12,502 matches
-
doi n-au fost sortiți să rămână pentru totdeauna împreună, despărțirea, aparent paradoxal, îi reapropie și pasiunea inițială evoluează spre o delicată pasiune. Deși nu coboară spre straturile profunde ale psihismului, confesiunea amar-nostalgică și limbajul colocvial agreabil evocă deopotrivă o dramă și o lume apusă, subordonată unui alt cod etic și social. Balsam de Canada nu modifică statutul valoric al prozatorului. însă prin modalitățile narative, Grigore Băjenaru se alătură tardiv direcției ,autenticiste" a ,noului roman" interbelic, în care posibile titluri de
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
T. Morar joacă într-un fel de parodie după teatrul expresionist, ,recunoscute" fiind prin numele lor generice) e cît pe ce să le strice script-ul, simțindu-se atît de bine că n-ar mai pleca. Tot natura, nu scenariul, rezolvă drama: Klaus Bernath moare de inimă, într-o noapte, în somn, visînd, probabil, tei. Zîmbea. Se întîmplă, în romanul lui Ioan T. Morar, un lucru neobișnuit, care te face să treci peste anume secvențe pasate cu anume parcă plictis. Gazdele, toate
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
care diplomatul se croise se dovedesc a fi calapoade specioase: prietenul din misiune, Sandy, ale cărui intenții privind-o pe Tessa nu erau tocmai ortodoxe, Pellegrin (un excelent Bill Nighy), uns cu toate alifiile diplomatice și ascunzând senin un genocid. Drama protagonistului constă - ca într-o tragedie autentică - în consecințele alegerii unei identități, nici una independentă. Mai exact, identitatea 1 începe să se prăbușească odată cu decesul Tessei, iar identitatea 2 se construiește la câtva timp după același eveniment. Sfârșitul lui Justin, chiar dacă
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
nu atât de sofisticata știință a armelor, cât de o mare, mistuitoare iubire de țară. La Muzeul din Arad, liniștea înconjoară exponatele cu o mână serafică, ocrotitoare. Cuvintele se aliniază limpezi, clare, nu o dată cutremurătoare, cuprinse de întregul adevăr al dramelor pe care le exprimă. în zvârcolirea lor de a nu pierde spațiul românesc, trupele germane, dar mai ales cele ungurești, s-au organizat într-o forță puternică menită, printr-un atacsurpriză, să închege un front pe Carpații noștri. O principală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Popovici mărturisea: „Jurnalul nu a existat. Laura a existat, întâmplările sunt în mare măsură reale. Povestea ei am aflat-o de la cei care au cunoscut-o. Felul în care am redat-o, îmi aparține. Este povestea unei vieți, dar și drama poporului nostru, a celor dezrădăcinați; o transfigurare artistică pe care am scriso sub imperiul inspirației care a venit ca un val asuprămi, bazat pe acele realități cunoscute... Am folosit ca pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Laura, personajul principal
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Laura, personajul principal care își trăiește ultimele zile de viață într-un spital. Sunt întâmplări reale, simțămintele ei au trecut prin filtrul înțelegerii și simțirii mele. Firul întâmplărilor este derulat în scopul arătării dramei celor O NARAȚIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINȚĂ ȘI VALORI de sub ocupație, dar și a celor refugiați, de teama «ciumei comuniste». Am urmărit destinul Laurei, pot spune de la naștere până la moarte, am mers pe un fir epic propus, urmărind descrierea unor întâmplări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că aceasta se va îngriji să fie publicat. întreaga carte se concentrează în jurul vieții Laurei și a lui Alec. Evenimentele trăite de cei doi soți sunt înregistrate cu acuratețe în propriul jurnal, de Laura. Notițele din jurnalul ei vorbesc despre drama intelectualului dintotdeauna. La fel ca în „Patul lui Procust”, romanul lui Camil Petrescu sau în „Falsificatorii de bani”, creația lui André Gide, în „Ultima piruetă” scriitoarea prezintă prin intermediul jurnalului Laurei, existența, gândurile, sentimentele personajelor care interacționează cu aceasta. Fiecare capitol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
își întinsese aripile” Lipsa respectului pentru tradiție este încă un element definitoriu pentru societatea în care trăiește Laura. Crăciunul și Paștele sunt momente cruciale în creștinism, iar faptul că evoluează într-o lume indiferentă la astfel de valori este o dramă pentru eroina din „Ultima piruetă”. Tonul ironic cu care Sever, cel pe care îl iubește, vorbește despre sărbătoarea nașterii Mântuitorului, i-l dezvăluie Laurei într-o lumină cu totul nouă, ca un om vulgar și insensibil: „La următoarea întâlnire a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
