24,608 matches
-
Cinci captivi noi i se părură prea mulți pentru o singură „șarjă” și nu mai avea nici lanțuri cu care să-i lege. Trei era un număr perfect, pe care se simțea În stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trăiau unul pentru celălalt Într-un soi de posesiune reciprocă și obsesivă, preschimbați Într-o ființă unică și desăvîrșită, care se hrănea din ea Însăși, Într-un fel de ritual machiavelic de antropofagie amoroasă. Dar Într-o zi, chiar În dimineața În care Împlinea douăzeci și unu de ani, Niña Carmen descoperi că avea nevoie să fie liberă, să fie numai ea Însăși, să scape din acel cerc la a cărui plăsmuire contribuise și să-și demonstreze - sau să demonstreze lumii - că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea pieptului ei superb, ridicat și ferm. Dintre cei patru sclavi, Knut și Mendoza nu mai văzuseră o femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de altă parte, cei trei prizonieri Îi cunoșteau acum ascunzătoarea, știau cum să intre sau să iasă din ea, și le-ar fi fost de ajuns să se așeze În fiecare dimineață pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el, atunci cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd ar fi Încercat s-o facă. Îi blestemă pe englezi, dar și mai mult se blestemă pe sine că se lăsase surprins de neașteptata sosire a navei. Știa dintotdeauna că prima lui obligație era să se asigure, În fiecare dimineață, că nu se zărește nici o pînză la orizont și greșise Într-o privință atît de fundamentală și de simplă. Cu o noapte În urmă, citise pînă foarte tîrziu și apoi, cînd ar fi trebuit să se culce, avusese chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea buzele crăpate de sete, iar cîntecul i se părea, probabil, foarte amuzant, de vreme ce din cînd În cînd izbucnea În rîs, agitîndu-și scandalos, cu gesturi mari, brațele. În cele din urmă, azvîrli vîsla În apă și, cu toate că Oberlus Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui Alfa captează atenția costumului albastru al agentei imobiliare cu întrebări despre unghiul în care cade lumina soarelui de dimineață în sufragerie și dacă guvernul provinciei ar autoriza crearea unui helioport particular în spatele piscinei. Înaintând spre scări, uite spatele delicios al prințesei Brandy, o haină de vulpe argintie aruncată pe umerii lui Brandy și metrii unei eșarfe de brocart legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice: Dă-mi răbdare. Flash. Dă-mi stăpânire de sine. Flash. Faza e că am doar o jumătate de față. Sub bandaje, fața mea încă stoarce punctișoare de sânge pe tampoanele de vată. Un doctor, cel care vine în fiecare dimineață ca să-mi verifice pansamentele, zice că rana încă-mi lăcrimează. Ăsta-i cuvântul lui. Încă nu pot să vorbesc. Nu mai am carieră. Pot să mănânc doar mâncare de bebeluși. Nimeni n-o să se mai uite vreodată la mine ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la mine. Zice: — Nu-mi fac veacul prin Brumbach de dragul intimității. Acasă, în apartamentul meu, era Manus cu revistele lui. Revistele lui porno pentru gay pe care trebuia să le cumpere pentru serviciu, zicea el. La micul dejun, în fiecare dimineață, îmi arăta poze lucioase cu tipi care și-o sugeau singuri. Adunați, cu coatele agățate după genunchi și lungindu-și gâturile ca să și-o ia în gură, fiecare tip era pierdut în propriu-i mic circuit închis. Poți pune pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au avut deja efecte secundare asupra ochilor săi, i-au adâncit curbura corneană, așa încât nu-și poate purta lentilele de contact fără să-i sară afară. Asta trebuie să fie din vina estrogenelor conjugate pe care le ia în fiecare dimineață în sucul de portocale. Nu se poate face că nu vede toate astea. Ăsta trebuie să fie Androcurul din ceaiul său cu gheață de la prânz, dar de asta n-o să se prindă niciodată. N-o să mă prindă niciodată. Brandy Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-a fost vina mea. Declarații la poliție. Un asistent social s-a dus prin cartier să discute cu vecinii noștri, cu prietenii de la școală, cu profesorii, până când toți cunoscuții m-au tratat de sărmană mititică vitează. Șezând aici în dimineața de Crăciun, cu toate cadourile astea pentru care mi-ar trebui un penis să le folosesc, nimeni nu știe nici jumate din adevăr. Chiar și după ce anchetatorul poliției și-a încheiat treaba și nu s-a dovedit nimic, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mama ta și cu mine? Mama zice: — Ar însemna așa de mult pentru drepturile homosexualilor. Dă-mi curaj. Flash. