9,274 matches
-
sub forma unor replici înregistrate pe bandă sau casetă, astfel că în anumite momente, deși se privesc în tăcere, de fapt vorbesc. În materie de recuzită se poate apela la orice improvizație pe această linie. * * * MUNCITORUL (vârstă medie): Sărut mâna domnișoară. SECRETARA: ...nă ziua. Ce dorești? MUNCITORUL (arată cu mâna spre biroul directorului): Aș vrea și eu dacă se poate... SECRETARA: O audiență? MUNCITORUL: Da, că am o belea. Hâc. Pardon! SECRETARA: Asta e beleaua, nu? MUNCITORUL: Nu, asta e... hâc
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
până acum. De acum înainte n -o să mai găsiți. SECRETARA: Eh, nu mai spune. MUNCITORUL: Pe o sacoșă de sticle goale luăm o tărie. Nu e păcat să le aruncăm? SECRETARA: Și ziceai că nu e adevărat. MUNCITORUL: Auzi domnișoară, eu descarc singur într-un schimb zece mii de kilograme cu spatele. Din vagon până la cărucior pe rampă. SECRETARA: Oh, ce mult! VOCEA MUNCITORULUI: De-asta am spus eu așa. VOCEA SECRETAREI: Cum? MUNCITORUL: Vedea-l-aș și pe dom’ director
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
plăcere, scumpă doamnă! Iartă-mă, te rog!... Eu trebuia să am inițiativa..., încercă el să se justifice, oferindu-i brațul cu mare bucurie lăuntrică. O „doamnă” ai zis, iar eu am repetat? Tu nu arăți chiar așa. Arăți ca o domnișoară... - De douăzeci de ani sau mai mică? - Ei, nici chiar așa! Dar să știi... De fapt cred că asta este vârsta ta și mă simt oarecum jenat, chiar... Nu cred că ai împlinit 26 ori, hai să zic, 27 de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
contemporani) - Antologie universală a poeziei românești contemporane (826 pagini, format A4) - VOLUMUL I; B. CREDO 1.Stelian Gomboș (București) - Armonii Culturale și spirituale contemporane; 2. Stelian Gomboș (București) - Armonii sacre în lumea contemporană. C. EPOSS 1.Aga Lucia Selenity (Brașov) - Domnișoara Kitty (poveste); 2.Ion Lazăr da Coza (Tulnici, Vrancea) - Apusul îngerilor (povestiri); 3. Elenă Toma (Pitești, Argeș) - Noaptea nu va mai fi acolo (jurnal autobiografic); 4.George Peagu (București) - Cu capră prin București (proza umoristica); 5.Iulia Cordeanu (Imperia, Italia
– „EXILAT ÎN MINE ÎNSUMI” (ROMAN) DE EMANOIL TOMA (PLOIEŞTI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369937_a_371266]
-
de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să mă simt bine, știu eu... Aș dori să mai fiu, dar mi-a trecut vremea... Am deja doi copii, ați uitat, doctore? - Da? Am îmbătrânit, Ofelia. Scuze! Dar abia ai făcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi permiți, domnișoară... - Vai! Domnișoară, ziceți dumneavoastră doar așa, în glumă, să mă simt bine, știu eu... Aș dori să mai fiu, dar mi-a trecut vremea... Am deja doi copii, ați uitat, doctore? - Da? Am îmbătrânit, Ofelia. Scuze! Dar abia ai făcut treizeci de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Craiova sau, poate, un exemplar din ediția de prânz al ziarului „Gazeta de Sud” ori „Ediție specială”, nu mai țin minte, a avut plăcerea și onoarea să fie văzut de cei mai frumoși ochi din acest municipiu, care aparțin unei domnișoare minunate pe care am cunoscut-o fugar și, ce credeți...? - Că îți trântesc un scaun în cap dacă mă mai ții pe jar! izbucni Eugen, agitat cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
solemn că îl voi ajuta cu tot ce pot... - Doctore...! Mulțumesc, dar... Iartă-mă! reuși fata să spună greu, printre suspine. Nu observ urme de lovitură... Cum l-a lovit mașina? Spuneți, vă rog, ce s-a văzut la tomograf! - Domnișoară... - Iuliana... Iuliana Dobrescu, mă scuzați că... - Nu face nimic, domnișoară Iuliana! Eu sunt doctorul Eugen Tomescu, „vraciul” de la terapie intensivă, doamna asistentă Ofelia Bălan este mâna mea dreaptă, sufletul secției, iar doctorul Grigore Emilian este inimosul alergător în teren, salvator
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Mulțumesc, dar... Iartă-mă! reuși fata să spună greu, printre suspine. Nu observ urme de lovitură... Cum l-a lovit mașina? Spuneți, vă rog, ce s-a văzut la tomograf! - Domnișoară... - Iuliana... Iuliana Dobrescu, mă scuzați că... - Nu face nimic, domnișoară Iuliana! Eu sunt doctorul Eugen Tomescu, „vraciul” de la terapie intensivă, doamna asistentă Ofelia Bălan este mâna mea dreaptă, sufletul secției, iar doctorul Grigore Emilian este inimosul alergător în teren, salvator de vieți, interveni Eugen pentru a face prezentările într-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