doar la cele mai cunoscute patru nume: dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite.’’ 4) Scriitorul și memorialistul Ion Anton Datcu din Montréal a susținut lucrarea Martiri în infernul concentraționar, drama ofițerilor români, o prezentare elevată a pătimirilor celor care au luptat pentru țară și neam, asasinați, după cel de al II-lea Război Mondial, de noile autorități comuniste, una din victime fiind chiar tatăl lui, Lt. Col. Anton Datcu, care la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cunoscut românilor! Redau mai jos un fragment din corespondența respectivă: „Emisarul, un bărbat de cam 65 de ani, se numește Winifried Blach, arată foarte puțin nemțește, iar comportamentul nu aduce cu acela obișnuit pe Valea Rinului; harnic, dinamic, întreprinzător, imaginativ. Drama vieții lui a fost, însă, neputința de a-și da seama cine este... Nemții îi spuneau că, deși neamț, nu pare a fi de-al lor, iar intuiția îi spunea că au dreptate, fără să-și explice din ce motiv
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cititor, precum și alți confrați ai lui - continuă să rămână cu mult mai putin cunoscut decât adevărata sa valoare. în versuri de o rară concentrare, golite până la maximum de încărcături chinuitoare, pline de mesaje, pe alocuri duioase, pe alocuri sarcastice, trăiește drama și nostalgia unei duioșii dispă rute în drama umană. în multe din poezii se referă la pierderea elementului paradisiac al vieții, care coincide cu trăirile unei copilării rănite. Adesea, Corneliu șerban se opune cu seninătate fatalului social și metafizic. Lumea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rămână cu mult mai putin cunoscut decât adevărata sa valoare. în versuri de o rară concentrare, golite până la maximum de încărcături chinuitoare, pline de mesaje, pe alocuri duioase, pe alocuri sarcastice, trăiește drama și nostalgia unei duioșii dispă rute în drama umană. în multe din poezii se referă la pierderea elementului paradisiac al vieții, care coincide cu trăirile unei copilării rănite. Adesea, Corneliu șerban se opune cu seninătate fatalului social și metafizic. Lumea de dincolo, pentru șerban nu există, sau chiar dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
unică silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană (c) verismul italian (d) ori misele secolelor 16-17 (e). 7) Există un conflict latent între muzică și textul însoțitor? O ierarhie ce se cade a fi respectată? Gluck, de pildă, își propunea să oblige muzica să servească textul. Mozart
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
Caragiale, C.A. Rosetti, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Regele Carol I și Petre Ispirescu. Citește apoi jurnalele și corespondența tuturor acestor domni și doamne, le află speranțele și visele, iubirile și obsesiile, bolile, bucuriile și dramele familiale. Pune viață în chipurile țepene pe care le știm din reproducerile care ilustrează manualele de istorie (a literaturii). Rezultatul este o carte încîntătoare, în imediata apropiere a prozei, scrisă cu înțelegere și mult sentimentalism de o autoare care știe
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
înseamnă ,român") a intrat în uitare. Exista și există interesul ca separația lingvistică să poarte cu sine și o separație etnico-politică. Și asta cu atât mai mult cu cât românii din Vojvodina se autoidentifică fără nici o problemă drept ,rumâni". Marea dramă e aceea că în interiorul minorității ,vlasilor" (în opinia reprezentanților Forumului Cultural al Românilor din Bor, ar fi vorba de aproximativ cincizeci de mii de oameni) doar o mică parte nutresc sentimentul că aparțin marii familii a românilor. Ei folosesc în
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
la atacuri cu adevărat brutale, la schisme și vendete. O să privească îngăduitor și la abordarea ludic-demitizantă a Alinei! Problema reală e cu totul alta, și e bine că înaltele fețe bisericești au ieșit, în fine, în prim-plan. Una din dramele societății românești o constituie faptul că preoțimea a fost, în ultimele decenii, o pătură de umili servanți ai puterii. N-au crâncnit nici când li s-au dărâmat bisericile, nici când au fost obligați să toarne la Securitate, nici când
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
dăruit lui Kavafis una din ultimele lui cărți, piesa Ulyse, care apăruse în 1928 la editura Stohastis. Piesa se desfășoară în Ithaka și se referă la episodul recunoașterii lui Ulyse de soția sa, ca și la uciderea pețitorilor (din nefericire, drama a rămas fără ecou din cauza sărăciei de simboluri). După ce ne-a informat că de opt ani scrie un mare poem, care va avea 33 333 de versuri și pe care-l va intitula Odiseea, cu același erou, Ulyse, a explicat