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelepciune. Flash. Sari la adevăr. Și eu zic: — Nu. Capitolul 15 Sari în jurul orei unu dimineața, în casa mare și tăcută a lui Evie, când Manus se oprește din strigat și eu reușesc în sfârșit să gândesc. Evie e în Cancún, așteptând probabil s-o sune poliția și să-i spună: persoana care vă îngrijea casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de probă umblând ca pe podium, nu pot decât să aplaud. Săptămâna viitoare, când îl va duce înapoi, va suferi o depresie post-partum. Sari la micul dejun, în dimineața asta, când Brandy și Seth erau plini de bani proveniți din vânzarea medicamentelor, mâncam de la room-service și Seth zice că Brandy ar putea călători în timp la Las Vegas, pe o altă planetă, în anii ’50, și s-ar potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis doctorii. Ăștia erau ei discutând unul cu celălalt în timpul vizitelor de dimineață. Și oamenii găsesc că eu sunt greu de înțeles. Ceea ce mi-au zis doctorii e că, dacă nu-mi reconstruiau un fel de mandibulă, măcar să-mi pună un soi de clapă, au zis, altfel puteam să mor în somn. Încetam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pornirea să i-o trag în cur? Apoi s-a schimbat într-un slip roșu și-a pus încă o dată întrebarea. Știi, zice el, chiar să mi-o vâri în găoz? Să-i desfund țeava de eșapament? Nu-i o dimineață pe care s-o vreau trasă pe casetă video. — Trebuie, a zis Manus, ca sculamentul să-mi arate mare, dar curul să-mi arate adolescentin. Ia felia de pâine și-o vâră între pielea lui și furca slipului. — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
situație în care totul este posibil. Nimic nu mai era solid, nimic nu mai trebuia ori nu mai merita să fie respectat, pentru că oricum se putea întîmpla orice oricui. Cel puțin asta îi spuneau lui printre rînduri reportajele ilustrate din Dimineața ori din Universul. Noroc, era un fel de a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie, era făcut pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață, cu ziarele așezate cu grijă pe birou, lîngă telefonul său, își plimba încetișor privirea peste titlurile de-o șchioapă, știind prea bine pînă unde pot să se întindă relatările "reporterilor speciali", îi venea să rîdă. Să rîdă mai ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo. De aceea renunță destul de repede și se întoarse bolborosind, umflîndu-și obrajii, "aha, deci și dumneata ești din ăia, jurnaliști!" Nu putea ști dacă e încântare sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre Cocoș. Lumea citește asta." "Lumea e nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a contrazis, dar a observat că de fapt îi place să afle că pe pămînt sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai ales o dorește atît de mult, încît e în stare să-și piardă cîteva luni din viață în acest ochi de liniște și picoteală care este Vladia. Pentru a exclude această ipoteză, adjutantul Radul Popianu intrase în acea dimineață în Vila Katerina și stătea de vorbă cu domnișoara K.F.! Chiar dacă pînă atunci nu fusese adevărată această explicație, devenea adevărată din acele clipe. Altfel nici nu i-ar fi apărut în minte atît de clară, de parcă i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu pe îndelete, cum ar fi vrut, ci în cele mai întîmplătoare situații, în bucătărie, în vreme ce toți ceilalți îl credeau beat mort, străduindu-se să vomeze în baia servitorilor, în gura pivniței, cînd se oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-au făcut reduceri de prețuri, s-au inventat tot felul de tertipuri, o "săptămînă a veseliei", o zi pe lună cu loterii, Iacobescu s-a dus special pînă la București să se consulte cu specialiștii în branșă, "Universul" și "Dimineața" erau citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se consulte cu specialiștii în branșă, "Universul" și "Dimineața" erau citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se tutuia cu Basarab Cantacuzino într-un mod cu totul special, ca între prinți, zicîndu-și unul altuia pe nume, dar vorbind la plural, "dumneavoastră Șerban ce mai faceți?" ori "dumneavoastră Basarab sînteți bine?", invitația pe care o primise în acea dimineață l-a emoționat în cel mai pur sens al cuvîntului. A simțit în vîrful degetelor o furnicătură, cum i se întîmpla foarte rar și numai în Vladia, dar cum nu mai fusese de mulți ani acolo putea spune "cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]