3,167 matches
-
Carp invită este inextricabil legat de miza investirii formelor cu fond. Nu voim centralizarea tuturor forțelor în București, voim să se deprindă cetățeanul să fie cetățean nu numai când vine la București, dar și acasă la el; voim să se deprindă pe o treaptă mai inferioară, ca să cunoască cari sunt adevăratele interese al comunei și ale județului, pentru ca să poată mai târziu, pe o treaptă mai superioară, să judece cari sunt adevăratele interese ale Statului întreg.<ref id=”1”>Ibidem, p. 319
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la care se raportează echipa sau sportivul, -J.O., C.M., sau C.E.care constituie obiectul modelării sau sistemul dinamic complex. Concursurile trecute sunt studiate pentru a desprinde informații utile în procesul viitor de elaborare a strategiei modelării. De aici se deprinde faptul că modelele au un pronunțat caracter prospectiv. Metoda modelării are valoare euristică și practică. Cu ajutorul ei se sugerează, se confirmă sau se infirmă ipoteze; ea stimulează cercetarea experimentală și teoretică, conduce la cunoașterea unor caracteristici ale originalului, la caracterizarea
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
țăranului, locul femeii în societate, starea învățământului și culturii naționale ș.a. -, cât și relațiile externe ale Principatelor. Stilul are nerv, argumentele sunt folosite cu iscusință și ironia își face loc printre rânduri. Școala publicistică și polemică la care C. a deprins meșteșugul gazetăriei e aceea a lui M. Kogălniceanu. Poeziile rămase de la C., zece cu totul, păstrează aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor rusești la 1854) sau inspirate de întâmplări din viața personală. Un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
14, 3-4) și să nu săvârșească nedreptatea, pentru că cine o comite își atrage mânia lui Dumnezeu (Rom 1, 8). Întrucât aprecierea înaltă a disciplinei și deplina conștientizare a obligațiilor asumate prin botez, nu puteau fi simțite astfel decât de cei deprinși cu un regim de renunțări și supuneri, considerăm că primii creștini romani erau în cea mai mare parte soldați, funcționari ai statului, servitori ai curții imperiale și ai familiilor aristocratice, care duceau și în comunitățile lor simțul datoriei ce îi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
foarte greu de realizat, putând genera chiar răspunsuri paradoxale: „Durerea-i face să mintă și pe cei nevinovați.” (Publilius Syrus) Moartea albinei vine de la propriul ei ac. (Același lucru se poate spune, de exemplu, și despre cel care s-a deprins să facă rău: nemaiputând să aibă un discernământ al situațiilor, ajunge „din rău În mai rău”. Un alt proverb observă, pe bună dreptate: „Celui ce vrea să facă rău nu-i lipsește ocazia”.) Pentru ce să te servești de otravă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ceea ce este În concordanță cu adevărul sau cu normele moralei sociale - și de aceea, chiar dacă ar vrea la un moment dat să simuleze o comportare bună În comunitate, nu ar ști sub ce formă să o facă.) „Ceea ce gura se deprinde să spună inima se obișnuiește să creadă.” (Ch. Baudelaire) Pisica blândă zgârie rău. (Surprizele cele mai neplăcute le avem de la cei aparent smeriți sau spășiți.) Nu știu, n-am văzut, nici p-acolo n-am trecut. (Egoistul se gândește doar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care lasă să se vadă din om mai ales ființa gânditoare"91. Existența fiecăruia dintre noi fiind una individuală, unică și irepetabilă conține moduri particulare de a trăi anumite evenimente, stări, fapte; ceea ce promoveză
