3,392 matches
-
Nichita Danilov este trădat de sintaxa poetică, aș zice. Dialogurile, reveriile, halucinațiile lui Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine oarecum redundantă, trenează. Romanul este presărat cu destule momente de grație, poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
locului autorului de către tradiție se face prin asimilare (în situația pozitivă), atunci acesta este mineralizat în tradiție, ceea ce am putea înțelege sub numele de clasicizare. Dacă dimpotrivă (în situația negativă), recuperarea se face prin acoperire, atunci autorul (opera sa) este diluat (indiferit) de tradiție, ceea ce recunoaștem ca fapt de cădere în uitare sau ignorare. Atunci când autorul muzical propune componistic o libertate dinspre sine (ca diminuare a auctorialității), nereglabilă însă prin perimetrul (normativitatea) tradiției, instrumentistul fiind invitat să se instituie ca prim-
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd simte că s-a contrazis. Din păcate, dimensiunea autoironică a scrisului său are darul de a dilua impresiile pe care lectura le face asupra cititorului. Căci acolo unde ironia domnește, acolo profunzimea are de suferit. Dacă însă trecem peste această nuanță autosarcastică ce amenință să împrumute cărții aerul frivol al unor eseuri jucăușe, dacă așadar lăsăm cărții
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
a fost deja confirmat de critică, poetul își asigură, comod, întâietatea. Cele câteva poeme inedite - pentru că are și texte noi - își pierd din expresivitatea deja cunoscută a poetului nouăzecist. Moartea, ca temă principală în poetica lui Ioan Es. Pop, își diluează, aici, intensitatea: "la fel ca în această dimineață, / pe care am botezat-o kurt, / la începutul morții mele eram trist / îngrozitor de trist, / ca după ce pierzi totul și nu mai / vrei să câștigi nimic. // dar prima moarte e doar spaimă și
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
apărea nici o ediție a Crailor... Către sfârșitul anilor 1960, cultul era înfloritor (cu mulți aderenți din motive de snobism estetist, adeseori ca reacție la cultura oficială politizată și inerent antiestetică a acelor vremuri), dar după 1989 pare a se fi diluat până acolo încât scriptura mateină s-a tipărit, în 1998, într-o colecție de buzunar, iar ceea ce fusese o carte pentru inițiați a devenit o operă care se studiază la școală. Iar școala poate distruge un autor ca Mateiu Caragiale
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
situația, ocrotit de harul divin. Rămânând singuri, al doilea poet al națiunii române m-a chemat la el. Urmează ceea ce urechile mele, românești, din țara numită România, populară, dar și socialistă, imediar, - cu Iliescu, cu tot - auziră... Scurtez, ca să nu diluez. Al doilea poet al națiunii române îmi arătă cu mândrie volumul său de versuri Cântarea României tipărit până atunci în sute de mii de exemplare, - și ca să fiu atent... Și, apucând volumașul micuț, încercă anevoie să-l îndese într-unul
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
se ferească cât mai mult de nămolul ideologic, într-o perioadă în care politica nu era de fapt decât un instrument de represiune în mâna unui grup de oameni aflați la putere, după 1990 lucrurile se schimbă. Nămolul ideologic se diluează în ape tulburi, pe care acum și oamenii de cultură au voie să încerce măcar să le limpezească. În 1990, Gabriel Liiceanu explica, cu ocazia participării la o conferință în Luxemburg, că societățile totalitare sunt de fapt, în mod paradoxal, depolitizate
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
cu PNL aduce beneficii mai mari PDL decât liberalilor Acordul de fuziune cu PNL este încă o etapă de ștergere a pasivului epocii Băsescu. După două rânduri de alegeri, PDL poate invoca ”ispășirea pedepsei”, iar votul resentimentar se va mai dilua. Asocierea cu PNL anulează tema referendumului, de exemplu, ceea ce nu crează un avantaj doar lui Traian Băsescu, ci și celor care l-au sprijinit în vara lui 2012. Astfel, asocierea PDL-PNL este mai utilă pentru oamenii lui Blaga decât pentru
