18,730 matches
-
surâdea deloc. Întorsese lucrurile pe toate părțile, cugetând îndelung. Nu reușise să găsească o soluție, singura variantă la care ajunsese, era aceea de a lua afacerea pe cont propriu. În definitiv, el era cel ce dusese tot greul. El descoperise duhul și tot el pusese la cale și capturarea acestuia. Unde mai pui că tot el urma să își petreacă noaptea sus, pe munte, așteptând ca bestia să cadă în capcana pe care i-o întinsese. Mihailovici nu făcuse decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei doi nu trebuia să mai fie în viață după plecarea lui. Mai avea o mulțime de treabă de făcut și totul cu maximă discreție. La fel cum orice călătorie începe cu primul pas, tot planul său depindea de capturarea duhului. Dispoziția ca pe parcursul nopții, nimeni să nu iasă afară din clădiri, o menținuse în vigoare. Insistase să meargă singur pe platou, el și numai el se aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă că știu ce vorbesc. Mihailovici era speriat de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve, iar dimineață, Godunov se va întoarce și vor fugi împreună de acolo. Numai de ar ține ăștia ușa închisă la intrare, pentru ca duhul să nu poată veni peste ei. Nu-și făcea alte griji. Pe el nu-l văzuseră cei doi polițiști, nu îl putea nimeni acuza că ar fi amestecat într-un fel. Chiar dacă nu se va mai întâmpla nimic, în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care îl ținea captiv în cilindrul metalic. Nu avea nici o îndoială, inspectorul acela despre care vorbea Pop, era mort de mult. Trebuia însă să îi facă să creadă că nu se întâmplase nimic. După felul în care reacționaseră polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se pierdură în întuneric, Boris reîncepu să-și pună planul în aplicare. Dacă voia să scape cu viață, trebuia să se grăbeas că. Din momentul în care capacul capcanei se deschidea, duhului nu-i va lua mult până să ajungă la ei. Pe bătrân probabil că îl va mistui în mai puțin de un minut, după care se va repezi la vale. Dacă îi găsea acolo unde se aflau acum, soarta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să ajungă la peșteră, comi sarului îi trebuiau zece, cel mult cincisprezece minute. Apoi încă două minute, deschiderea lacătului și confruntarea cu bestia. Din momentul acela, cât îi mai trebuia duhului să ajungă la locul unde se aflau ei? Judecând după viteza cu care văzuse că se poate mișca, probabil că nu mai mult de cinci, zece minute. În cea mai pesimistă variantă, mai dispunea de ceva mai mult de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de Sus e un "micuț orășel de munte, undeva, aproape de Deva", la 770 de kilometri de Iași -, un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni-s de-ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sînt apostol“, zicea Simon, „Îs ca și voi. Ei vă pun mîna pe creștet ca să vă insufle Sfîntul Duh; eu vă Întind mîna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să le rodească pîntecele. Și toate astea le săvîrșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pîine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de-acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumea este În mîinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu-se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într-o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N-a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mîl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într-o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămași de lege”, au pierdut procesul, Dobreana rămânând boierilor Rosetti. Când boierul Grigore Rosetti și-a împărțit moșia la urmași, Dobreana a revenit fiicei Elena, căsătorită cu locotenentul Mihail Botez, proprietar al moșiei Gloduri. Acest locotenent, potrivit unei vorbe de duh din epocă, despre înaintarea în grad, nu făcea excepție de la regulă: „cărți nu citește, doar le joacă”, așa că la un jocă de cărți a pierdut moșia Dobreana în favoarea fraților Sterian. Petru Sterian a fost funcționar în administrația Cuza, iar Gheorghe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
