3,438 matches
-
are sentiment!" ― Hm! se-nciudă el, auzi la colegii dumitale, că ești "sentimental"! ― Sânt don' profesor! ― Zău? Din ce în ce mai interesant! Ești sentimental și faci versuri în ora de Psihologie... ― Am căutat să fac o aplicație imediată a celor explicate de dumneavoastră, don' profesor!... Vorbeați doar despre "sentiment"! ― Ești dibaci...! Ai replici avocățești, dar la mine n-au trecere! Prin urmare, dumneata susții că ai fost atent la explicațiile mele... și așa și pe dincolo! Foarte bine! Dă-mi atunci, te rog, definiția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sentimentul? ― Ba știu, însă nu vă pot reproduce definiția dumneavoastră plină de termeni abstracți pentru mine și pe care nu prea-i pricep! ― Și ce e, mă rog. sentimentul, după dumneata? ― După mine, și cred că după toți colegii mei, don' profesor, făcui eu calm, asociind și clasa, care abia aștepta să audă ce-am să răspund, sentimentul este ceea ce simți: dragoste, ură, dor, mânie, milă, silă, compătimire, simpatie... și așa mai departe! Eu aș traduce acest cuvânt pur și simplu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu profesorul ăsta de se complace în muțenie absolută? Foarte înciudat că se abține să participe la interesanta discuție propusă de mine, mă adresai direct însoțitorului nostru, doar l-oi face să spună ceva: ― Au fost mai multe de patru, don' profesor? Marinescu își întoarse nepăsător capul către mine și, în sfârșit, se hotărî să-mi răspundă totuși, printr-o întrebare: ― Găsești că este chiar atât de potrivit momentul să facem această statistică în tren? ― Păi, să vedeți, don' profesor, îndreptîndu-ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de patru, don' profesor? Marinescu își întoarse nepăsător capul către mine și, în sfârșit, se hotărî să-mi răspundă totuși, printr-o întrebare: ― Găsești că este chiar atât de potrivit momentul să facem această statistică în tren? ― Păi, să vedeți, don' profesor, îndreptîndu-ne spre Curtea de Argeș, care a fost ― accentuai eu ― una dintre cetățile de scaun, fără să vreau mi-a zburat gândul la celelalte... trei sau mai multe... nu mai știu câte, mă prefăcui eu încurcat, spre a-i provoca un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Să lăsam amănuntele. Apoi? ― Apoi, îl imitai eu, imperturbabil, apoi, Târgoviște... și apoi... București! ― Deci patru! ținu el să precizeze ― Vezi ce bine știe la... Aritmetică?! se auzi admirativ glasul lui Dragu. ― Cine a-ndrăznit? strigă profesorul iritat la culme. ― Eu, don' suplinitor!... Ziceam de Băjenaru, că a ținut bine minte numărul capitalelor... ― Dar cine-o fi mutat capitala de la Curtea de Argeș la Târgoviște, don' profesor? căutai eu să schimb vorba. ― Să spună cineva dintre dumneavoastră... Doar de-aceea sînteți elevi... Din nou
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bine știe la... Aritmetică?! se auzi admirativ glasul lui Dragu. ― Cine a-ndrăznit? strigă profesorul iritat la culme. ― Eu, don' suplinitor!... Ziceam de Băjenaru, că a ținut bine minte numărul capitalelor... ― Dar cine-o fi mutat capitala de la Curtea de Argeș la Târgoviște, don' profesor? căutai eu să schimb vorba. ― Să spună cineva dintre dumneavoastră... Doar de-aceea sînteți elevi... Din nou glasul lui Dragu, batjocoritor: ― Cutare-Vodă al III-lea, din motive de ordin strategic! Un hohot de râsete acoperi ultimele cuvinte ale lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zi la ora 6 dimineața, ca, după ce vom lua gustarea respectivă, cel mai târziu la 7 să fim în fața primăriei, de unde urma să plecăm spre lăcașul istorie. După făgăduielile de rigoare din partea noastră, însoțite de: "Să n-aveți nici o grijă, don' profesor", am trecut în camere și, foarte smeriți, am început să ne pregătim de culcare. Dar n-a apucat să plece bine suplinitorul, că Ionaș Moscu, împreună cu Costache Rădulescu și Nicu Marinescu, începură să ne deschidă ușile, cu ispititoarea invitație