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
m-am însurat și eu cu alta. Dar eu, cu tine vorbesc. Tu știi că viața, oricum ar fi ea, e întotdeauna mai nobilă și mai presus de astfel de formulări de libret. Sistemul macazurilor și al catastrofelor feroviare proprii dramelor nu mi se potrivește. O, Dumnezeule, câte mai vorbesc eu cu tine, și pentru ce? Soția mea este un om impetuos, nervos, răsfățat. Se întâmplă să fie frumoasă în ultimul timp, de când i s-a agravat anemia - destul de rar. În
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
nu-i perfect. ce scriu eu aici e sută la sută exact". într-adevăr ,sută la sută exact", cînd ajungem la pasajele unde credula, mirabila, totala copilărie ce înțelege a dăinui peste barierele convenționale ale anilor își dezvăluie tangența la dramă. Ia cunoștință de dificultățile, de cruzimile lumii, fără a se retrage, fără a dispărea, ci doar crispîndu-și vocea, întunecîndu-și fraza: ,exersează conduita eșecului, vîră firul de păr în urechea unui ac. face peruci; la Sachsenhausen era de lucru nu glumă
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
bună zi Sofiane își va ,găsi calea" și se va întoarce acasă. Lamia învață ce este compasiunea din scurta întîlnire cu o ființă inadaptabilă și rebelă, iar cititorul, după ultima filă a romanului Harraga, nu poate să nu mediteze asupra dramelor acestui început de mileniu, peste care rutina ne face să trecem de multe ori prea simplu, doar schimbînd canalul la televizor.
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
Cel puțin acum, când se mulțumește să contemple femeile fără să încerce vreo manevră. Sau poate Jarmusch vine cu ideea afrodisiacului secolului: inerția. Nu e singurul paradox pe care îl încorporează pelicula. Deriva personajului are și un sâmbure discret de dramă, din cauza unei delăsări existențiale și a unei lipse totale de motivație a protagonistului. Mai e nevoie să spun că Jarmusch descurajează orice tentativă de a o explica și că îi lasă doar vreo 10% din ușa către redempțiune deschisă? Am
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
legionarism și fascism sînt mult mai puternice decît asemănările existente între cele două mișcări naționaliste. Iar faptul că două curente politice au trăsături comune nu-ți poate da dreptul de a pune semn de egalitate între ele. Și atunci, toată drama vine din folosirea vagă a unui cuvînt căruia nu i se precizează întocmai semnificația - și anume fascismul. Vag fiind, el poate fi aplicat oricărui curent naționalist interbelic, iar, în cazul românesc, răsfrîngerea acestui termen asupra Mișcării Legionare aduce cu o
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
este ilustrată de fiecare dată de categoria opusă. Bunăoară, pentru Berdiaev, libertatea nu poate exista decît în cadrul unei ierarhii sociale. Acolo unde ierarhia este desființată în numele egalitarismului, acolo libertatea devine o vorbă fără sens. Opusul ierarhiei este anarhia, cu toate dramele ce decurg din ea. Pentru ca o societate să fie viabilă, este nevoie ca ierarhia socială să aibă drept coloană vertebrală o monarhie înconjurată de o aristocrație autentică. Pentru Berdiaev, aristocrația unei națiuni nu este atît o problemă de castă și
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
Coșbuc. Articolele lui îl fac indezirabil față de oficialitățile austro-ungare și trebuie să părăsească Sibiul, stabilindu-se la Cluj, ca protopop greco-catolic al orașului și întemeind aici propria revistă "Răvașul". Din anul 1948, îndură, ca și alți preoți și dascăli greco-catolici, drama Bisericii Române Unite și se stinge, în uitare, în 1956. Înaintea lui Al. Lupeanu-Melin, Dr. Elie Dăianu a încercat sub forma unor cărticele, evocarea marilor personalități ale Blajului. Pe unele le-a cunoscut personal. A scris despre Șincai și despre
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
gloanțe de rezervă. Într-un parc se spînzură din amor și un personaj al lui Minulescu din Corigent la limba română. Femeile sinucigașe ale lui Kirițescu se omoară spontan. Florentina din piesa omonimă are o criză de remușcări în finalul dramei și sare pe fereastră mai scurt decît Tosca lui Puccini peste zidul castelului Sant'Angelo. Margareta din Gaițele preia din scrisoarea soțului ei către amantă ideea că acesta ar putea bea laudanum, un tranchilizant pe bază de opium. A fi
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]