3,389 matches
-
despărțiți după vârste și alte criterii, apoi băgați în vagoane de marfă după care plecau în Siberia separat, cât mai departe unii de alții. Acesta a fost cel mai groaznic holocaust suportat de poporul român din Basarabia. S-a început deportarea cu cei mai bogați și era planificat să continue până la cei cu 7 ha. de pământ denumiți chiaburi și condamnați la închisoare sau deportare, ca dușmani ai regimului comunist sovietic. În martie 1944, când frontul de răsărit se apropia de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
Acesta a fost cel mai groaznic holocaust suportat de poporul român din Basarabia. S-a început deportarea cu cei mai bogați și era planificat să continue până la cei cu 7 ha. de pământ denumiți chiaburi și condamnați la închisoare sau deportare, ca dușmani ai regimului comunist sovietic. În martie 1944, când frontul de răsărit se apropia de satul nostru, 12 familii, toți rude foarte apropiate, cu câte o căruță, ne-am refugiat în România, în baza unor “foi de evacuare“ emise
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
pălărie vânătorească. Afișând un aer misterios, îi spune Marianei că ar fi bine să uite că l-a întâlnit. "Ai să mai auzi de Tobă Hatmanul!"8. După instaurarea regimului comunist, Hatmanul avea să facă mulți ani de închisoare și deportare în Siberia. În cele din urmă a fost pus în libertate și lăsat chiar să plece în Germania, de unde avea de ridicat importante sume de bani. Comuniștii își luaseră măsuri de precauție: soția și fiica sa rămăseseră în țară, ostatece
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ce au avut prăvălie, cazan de făcut țuică, moară, darac, batoze, tractoare, au folosit sau folosesc forța de lucru străină, sunt categorisiți chiaburi. Neachitarea cotelor era considerată ca sabotaj al economiei naționale și pedepsită cu ani grei de închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ce au avut prăvălie, cazan de făcut țuică, moară, darac, batoze, tractoare, au folosit sau folosesc forța de lucru străină, sunt categorisiți chiaburi. Neachitarea cotelor era considerată ca sabotaj al economiei naționale și pedepsită cu ani grei de închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
efectuat de armata Roșie pentru... protejarea ucrainienilor și bielorușilor din estul țării, fapt rămas fără comentarii în lumea politică apuseană. Rezultatul campaniei victorioase contra Poloniei: teroarea ocupației hitleriste în vestul țării, pe de o parte iar, pe de altă parte, deportările în Siberia din zona luată de sovietici (41% din Polonia) a cel puțin 1,2 -1,5 milioane de oameni din care 50% polonezi și 30% evrei. Asasinarea, prin împușcare în ceafă, a 15.000 de ofițeri și subofițeri polonezi
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
000 locuitori), apoi la 7 septembie 1940, cedează Bulgariei sudul Dobrogei. Într-o singură vară, România pierde, sub silnicia Marilor Puteri, o treime din suprafață și o treime din locuitori. Au urmat în regiunea ocupată de sovietici arestări, execuții și deportări (12 iunie 1941), România participând apoi la războiul declarat la 22 iunie 1941 cu scopul eliberării teritoriului răpit. Acestea, împreună cu deportările mascate sub forma recrutării de tineri la muncă au totalizat, într-o estimare minimală, în decursul anilor, 1.360
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
o treime din suprafață și o treime din locuitori. Au urmat în regiunea ocupată de sovietici arestări, execuții și deportări (12 iunie 1941), România participând apoi la războiul declarat la 22 iunie 1941 cu scopul eliberării teritoriului răpit. Acestea, împreună cu deportările mascate sub forma recrutării de tineri la muncă au totalizat, într-o estimare minimală, în decursul anilor, 1.360.000 de locuitori scoși cu forța dintre Prut și Nistru, și 1.770.000 de înlocuitori aduși din toate colțurile Uniunii
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