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să o gătiți sub îndrumarea unei gospodine mari. Pentru orice eventualitate, gătiți în prealabil câteva sendvișuri ca meniu alternativ*. Din primele ciorbe ar fi bine să nu gustați. Aruncați-le imediat după ce le-ați gătit și mulțumiți-vă că ați deprins măcar procedura de lucru. * Eram acasă la extraterestrul numărul șapte și mă căzneam să-i fac o ciorbă (îmi jurasem să nu-i mai fac tocană după ce otrăvisem câțiva căței nevinovați); deși era un maestru în arta culinară, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Mi-am completat cunoștințele teoretice cu o activitate practică de o valoare inestimabilă: am pus mâna pe un rețetar internațional voluminos (macaronarul se întreabă probabil și acum pe unde l-o fi rătăcit), am învățat proceduri profesioniste de lucru, am deprins tehnici de feliere, de porționare, de amestecare și încă multe alte secrete. La atâtea reușite, zău că n-a mai contat ostilitatea cu care m-au tratat, umilințele pe care le-am îndurat ori episoadele sexuale repetate* cu bătrânul (ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
își îndeplinește astfel datoria de fiu, înfăptuind un act justițiar ca pe un prim pas către maturitate. 3. Nechifor Lipan * “Acel baci știa și altele și cunoștea și slovă, lucru de mirare între ciobani. De la el Nechifor(de la acel baci) deprinsese și unele vorbe adânci pe care le spunea cu înțeles la vreme potrivită” * “Nechifor sa arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului” * “ Își mângâia mustața groasă adusă a oală. La mustața aceea neagră și la ochii aceia cu sprâncenele aplecate
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare ale ploii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a reprezentat un punct forte și un sprijin pentru a-și face o situație: (M.C.M., b., 30 ani) s-a folosit de calificarea de tâmplar, învățată la Cobia; (B.V., b., 24 ani) lucrează efectiv ca sudor, meserie pe care a deprins-o în timpul institutionalizării. Alții au vrut să mai învețe meserii noi, dar nu au mai reușit. A intervenit căsătoria, comoditatea sau lipsa mijloacelor materiale. Sunt însă și cazuri fericite: (M.A., f., 26 ani) a făcut liceul, apoi un curs
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
da”, deși în clipa respectivă nu aveam în minte nici un proiect editorial. Am adăugat parcă la șoptirea cuiva: „în jurul lui Bacovia”. Răspunsul a fost pe cît de spontan, pe atît de corect. Asta fac de ani: mă „învîrt”! M-am deprins nu numai să trec prin curtea operei lui, ci și să mă plimb pe la marginea ei și dincolo de ea. „Excursiile” de acest fel - o spun fără să ies din nota de modestie de pînă aci - mi se potrivesc. Sînt un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H. Rădulescu) 1), „hidos” dobîndește maxima forță repulsivă și e folosit mai des spre sfîrșitul secolului al XIX lea2). Bacovia îl va fi deprins citind pe Grandea, Odobescu, Caragiale, Vlahuță, Tradem 3). „Tiran” e vechi, prezent în limba cronicarilor, a lui Dosoftei și a lui Dimitrie Cantemir, dar își dezvăluie întreg conținutul polemic abia o dată cu patruzecioptiștii: Negruzzi, Heliade, Bălcescu. Numai cineva conștient de valoarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unică în toate privințele, pe fața pămîntului, unde viclenii sînt inteligenți, cei stricați virtuoși, hoții oameni de cinste, lichelele și incapabilii fruntași”, o „țară în care totul e mînjit, totul impur și totul putred”.3) O țară decepționantă pentru cei deprinși cu ordinea, seriozitatea și loialitatea. „Vezi, asta-i țara, pe care voi cei de dincolo (ardelenii - n. m.), - îi spunea Vasile PÎrvan lui Onisifor Ghibu - , n-o cunoașteți îndeajuns”.4 ) Țara în a cărei capitală „îți mănînci sufletul degeaba”, îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peste aceste valuri...” 1) Ceea ce atrage atenția în această frază e viziunea de sfîrșit de lume și cuvîntul „transformism”. Azi el este ieșit din uz, dar a avut epoca lui de glorie, cînd era frecvent, aproape inevitabil. Bacovia l-a deprins în școală și, fără îndoială, l-a citit de zeci de ori în presa și în cărțile vremii. „Transformismul” e opusul „teoriei fixității”. A fost susținut de Lamarck, Geoffroy Saint-Hilaire, Darwin, Thomas Huxley 2), Haeckel și Hugo de Vries. într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
