4,704 matches
-
1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN SINCOPĂ DISCURSIVĂ. Una dintre dificultățile de a realiza o taxinomie a discursurilor și de a stabili tipurile și genurile a fost faptul că, de cele mai multe ori, nu există structuri discursive pure: de obicei, discursul prezintă elemente ce pot fi atribuite altui tip sau gen decît cel în care se încadrează prin componentele lui cele mai importante, mai caracteristice sau mai numeroase. Asemenea elemente, nespecifice în raport cu dominanta discursivă, realizează în principiu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu există structuri discursive pure: de obicei, discursul prezintă elemente ce pot fi atribuite altui tip sau gen decît cel în care se încadrează prin componentele lui cele mai importante, mai caracteristice sau mai numeroase. Asemenea elemente, nespecifice în raport cu dominanta discursivă, realizează în principiu, întreruperi în continuitatea discursului, reprezentînd în spațiul lui intruziunea unei secțiuni alogene, care s-ar putea numi ea însăși sincopă, la fel ca fenomenul pe care-l produce. Altfel spus, sincopa discursivă este segmentul cuprins în structura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Asemenea elemente, nespecifice în raport cu dominanta discursivă, realizează în principiu, întreruperi în continuitatea discursului, reprezentînd în spațiul lui intruziunea unei secțiuni alogene, care s-ar putea numi ea însăși sincopă, la fel ca fenomenul pe care-l produce. Altfel spus, sincopa discursivă este segmentul cuprins în structura unui discurs ce nu corespunde tipului sau genului reprezentat de discursul respectiv. Această utilizare a cuvîntului sincopă nu este apropiată de semnificația din fonetică și din lingvistică în general, dar nu este în contradicție cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu corespunde tipului sau genului reprezentat de discursul respectiv. Această utilizare a cuvîntului sincopă nu este apropiată de semnificația din fonetică și din lingvistică în general, dar nu este în contradicție cu semantismul cuvîntului grecesc originar. Admiterea sintagmei terminologice sincopă discursivă este necesară pentru a reda realitatea faptelor, căci s-au constatat situații, precum în cazul discursului narativ, de imposibilitate a realizării în formă pură, fiindcă în interiorul lui sînt integrate întotdeauna și elemente ce țin de alte tipuri discursive. Astfel, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
terminologice sincopă discursivă este necesară pentru a reda realitatea faptelor, căci s-au constatat situații, precum în cazul discursului narativ, de imposibilitate a realizării în formă pură, fiindcă în interiorul lui sînt integrate întotdeauna și elemente ce țin de alte tipuri discursive. Astfel, în orice narațiune, se întîlnesc descrieri, dialoguri (redate ca atare), explicații (autentice sau mimate) etc., care ajută narațiunea, fără a o reprezenta. De multe ori, și alte tipuri, chiar cele specifice științelor (precum cel descriptiv sau demonstrativ) pot conține
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alte tipuri, chiar cele specifice științelor (precum cel descriptiv sau demonstrativ) pot conține sincope de diferite dimensiuni și de diferite categorii, relevante mai ales atunci cînd se realizează corelări între secțiunile unui text sau menționări ale rezultatelor altor autori. Sincopele discursive pot apărea și în cazul în care funcția limbii devine alta, ca atunci cînd, în interiorul discursului liturgic scris, de exemplu, sînt inserate indicații tehnice în legătură cu anumite gesturi sau activități ce însoțesc rostirea textului. În sfîrșit, o specie a sincopei discursive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursive pot apărea și în cazul în care funcția limbii devine alta, ca atunci cînd, în interiorul discursului liturgic scris, de exemplu, sînt inserate indicații tehnice în legătură cu anumite gesturi sau activități ce însoțesc rostirea textului. În sfîrșit, o specie a sincopei discursive poate fi considerată construirea comunicării prin apelul la mijloacele unor limbaje nonverbale (simbolice, iconografice sau de altă natură). Asemenea situații relevă faptul că sincopele discursive, considerate ca fiind incidente în raport cu dominanta discursivă și cu tipul de discurs, sînt totuși specializate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în legătură cu anumite gesturi sau activități ce însoțesc rostirea textului. În sfîrșit, o specie a sincopei discursive poate fi considerată construirea comunicării prin apelul la mijloacele unor limbaje nonverbale (simbolice, iconografice sau de altă natură). Asemenea situații relevă faptul că sincopele discursive, considerate ca fiind incidente în raport cu dominanta discursivă și cu tipul de discurs, sînt totuși specializate în raport cu această dominantă și, implicit, în raport cu tipurile și genurile discursive care o reprezintă, încît, din punctul de vedere al a n a l i z
