kilburn Herald. Când termin, arunc ciorna în coșul lui Geraldine, așa încât să nu afle nimeni că am avut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la ușă. ― Da? ― Ți-am adus o ceașcă de ceai. O las aici afară, bine? ― O, mersi, Sophie. Frumos din partea ta. Ei, ăsta chiar e un început. Pe față îmi apare un zâmbet, în timp ce mă țin de nas și-mi cufund capul sub apă. La ora nouă fără zece sună telefonul. ― Jemima? Sunt Ben. Firește. Cine ar putea să fie? ― A, bună. A sunat! A sunat! A sunat! ― Cum a fost restul zilei tale de muncă? ― Încărcat. Dar slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vânzători și să le spună cu un aer superior: „Ce mai lucruri poartă tinerii în ziua de azi. Sincer, nu știu cum reușesc.“ Mama ei vrea să meargă pe stradă cu Jemima și să se simtă nemăsurat de mândră, vrea să se cufunde în privirile de admirație ale celorlalți, să fie încălzită de frumusețea fiicei sale. Ceea ce nu vrea este ceea ce are acum, adică o fiică pe care o iubește, dar de care îi e rușine. În prezent, mama Jemimei încearcă al naibii de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care crește un zâmbet larg. ― Am reușit, spun eu încet, și da, un pic fericită. JJ, ai reușit al naibii de bine. Capitolul optsprezece Aud o scurtă bătaie în ușa de la baie, pe care n-o percep pentru câteva clipe, cum sunt cufundată sub apă. ― Jemima? Mă ridic cu o tresărire și mă uit ca o nebună prin încăpere după un prosop, după care-mi amintesc că totuși am încuiat ușa. ― Da? ― Am vrut doar să văd dacă e totul bine. Ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu afine fără zahăr și fără grăsimi. Brad se duce apoi să facă un duș acasă, după care o sărută și pleacă. Jemima se duce să facă și ea duș, își face niște cafea și se duce înapoi în pat, cufundându-se în revistele răsfirate pe noptiera lui Brad - dar nu mai decupează pozele și modelele. Nu mai are nevoie s-o facă, acum că și-a împlinit visul: chiar dacă încă o interesează, nu mai există disperarea aceea. Pe la 11 dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de toate chioșcurile cu orice fel de mâncare pe care ți l-ai putea imagina: mâncare chinezească, japoneză, italienească, cafea de toate felurile, croasante, mâncare etiopiană, thailandeză. La sutele de mese așezate în centrul mallului stau sute de oameni, toți cufundați în porții de mâncare supradimensionate, puse în recipiente de polistiren. A stat acolo și s-a gândit cum și-ar fi făcut ea loc pe-aici acum șase luni, dar acum, în ciuda faptului că-i plăceau toate mirosurile exotice amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai intervievat el. Ceea ce îl surprinde este însă faptul că atunci când dă de o carte despre artistul Egon Schiele, descoperă că a fost citită; paginile au colțurile însemnate și puțin îndoite, asta înseamnă în mod evident că cineva s-a cufundat în carte, citind-o din scoarță-n scoarță. Ben se întoarce când aude pe cineva intrând în cameră. ― Scuze că a durat atâta, spune Simon, după care îi conduce în cameră pe cameraman și pe inginerul de sunet. ― Doamne, șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui, și se gândește că aici o să găsească probabil ceva ficțiune ca lumea, așa că Ben intră. Din primele trei minute a și găsit două cărți - două prime romane ale unor tineri autori americani, în care de-abia așteaptă să se cufunde. În timp ce se îndreaptă spre tejghea și așteaptă până ce casiera să îi verifică cardul Visa, are parte de o surpriză. Cu siguranță nu poate fi... Dar sigur că da: e aceeași blondă frumoasă pe care a văzut-o azi-noapte, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a făcut de râs mai devreme, și nu vrea s-o ia de la capăt. Dar Doamne, cât e de frumoasă! Nu, își spune el, și-și îngroapă capul într-o carte. N-o să-i mai spună nimic, se va cufunda pur și simplu în care, așteptând-o pe Jemima În timp ce se uită doar la cuvinte - pentru că nu poate citi nimic, nu când știe că acest ideal de superbitate e în aceeași încăpere cu el - vede o pereche de picioare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încercând să-mi compun o figură tragică și încântătoare, m-am proptit în cadrul ușii de la intrare. Ca la semnal, Chris a ridicat ochii. —Am crezut că pleci acasă, mi-a spus el cu un zâmbet ștrengăresc. Imaginea mea de eroină cufundată în tristețe s-a clătinat puțin, din cauza nesiguranței. Mai devreme Chris fusese drăguț cu mine. Acum de ce nu mai era? —Hai, înveselește-te, mi-a făcut el cu ochiul. Sunt convins că unii ar fi încântați să-ți ofere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând că nu aveam nici un tranchilizant, m-am cufundat din nou în nedumerire. Mi-am dat seama că toate pastiluțele alea splendide, care-ți luau durerea cu mâna, stăteau în primul sertar al mesei mele de toaletă din New York. Asta presupunând că era încă masa mea de toaletă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nasc“ și părăsind îmbufnată încăperea. Dar toate trei ne-am adus aminte unde eram și am lăsat-o baltă. Mama s-a îndepărtat din nou. De data asta, s-a alăturat părinților lui Misty O’Malley. Tata era în continuare cufundat în discuția cu tatăl lui Chris. Deci, ai niște timbre? m-am întors către Helen. Dacă ea nu voia să-i dea scrisoarea Annei, atunci voiam să încerc s-o trimit prin poștă. Mă gândeam s-o strecor pe neobservate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bună ofertă pe care ți-o pot face. Pentru moment, a adăugat el pe un ton incitant. Am dat fuga să-mi iau haina și amândoi am ieșit în frigul care-ți amorțea fața și am mărșăluit împreună prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu o mușama de plastic. Din când în când, așa cum soarele apare de după nori, îmi aminteam că în scurt timp aveam să fiu mândra proprietară a unei impresionante cantități de cocaină. Poate. Gândul ăsta m-a încălzit înainte să mă cufund din nou în abisul întunecat al nebuniei din capul meu. De fiecare dată când îmi aduceam aminte de noaptea îngrozitoare pe care o petrecusem cu Chris sau de ceea ce-mi spusese mama, mai luam o gură de coniac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: "Scaldă-te și vei fi curat." 14. S-a coborît atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit. 15. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
două zile și două nopți și ajunse într-o poiană, unde lumina soarelui se prăvălea ca o cascadă deasupra pietrelor nemuritoare. Era o lumină care l învăluia, ca o cămașă de borangic așezată pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
muncindu-și pământul, fiind ajutată de Vasile și Dumitru, frații drepți ai bărbatului. Minunea de a-și vedea din nou bărbatul se îndepărta, ca și bucuria vieții, care se pierdea din trupul bicisnic al femeii. Pierdută în negrele gânduri, se cufundă și mai mult în tăcere, îmbolnăvindu-se de amăgirea crudă a întoarcerii bărbatului de pe front. Într-o zi, după întoarcerea din refugiu, degeaba o strigă cumnată-sa Ileana, că Safta pleca spre lumea de dincolo, ducând cu ea speranța deznădejdii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vitriolul destinat altuia, Pampon, Mița, Crăcănel urmăresc un vinovat închipuit, în timp ce vinovatul adevărat, Nae Girimea, trece pe lângă ei. Dincolo de această viziune, Caragiale pare să nu mai fi descoperit nimic esențial de spus despre lumea vremii sale și a lăsat-o cufundată în veselia sa inconștientă. S-a relevat substratul dramatic al comediilor, căci, dincolo de veselie, contrastul comic denumește o dramă din adâncimea destinului uman, individual, iar „veselia ineptă a personajelor din finalul tuturor celor patru piese comice [...] este semnul exterior al
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nici nu mai știai ce vârstă au, mușcai dintr-una de zece ani și era dulce ca un harbuz... Pe baba mea o găsesc la ora asta rugându-se pentru ploaie. Vine clătinându-se anchilozată din odaia bună, prin holul cufundat într-o beznă untoasă, în care eu, după două zile, reușisem să învăț topografia destul cât să nu mă prind în plasele pescărești, să nu dau peste scaunul greu de mobilă stil, care nu-și găsise loc decât în holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dezamăgesc nici pe mine. Voiam ca dansul acela să fie perfect, În măsura În care eu puteam da dovadă de perfecțiune. ― Bună Alisia! mă salută ea cu un zâmbet blând. Sunt la fel de emoționată ca și tine, spuse făcându mi cu ochiul. Studioul era cufundat În semiîntuneric și am ales să dansez așa. Îmi era mai ușor dacă credeam că nu pot fi văzută. Era o impresie total eronată, desigur, căci mai târziu Angela mi-a urmărit Îngrijorător de atent fiecare mișcare. Am dat drumul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de frumoasă care reprezenta esența pură a vieții. Îmi reflectam emoțiile cu rafinament, transformându-le În artă. Am dansat așa vreo două minute, sub
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
erau atât de aproape, amăgindu-mă. Îmi doream să-l sărut la nesfârșit În aceea lume obscură, dar el se Îndepărta deja din ce În ce mai mult, dispărând În Întuneric și lăsându-mă de una singură. Apoi, mult prea repede, totul s-a cufundat Într-o baie de lumină. M-am trezit cu o pereche de cearcăne imense și cu o durere Îngrozitoare de cap. Din fericire, nesomnul a avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avem nicio problemă, tată, l-am asigurat din nou și m-am grăbit să părăsesc bucătăria, alarmată de perspectiva unei discuții lungi in familie. Din moment ce oricum nu aveam nici o activitate, mi-am pregătit o minunată baie cu spumă. M-am cufundat În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un domeniu atât de larg de colindat. Am Început să mă gândesc la problemele secrete ale Elizei, care În ultima vreme era mereu tăcută și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]