1928), Protocolul similar de la Moscova (1929), Convenția de la Londra (1933). Care este situația actuală? Finlanda a pierdut teritorii spre lacul Ladoga și înspre Oceanul înghețat de Nord; Țările Baltice și-au recăpătat independența după 50 de ani de ocupație (și deportări); Polonia a fost recompensată înspre vest cu teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o parte din teritoriul pierdut și cu Ucraina pe rest, moștenitoare a unei proprietăți “transmise”. Dar problema
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
că a fost un premiu Nobel mai puțin acoperit de o operă spectaculoasă. O chestie de conjunctură, de vinovăție colectivă a germanilor și de bucurie a suedezilor că ei n-au făcut ce au făcut naziștii germani, și ca urmare deportarea sașilor în minele din Ucraina: acesta-i premiul Nobel al Hertei Müller. O scriitoare care nu iese cu absolut nimic în evidență și care fără Oskar Pastior, care a fost în prizonierat unde a fost și tatăl meu, n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de țărani, condamnați de tribunalele militare, cărora li s-au adăugat alți 90.000 de oameni, condamnați de judecătoriile locale, pentru delicte camuflate. După evaluările Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, din cadrul Academiei Civice, au trecut prin închisori, lagăre și deportări, aproximativ 200.000 de țărani, războiul civil împotriva celor 10 milioane de țărani ai României de atunci întinzându-se pe o perioadă de 13 ani, timp în care Securitatea, Armata și Justiția Republicii Populare România au declasat țărănimea, "talpa țării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să accepte condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic (...)”. Ocuparea abuzivă de către sovietici a Basarabiei românești la 28 iunie 1940, apoi și în anul 1944, a fost urmată de arestări, persecuții, deportări în Siberia și rusificarea, prin toate mijloacele, a românilor basarabeni, băștinași și majoritari. În condițiile destrămării U.R.S.S., Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și-a proclamat independența în ziua de 27 august 1991 cu numele de Republica Moldova. Dar nordul Basarabiei istorice
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
fost ocupat de trupele sovietice în ziua de 28 iunie 1940. Acest teritoriu, după ce a făcut iarăși parte din România în perioada 1941 1944, a fost din nou anexat de U.R.S.S. în anul 1944, după care au urmat arestări, deportări în lagărele din Siberia, precum și rusificarea forțată a populației prin toate mijloacele. Astăzi, nordul Bucovinei, împreună cu județul Hotin din nordul Basarabiei și cu Ținutul Herța, formează regiunea Cernăuți din Ucraina. În secolele XIX XX, pe teritoriul Bucovinei s-au născut
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
de Sus și Oroftiana de Jos), care astăzi se află în partea de nord-vest a județului Botoșani. La fel ca în Basarabia și nordul Bucovinei, populația ținutului Herța, majoritar românească, a fost supusă persecuțiilor de tot felul, inclusiv politicii de deportare și de rusificare forțată. Dar mândrii români herțeni, asemenea celor nord-bucovineni și basarabeni, nu și-au uitat originea daco-romană, nici limba maternă, nici datinile, obiceiurile și tradițiile strămoșești. Pe teritoriul micului ținut Herța s au născut mari personalități ale culturii
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
Bucovinenii aveau la Cernăuți liceu românesc și Universitate cu facultăți în limba română. Aveau conștiința națională dezvoltată. La întoarcerea din refugiu, în vara anului 1941, am găsit casa complet devastată. În timpul ocupației sovietice bunicii au trăit cu frică deoarece începuseră deportările în Siberia. Timp de un an de zile rușii nu au reușit să deporteze prea mulți. S-au găsit în anul 1941 la venirea armatei române, la primării (soviete) listele cu locuitorii ce trebuiau deportați, ca să umple golurile de locuitori
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
Anexarea la U.R.S.S., din 28 iunie 1940, a provinciilor românești Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, a fost urmată de măsuri represive și de desnaționalizarea românilor din provinciile respective, prin deportări în masă și trimiteri la muncă forțată în Siberia, Kazahstan și Extremul Orient. În fiecare localitate erau recrutați informatori care, în colaborare cu organele N.K.V.D. ului, întocmeau tabele cu cei care urmau să fie arestați sau deportați ca fiind opozanți