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rostirea textului. În sfîrșit, o specie a sincopei discursive poate fi considerată construirea comunicării prin apelul la mijloacele unor limbaje nonverbale (simbolice, iconografice sau de altă natură). Asemenea situații relevă faptul că sincopele discursive, considerate ca fiind incidente în raport cu dominanta discursivă și cu tipul de discurs, sînt totuși specializate în raport cu această dominantă și, implicit, în raport cu tipurile și genurile discursive care o reprezintă, încît, din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor limbaje nonverbale (simbolice, iconografice sau de altă natură). Asemenea situații relevă faptul că sincopele discursive, considerate ca fiind incidente în raport cu dominanta discursivă și cu tipul de discurs, sînt totuși specializate în raport cu această dominantă și, implicit, în raport cu tipurile și genurile discursive care o reprezintă, încît, din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, se pot aprecia nu numai în funcție de frecvență, ci și în funcție de specificitate și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, se pot aprecia nu numai în funcție de frecvență, ci și în funcție de specificitate și de proprietatea lor în raport cu cotextul. V. cotext, discurs, dominantă discursivă, tip de discurs. RN SINCRONIE. Ferdinand de Saussure a considerat sincronia ca fiind perspectiva pe care o oferă limba ca sistem ce funcționează la un moment determinat de timp. Sincronia era pentru el fie perspectiva după care o limbă este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a unui eveniment la cauza care l-a provocat infirmă perspectiva sincronică. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, perspectiva sincronică rămîne deseori singura valabilă pentru distingerea componentelor discursive și pentru stabilirea statutului lor. Nu este, prin urmare, întîmplător că această analiză a progresat în mod deosebit după manifestarea curentelor lingvistice care acordau mare importanță aspectelor sincronice ale limbii, precum sistemul, structura și funcțiile ei. V. diacronie, discurs, sistem
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și variante didactice, în care se pornește de la cunoașterea existentă și de la mijloacele lingvistice consacrate pentru a o reda. Limbajele științifice se împart în două grupe de bază, limbaje ale științelor descriptive și limbaje ale științelor demonstrative, dominate de tipuri discursive cu structuri specifice și cu raportări diferite la lumea obiectivă. În stilul științific se cuprinde și limbajul filozofiei, concretizat în variante foarte diversificate, de la unele de factură demonstrativă, pînă la altele marcate subiectiv. Dacă trăsăturile morfologice și textuale nu particularizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
religios remarcabile tendințe conservatoare. Cu toate că are importante aspecte ce-i conferă o relativă unitate, acest stil se compune din limbaje cu suficientă distinctibilitate: limbajul biblic, limbajul liturgic sau bisericesc, limbajul oratoric religios, limbajul teologic. Fiecare dintre acestea are o structură discursivă proprie și orientări deosebite în selecționarea mijloacelor lexicale și morfologice pe care le antrenează. În cazul stilului juridic-administrativ, cuvîntul are rolul de moderator social, întemeind relațiile dintre indivizi și autorități sau dintre un individ și alt individ. Acesta este, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înainte (de exemplu, pentru a convinge un interlocutor de justețea unei interpretări asupra unei probleme particulare). Această strategie poate diferi potrivit situațiilor și capacităților cognitive ale locutorului. Integrat în terminologia semioticii, cuvîntul strategie se folosește în două sintagme specifice: strategie discursivă, cea a subiectului enunțării, care precedă punerea în discurs a structurilor narative, și strategie narativă, care vizează elaborarea schemelor narative pornind de la care se poate lua în considerare generarea discursurilor. Prin strategia comunicațională se manifestă comportamentul orientat spre organizarea structurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tip de definiție corespund unui actant (pacient) animat; or, planul lingvistic nu se suprapune celui ontic, fiind necesară, în cazul intenției de surprindere a particularităților de ansamblu ale manifestării unei realități sintactice, circumscrierea aspectelor ignorate uneori, dar posibile în actualizarea discursivă. Așadar, subiectului poate fi și un actant (pacient) inanimat, realizat printr-un substantiv care desemnează un obiect, dar poate fi și un substantiv deverbal. În gramaticile de orientare structuralistă se subliniază trăsăturile formale ale subiectului concretizate în restricțiile de natură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în parte: 1) opoziția dintrte locutorul extern și locutorul intern al discursului și 2) opoziția producere - recepție. În primul caz, se pleacă de la ideea că, în discurs, orice subiect vorbitor poate avea două tipuri de identitate, una socială și una discursivă. Identitatea socială definește subiectul vorbitor ca pe cel care ia cuvîntul, are un statut social și o intenție comunicativă. De aceea, identitatea discursivă a subiectului