același Minulescu 7). în folosirea acestui cuvînt, Bacovia e mai aproape de contemporanul său decît de Eminescu. La el „infinit” duce cu gîndul o singură dată la o mișcare prin aer, ascensională: -Hai;/ -în infinit.../-în infinit;/ - Cîntă...”8). Nu e deprins să privească pe verticală, ci doar pe orizontală. „Infinitul” înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime, ca în versul pus la începutul glosei: „în infinit pămîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După al toamnei bocet mortuar.” („Vals de toamnă”) Bacovia o ispitește, o invocă retoric, pentru impresionarea celorlalți, o tranformă în mijloc de șantaj sentimental. în timp ce el s-a deprins cu moartea-n gînd, „iubita” și alții sînt înfricoșați de ea. Autorul Plumbului reprezintă un exemplu interesant de mitridatizare: după doze constante de „gînduri amare”, a devenit imun la ceea ce pe alții îi terorizează. Convingerea sa pare să fie că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Aruncă o privire în zarea de azur”. Alteori dă dovadă că înțelege atît „voioasele vechi moravuri” de Arminden, „plăcerile de o zi”, cît și starea de „post festum”, cu întoarcerea „Spre necesarul randament/ Din monotona Muncă”. în fine, munca îl deprinde cu anonimatul („voi fi uitatul muncitor”) din viața socială și economică. Cine a introdus cuvîntul „pantofi” în literatura romînească? în poezie, Iancu Văcărescu, în „Ocheanul”, o așa-zisă „baladă” („Și în mulți cu rupți pantofi/ Ce trec d-artiști, filosofi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
băcăuan” (Grigore Tabacaru), „Marele istoric băcăuan” (Vasile PÎrvan). Cum își revendică alții valorile? De pildă, în discursurile primarului din Stratford-uponAvon o fi figurînd, oare, expresia „Marele poet stratfordian”, pentru Shakespeare, bineînțeles? Lecturile din Hippolyte Taine, asidue pe vremuri, m-au deprins cu ideea că: „Nimic nu există decît datorită individului; pe individ trebuie să-l cunoaștem”. (Pagini de critică, Ed. pentru Literatură Universală, 1965, p. 248). Străduindu-mă pentru asta, cercetez însă amprentele timpului pe viața poetului. Fără ele, studiul meu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lipsesc mijloacele de a se acomoda cu ritmurile și pretențiile ei. în primul rînd, voința. îmi închipui că-i venea teribil de greu să iasă în lume. Dacă pentru plimbările sale nocturne avea curaj, pentru o șezătoare literară - nu. Se deprinsese cu solitudinea ca și cu întunericul. Nu i-a lipsit curiozitatea față de oameni, dar - lucru care-l deosebește de majoritatea scriitorilor, actorilor, artiștilor plastici - nu-i plăcea să fie văzut, mai ales în grupurile lor. între motive era, desigur, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl raportăm la versurile despre suflet din opera sa. Din toate, doar unul, cel din „Hibernal noptat”, evocă nostalgia după înalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-a dat și interesul. Un coleg de-al său, de la Cernăuți, Tudor Ștefanelli, a observat că "el știa cu înlesnire slova veche, chirilică și mai cu seama cărți vechi vedeam în mina lui. El îmi zise că acasă a deprins această slovă"13. Prin urmare, putem crede că examenul de verificare, la materia cerută de programa școla ra din primele doua clase primare, a constituit, pentru el, o simplă formalitate. Radu Sbiera ne precizează 8 că în acel an școlar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mers la nici o școală, ci a fost educată în biblioteca lambrisată în stejar a tatălui ei de la Mont Noir, în Flandra franceză. Mama ei, Fernande, era belgiană, tatăl ei Michel de Cleenewerck de Crayencour francez. A învățat la Mont Noir deprinzând greaca și latina și alte limbi moderne (engleza, gemana, italiana și ceva spaniolă) de la tatăl ei, Michel. Favorita tatălui ei, Marguerite l-a transformat într-un personaj eroic cu o personalitate puternică, nu numai idealizându-l ci și imaginându-l
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
presupuneri dacă aceste premii de la universitățile locale din Maine au favorizat asimilarea ei după mai mult de 20 de ani. A scris aproape o duzină de eseuri, de la cele pe teme clasice la cele moderne, un obicei pe care îl deprinsese în timpul călătoriilor din anii '30. Acestea au inclus anul dedicat evaluării substanțiale a lui André Gide, pornind de la o conferință susținută la Colegiul Smith din Massachusetts (colegiul îi acordase un doctorat onorific în 1961) și unul despre Virginia Woolf 89
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]