Analiză Editura DCNEWS: PDL, câștigător surpriză după alegeri. Cătălin Predoiu, mai câștigat decât Klaus Iohannis din alianța PDL-PNL by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/29610_a_30935]
-
gramatică (formulări hilare născute dintr-o conjugare imprecisă ca aceasta: Fața caldă palmele-ți cuprinde", în care fața cuprinde palmele și nu invers) sau, mai grav, de ortografie ("hăini", "ghiață" ș.a.). Repetițiile sînt, nu numai din pricina stîngăciilor de limbaj, mecanice, diluînd sensul în reluări neschimbate ale unor versuri. Poate tocmai acest efect narcotic al repetării unor cuvinte pînă la epuizarea lor semantică este cauza unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
urmele jurnalelor Kafka-Brod, că în scris, în acea intimitate absolută, distanțarea este o condiție: „De cine să te delimitezi dacă nu de cel mai bun prieten?” Farmecul romanului rezidă în această soluție ingenioasă. Procesul etic urmărit și clasificat negativ este diluat într- o conștiință a scrisului. Cum ne-a obișnuit scriitorul, personajele lui Virgil Duda nu au chipuri. Ele sunt funcții ale unui destin pus între paranteze. Doar moralitatea și adevărul schițează portretele. Lumile lui Virgil Duda ascund și construiesc legiuni
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
oprește cântul, se ridică și se adresează publicului luându-și adio și invitând în scenă pe instrumentista care îl va înlocui de-acum. Nu doar gestul acesta inedit creează o mare „lovitură de teatru”. Faptul că muzica se continuă nu diluează totul, ci dimpotrivă. Deoarece colajul efectuat (căci n-ar fi fost posibil să stăm ca-n sala de concert și să- ncercăm a asculta restul celorlalte șase părți înnodate ale Cvartetului) este impecabil. Tocmai pasajele muzicale, extinse și bine legate
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat, cu forță, în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
În încercarea de a convinge că are adevărate fluxuri de viziuni mistice, Daniel Bănulescu uită de necesitatea, laică, de a avea o viziune, atât, o viziune, poetică. În primul volum, aceasta exista și era coerentă. În următoarele, începe să se dilueze, chiar dacă, desigur, imagini memorabile se pot culege și de acolo. Poezia lui e întotdeauna frapantă. Dar și, de prea multe ori, excesivă. Meritele globale sunt, la el, trase în jos de defecte parțiale. Că e un poet bun, foarte bun
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
in jurul visului meu eu reîncep poemul despre această noapte pe care tu o mângâi doar cu vârful degetelor în timp ce luna înoată cu noi în ape virtuale uitând de mine însămi în brațele tale Nu insista lasă doar ploaia să dilueze transparența așteptării într-un tandem lichid când fericirea își face iluzii la separația serii singurătatea este pusă la zid nu insista dincolo de refuzul cuvântului cinic victoria urmează să se adjudece celui mai fraudulos dintre îndrăgostiți cuvântul taie poemul cu orgoliul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care cred că voința și rațiunea pot schimba fața lumii, e o literatură mult mai angajată. O literatură scrisă de un homo politicus pentru un homo politicus. Cred că orice insistență prelungită, orice apăsare pe aceeași pedală, accentuată prea mult, diluează conținutul, limitează zona investigațiilor interioare. E semnalul de alarmă al încremenirii în proiect. Mă îngrijorează și mă indispune prea marea incursiune a politicului în literatură. Dominația politicului e tiranică pînă și sub formele ei democratice. Mai grav e că politicul