vorbitor este în manifestarea prin procesul enunțării. Prin opoziția producere - recepție se vizează rolurile pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ideea că, în discurs, orice subiect vorbitor poate avea două tipuri de identitate, una socială și una discursivă. Identitatea socială definește subiectul vorbitor ca pe cel care ia cuvîntul, are un statut social și o intenție comunicativă. De aceea, identitatea discursivă a subiectului vorbitor este în manifestarea prin procesul enunțării. Prin opoziția producere - recepție se vizează rolurile pe care le mențin partenerii unui schimb verbal în timpul desfășurării lui. Ei dețin, succesiv și alternativ, rolul de a produce actul de vorbire adresat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schimb verbal în timpul desfășurării lui. Ei dețin, succesiv și alternativ, rolul de a produce actul de vorbire adresat celuilalt, care receptează actul de vorbire și tinde să-l interpreteze. O noțiune deseori discutată în ultimele decenii este cea de "subiect discursiv", care solicită luarea în considerare a raporturilor pe care le întreține subiectul vorbitor cu datele situației comunicative în care se află, cu procedeele de care se folosește în exprimare, cu informațiile, opiniile și credințele pe care le are și pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
află, cu procedeele de care se folosește în exprimare, cu informațiile, opiniile și credințele pe care le are și pe care presupune că le are interlocutorul său. În acest sens, competența sa nu este numai lingvistică, ci și comunicațională și discursivă. În general, se consideră că subiectul discursiv are o structură compozită; el este polifonic în măsura în care este reprezentantul mai multor voci enunțiative, el este diversificat, fiindcă posedă mai multe tipuri de cunoștințe, și se dedublează, în măsura în care este dispus să joace alternativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în exprimare, cu informațiile, opiniile și credințele pe care le are și pe care presupune că le are interlocutorul său. În acest sens, competența sa nu este numai lingvistică, ci și comunicațională și discursivă. În general, se consideră că subiectul discursiv are o structură compozită; el este polifonic în măsura în care este reprezentantul mai multor voci enunțiative, el este diversificat, fiindcă posedă mai multe tipuri de cunoștințe, și se dedublează, în măsura în care este dispus să joace alternativ două roluri de bază diferențiate, rolul celui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rolul celui care produce un act de vorbire, imaginîndu-și reacția posibilă a interlocutorului și rolul celui care primește și trebuie să interpreteze actul respectiv în funcție de ceea ce-și imaginează cel care l-a produs. Fiecare dintre aceste roluri determină subiectul discursiv să execute operații deosebite, codarea pentru primul, decodarea pentru al doilea, acestea producînd inferențe ce nu sînt mereu identice. Pe de altă parte, prin recunoașterea a două dimensiuni distincte ale discursului, se produce distincția dintre subiectul cognitiv și subiectul pragmatic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
materialelor și de dispozitivele proprii organizărilor. De aceea, inventarul suporturilor de scriere și tipologia lor sînt ele însele un domeniu distinct de cercetare. Din punct de vedere lingvistic, suportul participă la construirea sensului mesajelor scrise în măsura în care el este purtătorul normelor discursive. Astfel, fizicienii consemnează unele informații într-un caiet de experiențe și altele într-un caiet de laborator. Unele suporturi, precum borderourile de producție într-un atelier uzinal, vor fi completate într-un stil prin definiție eliptic, altele presupun enunțuri mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizat cu atenție pentru serviciile de găzduire va fi consultat în orice moment printr-o simplă privire, încît va servi mai bine schimbului oral de opinii decît pliantele sau fișele clasificate cu grijă, care vor fi consultate individual. V. materialitate discursivă, mediologie, plan al textului, semnătură. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SUPRADESTINATAR. Conceptul de "supradestinatar", introdus de M. Bahtin, trimite la o terță persoană implicată în realizarea unui act comunicativ, într-o interacțiune verbală, persoană care se suprapune destinatarului mesajului sau - dintr-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o perspectivă inclusivă - este supraordonată acestuia. La un prim nivel al analizei, M. Bahtin consideră că autorul unui enunț presupune, mai mult sau mai puțin conștient, existența - pe lîngă destinatarul mesajului - și a unui supradestinatar, conceput ca o terță instanță discursivă, superioară (asociată unui plan metafizic, temporal îndepărtat), concretizată - în funcție de epoca istorică, de valorile ideologice caracterizante etc. - în Dumnezeu, voce a poporului, judecată a istoriei, știință etc. Din această perspectivă, supradestinatarul este reperat în cadrul discursului interior, în condițiile în care, în fața
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]