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
au apucat să schimbe pantofii pasagerilor, puși în fața ușii, spre a fi lustruiți a doua zi de dimineață. Chiar și pe-ai suplinitorului! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Scoală-te, mă... n-auzi, că e șase! ― Aăăăăăoh!... Cât mă?! ― Șase!, Hai, că-ntîrziem și se supără don' suplinitor! Am sărit din pat, m-am dus la un lavoar păcătos, m-am spălat cum am putut și m-am îmbrăcat la iuțeală. Toți băieții au fost gata într-un sfert de oră și am coborât pe scara de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
încruntat și făcut foc. Fără să ne mai dea bună dimineața, ne-a luat în primire: ― Să știți că purtarea dumneavoastră incalificabilă va avea urmările cuvenite. N-am dormit toată noaptea. V-ați făcut de cap! ― Dar ce-am făcut, don' suplinitor? se trezi Dragu răspunzîndu-i cu nevinovăție. ― Mai și întrebați?! Auzi, dumneata, elevi, să cânte pe stradă în puterea nopții! Și-apoi scandalul de la hotel. Ce? Credeți c-am fost surd? Dar despre toate acestea vom vorbi mai amănunțit la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bătrâni și a câtorva lespezi de piatră, profesorul suplinitor încercă totuși să ne spună și el câteva vorbe despre importanța descoperirii istoricului Virgil Drăghiceanu, dar tot Dragu, care-l sâcâise și-n tren, n-avu de lucru și spuse: ― Lăsați, don' suplinitor, că acum le știm bine, doar ne-a explicat ghidul! * Timpul până la ora plecării înapoi spre București s-a scurs foarte greu. Toți eram neliniștiți, apăsați parcă de o mare greutate. În tren, Marinescu s-a retras într-un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cântat, că le-ați bătut în ușă, mă rog, și alte necuviințe în acest gen! ― Nu s-a revoltat nimeni. Doar domnul profesor Marinescu. ― Bine, băiețaș, ce, crezi că asta nu-i destul? Păi știți voi, cine-i dumnealui? ― Da, don' director, răspunsei eu nevinovat. E suplinitorul pus de dumneavoastră în locul domnului profesor Niculescu... ― Pus de mine, dar recomandat de Minister. Nepotul domnului inspector general, băiețaș! ― Așaaa?! făcui eu atunci cu adâncă mirare... Și noi, care eram convinși că e într-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a molocanismului. Una în care căsătoria și procreerea sunt admise iar păcatul poate fi transferat lesne asupra celuilalt: “Șo bîlo vasii hrek” (“Să fie păcatul dumneavoastră”), după formula “apostolului” Lukov. * O scenă antologică, după opinia mea, este cea în care don' majur Boțocan propovăduiește teriștilor subtila teologie a Nașterii Mântuitorului. Citiți și cruciți-vă! “Mă' ostași! După cum vedeți don' maiur nu veni. O fi reținut de fo damă, or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Șo bîlo vasii hrek” (“Să fie păcatul dumneavoastră”), după formula “apostolului” Lukov. * O scenă antologică, după opinia mea, este cea în care don' majur Boțocan propovăduiește teriștilor subtila teologie a Nașterii Mântuitorului. Citiți și cruciți-vă! “Mă' ostași! După cum vedeți don' maiur nu veni. O fi reținut de fo damă, or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Făiniță. Așteptam la un loc teriștii și soldații în termen. Așteptam să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu ve ni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu ve ni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Rimbaud; comme l'astronome, qui réalise quantitativement telle éclipse ou telle catastrophe cosmique révolue - il nous fait assister au spasme initial de notre monde. A cette différence pres, que la recherche de Rimbaud se poursuit dans le qualitatif. Le même don, nous allions dire, la même science visionnaire, se déploie dans la pièce suréminente des Illuminations: Génie. Elle nous annonce le règne, non de la Beauté ou du Bien suprême, mais d'un principe plus îpre: la Vérité "croisée de violences nouvelles