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Astfel, substanța unei opere cu reverberații, cu efecte în interpretarea romanului modern, cu un subiect în care obsesia se transformă în temă de cercetare pentru Nabokov însuși, o operă considerată esențială pentru istoria literară și pentru tehnica prozei narative își diluează potențialul în cazul montării Cătălinei Buzoianu. Dacă scenariul, cinematografic, urmărește eficient story-ul, neeludînd nici un episod major al experienței lui Humbert Humbert și nici tensiunea, umorul sau ironia cu care narează călătoria sa în alte lumi-amoroase sau geografice - pe scenă nu
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
știu să o ascundă foarte bine, ca și cum ar fi un păcat. Un motiv de jenă. Ce aberație! Îmi plac oamenii care mai păstrează în privire această naivitate. Sinceritatea, lipsa de prefăcătorie, atribut al primilor noștri ani în această lume, se diluează însă treptat, iar în multe cazuri, dispare cu desăvârșire. - De ce ți-e dor, Alma? - De liniște. Liniștea este locul unde, nu o dată, ne întâlnim gândurile, amintirile. Pe noi înșine. Cum ar fi, oare, dacă, printr-o magie, apăsările, frământările adunate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pentru a opta pentru unul din ele, pentru o cale din cele cîteva trasate de dramaturg), să scoată din burțile care deformează spectacolul. E greu să reziști greutății cuvintelor lui Zografi. În același timp sînt părți parazitare care riscă să dilueze consistența pastei. Eu nu știu să spun dacă este un spectacol bun sau nu. Și dacă asta m-a interesat cel mai tare. Pe mine m-a prins, pe alocuri, această provocare țăcănită a lui Zografi citit de Nona Ciobanu
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
submediocritatea, pseudocultura cu alaiul lor de neicanimeni. Așa apar erorile, mai întîi, pe urmă, confuziile și construcțiile majore pică, una cîte una, ca piesele de la jocul de domino. La fel și cu fenomenul teatral. Lucrurile consistente nu mai contează, sînt diluate de percepții fel de fel. Mă gîndesc mereu la Silviu Purcărete. Mi se pare cea mai limpede dintre imaginile ce pot să stea sub afirmațiile mele. Cultura lui, voluptatea pentru cuvînt, inteligența lui, lumea lui care se naște din sume
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase azurul se dilua până aproape de culoarea pură a luminii, pentru ca imediat mai sus să devină adânc și intens, pe alocuri de un ultramarin-violet spre care nu puteai privi fără un sentiment de leșin și exaltare, de parcă ai fi putut să-l vezi, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a frunzei, deveni vizibilă în medalionul lupei de filatelie, ca un exponat de muzeu într-o lumină puternică, a minții, ai zice. Pe măsură ce sticla bombată se ridica, insecta devenea tot mai mică, lăsând ca în jurul ei să apară, lățite și diluate către margini, alte porțiuni ale lumii ei, contextul ei de culori și texturi: lobul, negru de verde, al marii frunze, apoi zonele ei mai luminoase pe care fibrele se aliniau în lungime, ca ale ierbii, având în stânga prima semilună portocalie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un văz care-l vedea pe el însuși, căci asta-nsemna, în lumea cea nouă, să vezi. Uneori, când ești obosit și te uiți distrat la televizor, îți dai seama că încet-încet contururile camerei devin doar niște dungi cafenii, ce se diluează și ele până la verdele sticlos al vidului, în care doar rama televizorului mai licăre aurie, tot mai aurie, persistă o clipă, ca apoi să se dizolve și ea într-un gol dintr-o dată unanim. Zaci minute-n șir cu ochii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copilului, știind că pentru clipa aceea venise pe lume. Căzu pe podea, încă privit necruțător drept în ochi, iar Cedric îl tîrî afară și, aproape cărîndu-l în spate, coborî cu el scările în spirală. Afară-i așteptau, în aerul ușor diluat dinspre zori, oame-nii-statuie, risipiți pe cheiul vast, luminat de felinare. Erau zeci, sute de ființe încremenite pe postamentele lor, privind cu ochi orbi spre fereastra rotundă de la ultimul etaj, cum sute de somnambuli ar privi, toți deodată, luna. Erau regi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]