5,880 matches
-
rămasă descoperită și care propune, prin elementele de decor, un tablou nemișcat, rigid, veșnic. Este "vama" spre lumea de dincolo... (a cortinei), o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit de apă. Lucrat cu siguranță în lemn de vișin, mobila seamănă cu o luntre ancorată vremelnic la mal; luntrea lui Caron pare să fie, de vreme ce în chiar primul moment al spectacolului, copilul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în miniatură. O livadă de vișini înflorită. (Iulia Popovici) Alexa Visarion a conceput lumea livezii de visini ca pe una insularizata, dar o insula mai putin obisnuita, cuprinsa intre o banuita apa, pe care plutesc vestigiile trecutului casnic, cu un dulap in prim-plan, culcat ca un sicriu, iar in spatele spatiului de joc, o punte pe care actorii ajung in anumite momente de exaltare, proiectandu-se foarte spectaculos si plastic pe azuriul cerului. Povestea clasei mosieresti care nu intelege "trendul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Un spațiu deschis și închis în același timp, o punte circulara ca o coloană vertebrală frântă, în spate o cicloramă cu apusuri de soare și câi lactee, în față între scenă și sală un ochi de apă pe care plutește dulapul de o sută de ani, sugerând decăderea dar și rezistența; dulapul Iângă care Trofimov rostește discursuri sforăitoare despre speranță, încercând s-o fascineze pe Ania; dulapul din care Grișa iese în final cu o păpușă-clovn și din care crește o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca o coloană vertebrală frântă, în spate o cicloramă cu apusuri de soare și câi lactee, în față între scenă și sală un ochi de apă pe care plutește dulapul de o sută de ani, sugerând decăderea dar și rezistența; dulapul Iângă care Trofimov rostește discursuri sforăitoare despre speranță, încercând s-o fascineze pe Ania; dulapul din care Grișa iese în final cu o păpușă-clovn și din care crește o miniaturală și fragilă livadă, în timp ce Firs moare. La mijloc, un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lactee, în față între scenă și sală un ochi de apă pe care plutește dulapul de o sută de ani, sugerând decăderea dar și rezistența; dulapul Iângă care Trofimov rostește discursuri sforăitoare despre speranță, încercând s-o fascineze pe Ania; dulapul din care Grișa iese în final cu o păpușă-clovn și din care crește o miniaturală și fragilă livadă, în timp ce Firs moare. La mijloc, un spațiu sugerând deopotrivă o casă și un teatru, cu elemente disparate: un pian, o oglindă, un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imagini contradictorii: pe de-o parte prăbușirea violentă a cortinei de fier la un gest ferm al lui Lopahin, peste un teatru cu culise reci și descoperite; pe de altă parte livada de vișini fragilă, în miniatură, care iese din dulapul plutitor, devenit din sicriu altar, lângă un Firs ce-și dă duhul rostind: "Viața mea s-a sfârșit de parcă nici n-aș fi trăit-o". Mica livadă a lui Alexa Visarion este ca și grâul lui Lucian Pintilie, "o înălțare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tău. Se crede că, dacă intră cineva într-o casă și i se pare că miroase a tămîie, în acea casă va muri cineva. Cînd se strică blidele din casă e semn de moarte. Cînd lucruri din casă (masă, scaun, dulap etc.) trosnesc așa, din senin, e rău de moarte. Cînd cade oglinda din cui și se strică e semn de moarte. Dacă vreo icoană sau altceva din biserică se crapă e semn că unul din preoții acelei biserici va muri
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la cine-am auzit, da-i adevărat. Un bătrîn s-a hotărît să plece de acasă într-o excursie de cîteva zile și un hoț află că locuința rămîne nepăzită și că bătrînul ține ceva bani în ciorapii nespălați din dulap. Și-și spune ăsta e sigur momentul cînd să curețe ciorapii bătrînului, hihihi. Și ajunge la ușă în ziua respectivă, cînd moșul trebuia să nu mai fie acasă, și o încearcă cu șperaclul, dar uite că bătrînul n-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cîteva ore la plajă, doar cu pieptul dezgolit în arșița aia, fără posibilitatea de a se răcori în apa care era atît de aproape de el. Pieptul i-a fost roșu și l-a usturat. Într-un rucsac, a luat, din dulap de la mama, un prosop mare de întins pe plajă, două mai mici de șters pe față și pe corp, șlapi și o sticlă cu apă rece de la frigider. Apa să nu fie prea rece, că răcește în gît. Să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ecranul televizorului și consola, pașii pe care-i făcea zi de zi și pentru care se grăbea să ajungă mai repede acasă, a constatat cu disperare că nici n-avea ce să găsească. A căutat sub plapumă, sub pat, după dulap, în multe alte locuri, a încercat să-și aducă aminte ce făcuse cu o zi în urmă cu telecomanda, unde-o putuse scăpa, s-a întrebat dacă memoria lui nu a rămas în joc, fixată pe cele mai mici amănunte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
O scrisoare pierdută pasaje în care indicația scenică e dezvoltată ca în caietul de regie al unei pantomime: spaima Efimiței, discursul lui Farfuridi și Cațavencu. Totul e transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți, felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003), cel dintâi regizor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caragiale de a satiriza deformarea ideilor democratice în gura unor micburghezi pasionați de „politică“. Toată mișcarea piesei este realizată de comediograf prin indicații scenice, lăsând impresia unei adevărate performanțe. Astfel, momentul de maximă tensiune este indicat prin strângerea „catrafuselor“ din dulap și scrin, în două boccele uriașe, prin baricadarea ușii cu paturi și restul mobilei și prin gesturile bătrânilor care cad în genunchi de spaimă. Analiza psihologică este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât subtilitățile psihologice sunt marcate de efecte