alăturat, a umplut paharul cu apă și a examinat atent indicațiile tuturor aparatelor la care era conectat Iustin. S-a asigurat mai întâi că nu sunt probleme și apoi s-a întors liniștit și i-a oferit fetei să bea. - Domnișoară Iuliana..., fratele dumneavoastră nu a fost lovit de mașină... Stați liniștită, vă rog! interveni el, imediat ce fata făcuse ochii mari și a intenționat să se ridice. A căzut pe trecerea de pietoni, dar după ce acea mașină trecuse și îi lovise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
nu mașina l-a lovit. A căzut, pierzându-și cunoștința... Minunea este că și-a revenit tocmai când eram gata să plecăm la spital. A vorbit și ne-a uimit!! Ne-a spus că nu este vinovat șoferul acelei mașini, domnișoară. Ne-a spus și cauza. O explozie de cauciuc. Fapt confirmat întocmai de polițiști. Înțelegeți? - Da! Eu înțeleg foarte bine și..., mă iertați, sunt convinsă că dumneavoastră vă este foarte greu să credeți, domnule doctor! Eu... - Da? De ce spuneți asta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Ne-a spus și cauza. O explozie de cauciuc. Fapt confirmat întocmai de polițiști. Înțelegeți? - Da! Eu înțeleg foarte bine și..., mă iertați, sunt convinsă că dumneavoastră vă este foarte greu să credeți, domnule doctor! Eu... - Da? De ce spuneți asta, domnișoară? întrebă medicul, pe drept contrariat. - Voiam să spun că fratele meu, de când și-a pierdut vederea, a dobândit un alt fel de a se orienta, de a intui ceea ce se întâmplă în jurul lui, astfel că lucruri ce nouă ne scapă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
practic de când a redevenit conștient, s-a plâns că nu vede și... - Domnule doctor! Veniți repede! Pacientul adus ieri noapte are probleme, au fost cuvintele alarmante ale asistentei apărute de după paravanul despărțitor, care au întrerupt-o pe Iuliana. - Iertați-mă, domnișoară! Cu aceste cuvinte și cu un gest rugător, doctorul Tomescu s-a răsucit pe călcâie și a trecut dincolo exact în momentul în care intra și Ofelia, aproape alergând, fiind alarmată de colega ei prin soneria de pe hol. Iuliana a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
a avut noroc cu oile. Aleargă mai mult, e și mizerie cu mirosul la grajd dar fără asta nu se poate. Dar nu duce lipsă de nimic. În sfârșit, nu poți să ai parte de toate în viață. - Ai dreptate domnișoară. Omul nu trăieșt cum vrea, ci cum poate. - Părinții mei încep să îmbătrânească. Pământ puțin. Mâncarea nu e suficientă. Și nici măcar cum ar trebui să fie. Îl văd eu pe tata când merg acasă că nu mai are putere ca
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
Poate un bluff sau o cacealma. Așa stăteau lucrurile acum zece zile când am plecat eu din București și mai departe nu mai știu nimic. O să trimit mâine o scrisoare că și eu mă tem pentru soarta lui. - Scapă sigur domnișoară. - Credeți? - Absolut. Secretarul ăla care probabil că doar acasă și-a dat seama de ce neghiobie a fost în stare, i s-a făcut și lui frică. Și atunci și-atrimis oamenii să cerceteze ,,diplomatic’’ (am accentuat ca să înțeleagă ghilimelele) în ce
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
care se pare că a deschis înainte de termen porțile la circa treizeci de mii de deținuți de drept comun. - Iar dă drumul la hoți. N-ai să mai poți ieși singur seara în oraș după ora nouă seara. - Nu crezi domnișoară că e în legătură cu paneuropeana de la Belgrad? Așa într-un cpntext mai larg cu libertățile cetățenești, cu drepturile omului, cu încrederea pe care ar trebui să aibă cei de dincolo față de deschiderea Bucueștiului? - Oricând ai nevoie să vorbească lumea frumos despre
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
alături de bani, carduri și pașaport. Chiar dacă putea călători folosindu-și doar cartea de identitate, preferase să-și ia la ea pașaportul. Pleca pentru prima dată, singură într-o vacanță externă de câteva zile. Era ultima sa vacanță cu statut de domnișoară și fără de obligații. Prietena și colega sa de facultate, Elena Giovanardi, fostă Teodorovici, o chemase să viziteze orașul Torino, unde se stabilise de câțiva ani. Cum încă nu își luase concediu, imediat a dat curs invitației cu mare plăcere și
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