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orice coate-goale se putea simți, pentru cîteva momente, o figură istorică, la prețul unei cafele cu lapte. Ia te uită, Sempere, a proclamat Barceló cînd l-a văzut intrînd pe tata. Cărui fapt datorăm cinstea? — Cinstea i-o datorați dumneavoastră, don Gustavo, fiului meu Daniel, care tocmai a făcut o descoperire. — Atunci luați loc lîngă noi, căci aceste efeméride trebuie să le celebrăm, a proclamat Barceló. — Efeméride? i-am șoptit tatei. — Barceló se exprimă numai În proparoxitone, mi-a răspuns tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina dezbatere și s-a mărginit să mă observe de după monoclul său cu un zîmbet voalat. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
statuie În uniformă, abia dacă a clipit la sosirea mea. M-am strecurat pînă la primul etaj, binecuvîntînd paletele unui ventilator care susura printre cititorii adormiți, topindu-se ca niște cubulețe de gheață peste cărțile și ziarele lor. Silueta lui don Gustavo Barceló se contura lîngă geamurile unei galerii ce dădea spre grădina interioară a edificiului. În ciuda atmosferei aproape tropicale, librarul purta hainele sale obișnuite de țafandache, iar monoclul Îi lucea În semiîntuneric precum o monedă pe fundul unei fîntîni. LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
facem, propuse el. CÎnd vei Împlini vîrsta pentru a Începe să scrii, o să ne Întoarcem și-o să-l cumpărăm. — Dar dacă Îl ia cineva Înainte? — Pe acela nu-l ia nimeni, crede-mă. Iar de nu, o să-l rugăm pe don Federico să ne facă unul, omul ăsta are mîini de aur. Don Federico era ceasornicarul din cartier, client ocazional al librăriei și, probabil, omul cel mai educat și mai politicos din Întreaga emisferă occidentală. Reputația sa de tip Îndemînatic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
O altă reputație Îl pîndea, de astă dată de o natură mai puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nevoie. În plus, ar trebui să vedem dacă existau stilouri pe vremea lui Victor Hugo. Există mulți escroci În libertate. Mie, scepticismul istoricist al tatei Îmi scăpa. Eu credeam legenda cu ochii Închiși, cu toate că nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și după cum prezisese tata, stiloul rămase ani de-a rîndul În acea vitrină, pe care o vizitam cu religiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sosea cînd sosea. Am Împărțit supa aceea din zeamă de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către piața bisericii. — Așadar, ce s-a Întîmplat toată ziua de azi cu don Gustavo? — Am cunoscut-o pe nepoata lui, Clara. — Oarba? Se spune că e o frumusețe. — Nu știu. Eu nu mă uit la asta. — Bravo ție. — Le-am zis că poate o să trec mîine pe la ei pe-acasă, ca să-i citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de colonie Varón Dandy pe care o Împrumutasem de la tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Barceló. Apartamentul, aflat la mezanin, Înconjura proprietatea și descria un cerc de galerii, saloane și coridoare care mie, obișnuit cu modesta locuință de familie din strada Santa Ana, mi se părea Escorialul În miniatură. Se vedea cît de colo cum don Gustavo, pe lîngă cărți, incunabule și tot soiul de tainice bibliografii, colecționa statui, tablouri și retabluri, ca să nu mai vorbim de o abundentă floră și faună. Am urmat-o pe Bernarda printr-o galerie debordînd de frunziș și de specimene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]