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să nu cadă, de un dulap, [P.M.] una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat." Vocile se aud din beznă: "Să nu-ți fie teamă, îi șopti [...]. Să nu-ți fie teamă. Nu e nimeni în toată casă... Atunci de ce vorbești atât
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ragea și dădea din urechi. DILA: Nimeni n-a vrut să o asculte pe mama ta? EMANOU: Nu. Apoi am plecat într-un alt sat și acolo tatăl meu era tâmplar, iar eu îl ajutăm să facă mese, scaune și dulapuri. Dar seară învățăm să cânt la trompeta. Și când am avut treizeci de ani, le-am spus tatălui meu și mamei mele că voi cânta pentru cei care nu au bani să poată să danseze seară. DILA: Atunci ți s-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
veșnic absorbit de teoreme - ca și instituția școlară de altfel, nu pot să se mai situeze pe poziții de indiferență. În mod evident, o astfel de problemă nu este prioritatea numărul unu a unei instituții academice, dar ascunderea ”jarului” în dulap poate aduce riscul unui incendiu ce perturbă totul (Sălăgean, V., 1997). Caracteristici socio-morale Studii mai recente, care și-au propus să identifice mai nuanțat natura și conținutul raporturilor sociale ale adolescenților, s-au oprit la a depista influența opiniei părinților
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
inepuizabilă de forme, animalul le oferă artiștilor sau artizanilor științei, fanteziei lor unele părți din trupul lui, mai ales picioarele (de leu, de cerb îndeosebi), care devin suporturi solide, pe cât de originale, pe atât de fiabile, pentru piese de mobilier, dulapuri, scrinuri sau fotolii. Esențiale, metaforice, labele animalelor devin o trambulină foarte sigură, eficace, pentru imaginația noastră. A vedea o parte a animalului (una dintre părțile lui detașate, fie și urma lui), este, într-adevăr, în anumite condiții, a-l vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
individuale ("mama mea"), particulare („unele mame”) și generale ("mamele"); din punct de vedere al conținutului, noțiunile pot fi concrete (structurează logic reflectarea tuturor însușirilor care disting un gen de lucruri de altul și se referă la lucruri perceptibile (de exemplu „dulap”), și 28 I.Iordan, "Stilistica limbii române", București, 1944, p.13. 29 H.Wald, op.citată. p.69. 22 abstracte (noțiuni al căror conținut structurează logic reflectarea unei singure însușiri generale care poate aparține unor lucruri de diferite genuri, însușire
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
individuale ("mama mea"), particulare („unele mame”) și generale ("mamele"); din punct de vedere al conținutului, noțiunile pot fi concrete (structurează logic reflectarea tuturor însușirilor care disting un gen de lucruri de altul și se referă la lucruri perceptibile (de exemplu „dulap”), și 28 I.Iordan, "Stilistica limbii române", București, 1944, p.13. 29 H.Wald, op.citată. p.69. 22 abstracte (noțiuni al căror conținut structurează logic reflectarea unei singure însușiri generale care poate aparține unor lucruri de diferite genuri, însușire
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
este verbalizată. Emanuel, ca de altfel și Hans Castorp, îi ascultă în tăcere pe bolnavi. Povestea lor poate deveni la un moment dat povestea personală. Emanuel asistă la moartea lui Quitonce, de la care învață ,,precauțiunea de a-și păstra în dulap un frumos costum de haine negre"274, pentru că posibilitatea de ,,a fi" a acestuia a inclus întotdeauna și pe aceea de ,,a nu mai fi". Quitonce moare asemenea identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
învățase admirabil desenul, dădea în fiecare zi, în timp de o oră sau două, indicații șefului de atelier."354 Un rol similar îl are "oglinda" și nu este o întâmplare că aceasta este preferată în mobilarea garsonierei lui Fred: "Opus dulapului era o oglindă mare dreptunghiulară, cu o monogramă de metal negru în stânga..."355; "Am trecut apoi în sufragerie prin baie, pe care o lăsase montată cum a fost, adăogase numai o etajeră de sticlă și nichel, în fața unei oglinzi mari
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de cultură" etc. Cărți de poezie: Versuri, Editura Albatros, București, 1970; Detectivul Arthur, Editura Cartea Românească, București, 1970; Julien Ospitalierul, Editura Cartea Românească, București, 1974; Cântece naive, Editura Cartea Românească, București, 1976; Adio, Robinson Crusoe, Editura Cartea Românească, București, 1978; Dulapul îndrăgostit, postfață Alex. Ștefănescu, Editura Cartea Românească, București, 1980; Ruina unui samovar, Editura Cartea Românească, București, 1983; Erotice, Editura București, 1997; Dintr-o scorbură de morcov, cu ilustrații de Răzvan Luscov, Editura Nemira, București, 1998; Poeme alese. 1959-1998, Editura Aula
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea dimensiunilor firești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele unei vetusteți purtate cu emfază drept herb existențial. Detectivul poartă "cel mai moale și fraged costum/ c-un înger brodat sub rever și cu nasturi uciși în mătasă", se ascunde în "vechiul dulap/ plin cu jachete și rochii din marea sufragerie" sau fuge "la vechiul bufet cu borcane lucioase și-adânci" din aceeași sufragerie veche, când nu călătorește cu "vechea cabrioletă,/ Cu fracul boțit și jobenul sub braț", alături de femeia adorată, ca întotdeauna
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]