Nicolae, înclinându-și politicos capul. - Ich bin schön, ich bin gebildet, ich bin wunderbar! sări în sus tânăra brunetă, accentuând puternic cuvântul „ich”. De ce nu vreți să dansați cu mine? Eu nu am acum partener de dans! - Mie-mi place domnișoara, spuse Nicolae hotărât, în timp ce întinse mâna să o prindă de degete, pentru a conduce spre ringul de dans pe tânăra fermecătoare. Cum vă numiți domnișoară? Eu sunt Nicolae, absolvent de filozofie și fiu de preot. Acum sunt în armată. Dar
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
vreți să dansați cu mine? Eu nu am acum partener de dans! - Mie-mi place domnișoara, spuse Nicolae hotărât, în timp ce întinse mâna să o prindă de degete, pentru a conduce spre ringul de dans pe tânăra fermecătoare. Cum vă numiți domnișoară? Eu sunt Nicolae, absolvent de filozofie și fiu de preot. Acum sunt în armată. Dar în viitor voi fi profesor, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. - Elisa, spuse cu glas suav fata. - Și tânăra de lângă dumneavoastră? întrebă Nicolae curios. De ce a
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
centrul Cernăuțiului. Intră și spuse băiatului care vindea florile: - Doresc să comand trandafiri roșii! - Câți doriți? întrebă tânărul vânzător. - De toți banii aceștia! și Nicolae întinse banii de soldă. Vă rog să-i trimiteți la următoarea adresă: Wagnergasse nr. 13, domnișoarei Elisa Hensel, împreună cu acest plic. Vânzătorul a trimis urgent pe băiatul care trimitea florile, la adresa menționată. Acesta ajunse în zece minute cu trandafirii în fața casei, o clădire impunătoare, cu etaj și bătu la ușă. Apăru imediat Gertrude, mama Elisei. Am
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
În câteva minute, camera era acoperită de trandafiri superbi, roșii. - Oare cine mi i-o fi trimis? întrebă încântată Helga și se repezi cu nerăbdare spre plicul ce însoțea trandafirii. Pe plic scria cu litere caligrafiate ordonat: „Frumoasei și gingașei domnișoare Elisa, de la Nicolae”. Helga înșfăcă cu putere hârtia și privi încremenită grupurile de versuri ce o acopereau. - Cum, pentru Elisa sunt? Nu sunt pentru mine? Eu sunt mai frumoasă, eu trebuia să primesc florile! Și ți-a scris și-o
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
atâta lumină, caut din vecie doar clipa, tremură frunza de seară, mi-e frig, pe cine să chem, pe cine să strig, adie răcoarea, bate un vânt, ce singur sunt pe pământ! au ruginit de-atâta iubire stelele-n cer, domnișoara Loreley a căpătat culoarea uitării, păsările zboară departe, Loreley a rămas doar în carte... mereu bat prin mine aripi de vis, precum frunzele plopilor se anină, inima mea o pleoapă și-a-nchis în parfum de verbină. joi, 7 iulie
ÎN PARFUM DE VERBINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370568_a_371897]
-
de neînsemnat, probabil cei de la Vatra Dornei și-au închipuit că "a adormit băiatul acela de la Observator". În dimineața următoare, încercând să recitesc răspunsul meu, m-am speriat de-adevăratelea: cu așa ceva aveam de gând să cresc în ochii unei domnișoare din București? Am rupt scrisoarea aceea degrabă, în mii de bucățele și am aruncat-o pe foc. Am luat-o de la capăt. Trebuia să fac ceva să ocolesc, pe cât posibil, vechiul meu stil de a-mi povesti gândurile. Au urmat
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
să prind complet curajul de-a o trimite. Și astfel s-au scurs două săptămâni încheiate de când primisem scrisoarea de la Adelina, iar răspunsul meu încă nu era expediat. Grea muncă și asta, de a compune o biată scrisoare unei tinere domnișoare care reușise să-mi sucească mintea și să-mi tulbure liniștea! A doua zi eram hotărât să pun scrisoarea la poștă, dar în noaptea aceea mi s-a întâmplat un lucru ciudat. M-am așezat în fața lunetelor să-mi fac
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
mai mici. Dar s-a purtat cu mine cu atâta mândrie și îngâmfare, încât n-am putut niciodată să uit disprețul cu care îmi arunca uneori cuvinte biciuitoare. Apoi, la facultate, nu m-am bucurat niciodată de compania vreunei tinere domnișoare, care păreau, toate pe care le știam, departe de o preocupare care să-mi stârnească interesul. Din aceste motive, dar și din altele care pot fi subînțelese, mi-am căutat până acum alte idealuri în viață. De pildă, să învăț
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]