referitoare la igienă și curățenie. Acest Iacobeanu, prieten al tatălui meu, era un om de toată isprava, cuminte, bun observator al oamenilor și situațiilor, făcând remarci demne de a fi inute minte. Folosescă acest prilej pentru a aminti vorbele de duh spuse de acest ran inteligent, în septembrie 1940, când Ion Antonescu i-a adusă la putere pe legionari. El, Iacobeanu, era în Bacău cu tatăl meu, își făcuseră treburile și cumpărăturile și se pregăteau să plece spre casă. La „Distribuția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
realități politico-sociale, în toate școlile se organizau colțuri tematice cu fotomontaje. Astfel erau 5 colțuri ale P.P.R.; 5 colțuri A.R.L.U.S. (Asociația Prieteniei cu Uniunea Sovietică); 8 ziare de perete, încât erai asaltat din toate părțile, iar o vorbă de duh din acel timp te învăța cum să faci mai multe colțuri în școală: împărțeai în două și trei sala de clasă! Se făceau planuri de muncă cu termene precise de realizare, cu responsabilități, apoi aveau loc ședințe de analiză, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nici obtuz, era exigent, harnică și întreprinzător, bun gospodar, chibzuit, privea școala ca pe o gospodărie rănească, numai că el voia să producă minte și minți. Nu dădea înapoi nici de la distracții, îi plăcea o glumă bună, o vorbă de duh, dar la un moment dat, când credea că e de ajunsă cu distracția spunea colegilor: „Gata, mâine aveți ore, să vă pregătiți și să fiți cu capul limpede.” Deoarece comuna, școala de centru ducea lipsă de spațiu de școlarizare, Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
După ce busuiocul era sfințit, era arsă în foc, iar cenușa rezultată era folosită ca pudr aplicată peste bubele de la gura copiilor. Busuiocul, împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
femeie mai în vârstă, care trecuse de mai multe ori prin așa ceva și șștia cum se aducă copiii pe lume. Moașa se bucura de respect și prestigiu în sat, nu era o babă cloanța-cotoroanța care descântă, face farmece și trimite duhurile rele peste capetele oamenilor. Vestea aducerii pe lume a unui suflet se răspânădea repede în sat: a lui ... a răsturnat căruța, a făcut și începeau pregătirile pentru întâmpinarea cum se cuvine a evenimentului. În perioada lehuziei, femeia era ajutată de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul”, iar gazda continua pregătirile pentru masa nuntașilor cei mari. Bucatele erau cele cunoscute, tradiționale, cu sarmale, friptură cu garnitură de orez sau cartofi, cozonac, un borș acru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
face cu religia creștină: Dansul păgân al „paparudelor”era menit să aducă ploaia; apoi preotul a făcut slujb de dezlegarea cerului pentru ploaie. De sărbătoarea Sfântului Andrei, protectorul animalelor și oamenilor, se ung ușile și ferestrele cu usturoi pentru îndepărtarea duhurilor rele, a lupilor, a bolilor etc. Spolocaniile presupun spălarea vaselor în care s-au pregătit și mâncat alimente de frupt; se urcau în pod și pentru perioada postului se foloseau alte vase; Dochia (Baba) era cu cojoacele te putea răci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fruntești, Stoleru, Ciuchi, Bârgâoanu, Oprișan). Capetele vizibile ale căpriorilor sunt ciopliți cu un model despre care nu se mai știe ce reprezintă și pentru ce-i făcut. Căpriorii se terminau cu „capete de cai”, stilizați, cu funcție apotropaică (apărare de duhurile rele). De asemenea, tot cu funcție de apărare în fața pericolelor neștiute, se foloseau unele plante, atârnate la porți, la derigii casei; în alte locuri: teiul, salcia, sânzienele, culese la date fixe. În ceea ce privește materialul din care erau confecționate casele, materiale folosite în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
administrator de terenuri care avea un birou pe strada Pelayo, lîngă magazinele El Siglo. Domnul Aguilar aparținea acelei spițe de minți privilegiate care au Întotdeauna dreptate. Bărbat cu convingeri profunde, era sigur, printre altele, că fiul său era sărac cu duhul și handicapat mintal. Pentru a compensa aceste rușinoase tare, angaja tot soiul de profesori particulari, cu obiectivul a de a și-l aduce la normal pe Întîiul născut. „Pe fiul meu vreau să-l tratați ca și cînd ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod decât în momentul când ajungea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]