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
din timp pregătite. Unele mărturii demne de încredere povesteau că două zile și două nopți, pământul care acoperea gropile comune s-a mișcat. Abia după 1990, autoritățile ucrainiene au permis oficierea slujbelor de pomenire pe locurile acelor gropi comune. Calvarul deportărilor și a regimului de teroare la care a fost supusă populația românească din ținuturile Basarabiei și Bucovinei de Nord, a încetat pentru o scurtă vreme, când teritoriile respective au fost eliberate de forțele armatei române. În Transilvania de nord-vest, ocupanții
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
chiar dacă acesta ratase atentatul, dar aș fi fost adus în fața tribunalului și aș fi declarat răspicat că „singurul meu regret este acela de a fi ratat executarea unui trădător”. Aș fi fost condamnat la moarte, aș fi scăpat printr-o deportare la Mathausen... Acum, când știu ce-mi poate pielea, tot n-aș renunța la metempsihozele visate în copilărie. Acum, Colette se întâlnește cu magistrații din Rezistență, cu cei care l-au judecat, se pun benzile din ’41, se ascultă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a nu fi „repatriat” prin 1945 cu forța de autoritățile sovietice (din fericire tatăl fiind „regățean” din Moldova opusă, peste Prut, Basarabiei), nu am avut nici un fel de probleme dar mulți au cunoscut experiența cumplită a dezmembrării familiei dar și deportarea în Siberia, Donbass sau Kazahstan. Mulți ani după război basarabenii, deși intrați prin ocupațiile lor în ritmul normal al vieții societății, își tăinuiau cu frică obârșiile geografice dar și cele sociale, având în vedere faptul că mulți din ei fuseseră
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt prefigurate de cele din 587, care furnizează «tipul» istoric, dar acest precedent nu constituie o explicație. Nelegiuirea lui Israel este cauza imediată a distrugerii Ierusalimului, a masacrelor și a deportărilor, dar cauza adâncă trebuie găsită în natura rea a omului, în «inima sa rea» (III, 20; VII, 48). O sămânță rea a fost semănată în inima lui Adam. Din această sămânță nu poate ieși decât teribilă recoltă!”100. 4Ezdra a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trei mii de ani scurși din timpul lumii fără ca în Sion să se aducă sacrificii. După trei mii de ani, Solomon ridică cetatea, Templul și aduce primul sacrificii lui Dumnezeu (nașterea fiului din viziune). Moartea fiului semnifică distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului lui Israel. Avem de-a face așadar cu o „prorocire” ex eventu. A treia noapte, Ezdra visează a doua viziune: un vultur iese din mare; are douăsprezece aripi mari, opt aripi mici crescute „împotriva aripilor mari” și trei capete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic, cerîndu-i să descînte locurile bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a Înfățișat la casa acestuia Înconjurat de o liotă de credincioase. A apărut și primarul cu polițaiul și cu doi ruși, un ofițer și șoferul său, poposiți cu trupa În preajma localității, În drumul lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
con statînd că cea care a dispărut din nou a fost tot Clara. Repus În drepturi la ieșirea lui din pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia din centrul Răteștilor, confiscată de regimul Horthy după deportarea familiei. Destui oameni au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci de ani, speranțele În Întoarcerea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În timpul României Mari, să-i maghia rizeze, apoi pentru că părinții lor fuseseră instruiți deja În maghiară În era dualismului chezaro-crăiesc și deoarece aparțineau unei mentalități apusene, comună pînă la un punct cu a ungurilor. Iar În 1945, cînd a Început deportarea În Uniunea Sovietică a nemților de prin toate statele Europei călcate de Armata Roșie, unii oameni, mai slabi de Înger ori Întrezărind vreo șansă În plus, fugeau de condiția de german spre orice ieșire posibilă. Maghiaritatea li s-a părut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]