4,738 matches
-
că a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să dea dracului "capodoperele" și posteritatea, și atelierul mizerabil. Nu, el unul se săturase până în gît! ― Basta! șopti fără să-și dea seama. Nu știa încă bine ce va face. Niciodată nu avusese prea mulți bani. Respiră adînc: "O să mă distrez. Asta am să fac! O să crăp distrîndu-mă... Să-mi ajungă!" Grigore Popa se plimba agitat. În ochii negri, de mult stinși, se aprinsese o flacără. Cineva care l-ar fi cunoscut în tinerețe ar fi regăsit acum ceva din chipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se scuză și ieși tulburat. Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la alta, încercînd să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. "Mopsule, iar m-ai scuipat", sărea câte unul. Sau, "Ulise, ce părere ai?" Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase punând o inteligență rece alături de un caracter infect. Între el și Domnul Andrei exista o rivalitate continuă și veche, fiecare vrând să obțină supremația în cadrul grupului. Mopsul avea însă un defect, era știrb, doi dinți îi lipseau chiar în față
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul pe marginea mlaștinei de aici. E ocupat cu alte mlaștini mai mari". Siminel îndrăzni cu jumătate de gură: "Poate că Bătrânul. Stă în sala lui cu oglinzi și ne urmărește de-acolo. Se distrează..." De dată aceasta toți tăcură, cu un amestec de aprobare și spaimă. Dar oricât de proastă era părerea pe care o aveam despre mine, tot am rămas perplex în clipa când m-a fulgerat bănuiala că amintirile la care se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am adus aminte unde mai văzusem figura aceea ștearsă, cu un neg mare la rădăcina nasului. Odată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i chinui pe deținuți. Îi plăcea în special să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum cei din saci se zbăteau pe podea, încercau să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întîmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întîmplase. Câinele se izbise cu colții și cu ghearele de oglinzi și se tăvălea pe jos de durere, în vreme ce Bătrânul se distra. 34 M-am întors la vanitatea mea care, ca totdeauna, îmi rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
hainele lui în tonuri veșnic închise, dar care îl prind bine. Umblă repede. Coboară de pe trotuare fără să-și schimbe mersul, dar de două ori din trei se urcă pe trotuarul opus făcând o mică săritură. La volanul mașinii e distrat și lasă adesea semnalizatorul de direcție aprins, chiar după ce a luat curba. Totdeauna cu capul gol. Aer de om informat" Cifrele lui Tarrou erau exacte. Doctorul Rieux știa el ceva. O dată corpul portarului izolat, îi telefonase doctorului Richard, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ESTE MUNCA DUMNEAVOASTRĂ ACI. ȘI PRIMA MODALITATE DE A FI FOLOSITOR ÎN ACESTE TERIBILE ÎMPREJURĂRI ESTE S-O ÎNDEPLINIȚI BINE. ALTFEL, RESTUL NU FOLOSEȘTE LA NIMIC". ― Are dreptate, îi spune Grand lui Rieux. Da, are dreptate, aprobă doctorul. \ Dar sunt distrat și nu știu cum să mă descurc cu sfârșitul frazei mele. Se gândise să suprime cuvântul "Boulogne", socotind că toată lumea va înțelege despre ce pădure este vorba. Dar atunci fraza părea să lege de "flori" ceea ce, de fapt, se raporta la "alei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
APROPIA ÎNCETUL CU ÎNCETUL ȘI CARE A SFÂRȘIT PRIN A UMPLE STRADA CU ȘIROAIELE LUI: PLOAIA REÎNCEPEA, AMESTECATĂ CURÂND CU O GRINDINĂ CARE SE IZBEA DE TROTUARE. MARILE DRAPERII S-AU VĂLURIT ÎNAINTEA FERESTREI, ÎN UMBRA ODĂII, RIEUX, UN MOMENT DISTRAT DE ZGOMOTUL PLOII, ÎL CONTEMPLA DIN NOU PE TARROU, LUMINAT DE O LAMPĂ DE PAT. MAMA LUI TRICOTA, RIDICÂND DIN CÂND ÎN CÂND CAPUL CA SĂ SE UITE LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux pe agent. ― Ca să-l amăgească pe cel din casă. Așteptăm o mașină cu cele necesare, pentru că trage asupra celor ce încearcă să intre pe ușa imobilului. A fost atins un agent. ― De ce a tras ? ― Nu se știe. Oamenii se distrau pe stradă. La primul foc de revolver, n-au înțeles. La al doilea, au început să țipe, unul a fost rănit și toată lumea a început să fugă. Un nebun, ce mai! În tăcerea restabilită, minutele păreau să se târască. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la bătrânul lui bolnav, noaptea pusese stăpânire pe tot cerul. Din odaie se putea auzi rumoarea îndepărtată a libertății și bătrânul continua într-o dispoziție neschimbată să-și treacă boabele sale dintr-un vas în altul. ― Au dreptate să se distreze, spunea el, trebuie de toate ca să faci o lume. Și colegul dumneavoastră, domnule doctor, ce e cu el ? Detunături puternice ajungeau până la ei, dar erau pașnice: copiii aruncau pocnitori. ― A murit, spuse doctorul, ascultând pieptul sforăitor. ― A! a făcut bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din acea vreme. Deplângând situația celor deportați și masacrați, afirmă cu durere și amărăciune: „Că megieșii, frații, verii/ Putrezesc duși în Siberii/ Și Ivan a dat poruncă/ Să-i fiu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ciumă în Haiti, norul de cenușă din Islanda, criză generalizată etc., etc., iar pe plan intern un masiv exod al populației spre stațiunile turistice de pe Valea Prahovei, dar și mulți accidentați ce aglomerează spitalele. Ghinionul lor! Au plecat să se distreze... și au ajuns de la bal... la spital. Mai ghinioniști cei care-și pierd viața în atari împrejurări. Iarna e în dreptul ei suveran și-și permite să se joace cu soarta unor oameni, însă efectele ei majore le simt mult mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prieteni, interveni doamna Reilly cu buzele pline de spumă. Avem destule bombe și chestii d-astea. — Și trebuie să spun că fiul dumitale pare încântat să le arunce. — Încetați amândoi! Ăsta-i un loc unde tot omu’ trebe să se distreze un pic. Doamna Reilly zâmbi spre tânăr. Hai să-ți plătesc o băutură, drăguță, în locul ăleia pe care ai vărsat-o. Iar eu cred c-am să mai iau un Dixie. — Trebuie neapărat să plec, o refuză tânărul, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a sălii silueta uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Clienții din local au spus că bărbatul care a scăpat prin fugă purta pantofi de popice.“ Ce zici de chestia asta? Niște zănatice ca alea trei fac să se ducă de râpă întreg cartierul. Un tip cinstit încearcă să se distreze și el puțin și dă de una din lesbienele alea care-l ia la bătaie. Pe vremuri era bine aici, iar oamenii cumsecade. Acu’ dai numa’ de lesbiene și poponari. Nu-i de mirare că afacerile s-au împuțit. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dat cu fixativ al doamnei Levy. — Nu vrei, te rog, s-o lași în pace, doctore Freud? spuse supărat domnul Levy, ridicând privirea de pe revista Sports Illustrated. Mai că aș dori să fie acasă Susan și Sandra, ca să te poți distra cu ele. Ce s-a întâmplat cu cercul tău de canastă? — Să nu vorbești cu mine, ratatule. Cum aș putea să joc canastă când știu că există un psihopat în suferință? — Psihopat? Femeia asta e senilă. A trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
degetele lui groase. Îmi pun niște saboți. Acum mă obsedează Ruby Keeler, îi spuse vesel tânărul. Începu apoi să cânte: „Du-te-acasă, ia-ți chiloții, merg și eu să-mi iau mangoții și-mpreună să plecăm. O-ho-ho! La Buffalo să ne distrăm. O-ho-ho...“ — Nu te mai prosti! porunci furios Ignatius. Oamenii aceștia ar merita să fie puși în rând și biciuiți. Tânărul se învârti dansând cu pași ușori în jurul lui Ignatius și spuse: — Ruby era atât de drăguță! Nu mi-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușori în jurul lui Ignatius și spuse: — Ruby era atât de drăguță! Nu mi-a scăpat nici unul dintre filmele ei vechi prezentate la televiziune. „Conductorul pentr-un ban de argint, stinge becu-n vagon, nu te mint. O-ho-ho! Ce-o să ne mai distrăm, la Buffalo de vrei să plecăm.“ — Te rog, fii serios un moment. Nu te mai scălâmbăi tot timpul. — Eu? Mă scălâmbăi? Ce vrei de la mine, țiganco? Voi ăștia v-ați gândit să formați un partid politic și să desemnați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]