4,381 matches
-
răstorn sticla de bere goală de lângă pat. Căruciorul a rămas în sufragerie, astăzi n-am mai ieșit la plimbare, am așteptat doar să vină seara, am legănat căruciorul înainte și înapoi. Nu există oboseală. Nu există boală. Doar golul unei după-amiezi. Hăul care se cască între ora 1 și ora 7. Gândul că mâine n-o să am bani de scutece sau de banane. Proiectul meu de familie fericită eșuat. Am slăbit mult. Nu dau cu aspiratorul, zgomotul lui o sperie și
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
de găină. Îi miros ceafa, miros de puf galben. Perfecțiunea corpului ei mic. Respirația ei parfumată. E o ființă fără trecut. Timpul pe care ea îl trăiește alături de mine nu se face trecut. Primul poem a venit singur, într-o după-amiază goală și rece. Legănam căruciorul pe covor, în sufragerie. Pornisem televizorul și o lăsasem să se uite la niște desene animate cu o navă spațială. Aveam nevoie de televizor. Aveam nevoie să încetinesc ritmul. Prea slăbită să o scot la
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
după-amiază întrece puterea mea de înțelegere. În vitrina unei patiserii erau etalate prăjituri în formă de cap de mort și de tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lotul răspunde parcă acelei părți din mine care a avut mereu nevoie de intimitate și căldură pentru a nu se retrage ca broasca țestoasă sub carapace. Villahermosa se numără printre orașele pe care le-am iubit din primul moment. Lumina după-amiezii apasă zidurile fără să le oprime. Arbori calzi, deveniți aproape muzică, își mișcă frunzele, ca un tigru somnoros mușchii. Și pentru prima dată țin în mână două fructe de mango. Nu sunt verzi ca în pânzele lui Gauguin, ci galbene
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Viața mea s-a-mpărțit de-atunci în perioade cu Lulu și perioade fără Lulu. în primele, bruioane din viscerele acelea psihice îmi reveneau mereu, nelăsîndu-mă să respir, tulburîndu-mi fața sclipitoare a conștiinței. Țin minte șirul de sanatorii în care, în plicticoase după-amieze, stând pe patul meu de metal alb, reluam fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sub soarele fierbinte, ținîndu-se de mână și privindu-se-n ochi. Un abur de naivitate și nevinovăție le aurea fețele de copii și totul era ca dintr-un vis vechi, care-ți vine brusc în minte când stai în pat, după-amiezele. Pe când îi priveam fascinat îmi aminteam că undeva în hipotalamus există un centru al plăcerii, o grădină paradisiacă unde lumina orgasmului, aprinzând aerul în cercuri groase de aur, pierde orice căldură animală, trecând direct în spiritual și cristalin. Icoana aceasta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se aud, îndepărtate, vocile tâmplarilor care repară o vilă de lângă cantină, sunetele limpezi ale ciocanelor lovind în cuie. în curând va fi ora prânzului. De zile întregi îmi măsor timpul după orele de cantină, asemenea pensionarilor din aziluri. Dimineața scriu, după-amiezele urc puțin prin pădurea tăcută, serile răsfoiesc cîte-o carte în singurătatea țiuitoare. Nu știu ce poate urma, dar știu că nu va mai urma viața mea obișnuită din miezul orașului, cu zilnicele certuri cu Delia și zilnicele drumuri cu mașina până la Uniune
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie. în după-amiaza dinaintea închiderii taberei, ticniții mei de colegi zăceau pe paturi, trăgând din țigări și pălăvrăgind. Titina nu făcea decât să râdă ca o oaie isterică la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o mai văzusem, deveni gravă {mi foarte gravă totuși: cu acea expresie complezentă cu care vorbești despre moartea unui cunoscut care nu ți-a fost prea apropiat) și-mi spuse repede, de parcă n-ar fi vrut să strice plăcerea acelei după-amieze însorite, că Lulu a murit. Atunci, pe terasa înconjurată de lădițe cu flori, sub ochii mirați ai lui Michi, ai femeii care servea la mese și ai 173 unor copii care-și socoteau mărunțișul, am făcut prima "criză" din cele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mănăstire era cu totul altfel decât la școală, eram liber, liniștit, mi-era bine, Da, mă întrerupe el, pentru că părintele Ioan era cu tine! Știi cum îmi spun colegii de școală? Nu! Daniel sihastrul! Apoi tăcem amândoi, Și liniștea acestei după-amieze mi se strecoară în suflet învăluindu-mă în melancolia amintirii altui timp, de n-ar fi toate aceste zgomote mărunte care se aud prin iarbă, prin aer, toată această forfotă nebunească a minusculelor gângănii, aș crede că într-adevăr sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o femeie frumoasă, o admiram probabil în sinea mea, dar nimic mai mult, vorbește calm cu ochii nevăzători larg deschiși spre tavan, cu mâna dreaptă desenând pe perete figuri imaginare, iar stânga adusă sub cap, eu ascultându-l, într-o după-amiază de toamnă, acea toamnă de foc când frunzele trec până cad prin toate nuanțele de roșu, mă întorceam spre casă, urcam strada, era ușor în pantă, trăgându-mi picioarele după mine prin frunze, ea venea spre mine, cobora, fusese probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a după-amiezii, ori poate cerul încă albastru profund, sau musculițele încă active din aer, ca și cum ora ar sta în toate astea și nu în ceasul meu de la mâna stângă, mai degrabă o amintire pioasă de la părintele Ioan și nu un obiect în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac o filosofie galantă a paralelei dintre cele două tipuri de moștenire transmise cu atâta grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac o filosofie galantă a paralelei dintre cele două tipuri de moștenire transmise cu atâta grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
multicolore pe care le-am cumpărat pentru ea, Unde mergem? întrebarea ei, nerăbdarea mea care n-are decât un singur răspuns, la mine! La pizza! Bine! Pe terasa restaurantului italian, umbrela mare fanta ne apără de soarele încă puternic al după-amiezii, Două pizza, una cu ananas și una vegetariană, pentru mine cu ananas și două, adierea blândă a vântului îi umflă părul răsucit rebel la vârfurile lăsate pe umeri, nori tot mai deși se adună pe cerul până acum albastru, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu miros de, și într-un alt desen coloana curbată cu genunchii strânși la gură în poziție de fetus, provocatoare apoi cu triunghiul negru feminin în care nici o teoremă a geometriei euclidiene nu mai e valabilă, binecuvântată ploaie dintr-o după-amiază de iunie când, ar fi bine să încetez să mă ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
greta garbo, prăjitură cu, eu le-am făcut la ai mei, să-mi dai și mie rețeta la tortul cu fructe, al cui crezi că e copilul, al lui Ricardo, Alfredo, Eduardo și alte nume de eroi din filmele de după-amiază trec pe lângă urechile mele, Esmeralda, ce ochi frumoși are fata asta, toate se adună fie la nevasta directorului, are televizor color cu antenă parabolică și prinde toate posturile, fie la a preotului, nu le scapă, rar, niciun episod și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sufletul mi se înfioară de moarte la gândul ce va fi după aceea, Daniel! nu mă părăsi, ești singurul suflet ce a mai rămas lângă mine, fă, Doamne, un miracol! mă rog eu cu credință, era în orele dulci ale după-amiezii când Floarea din Drăgosteni, Florița cum mai era cunoscută, se legăna ca o corabie grea și totuși plutitoare pe cărăruia ce urca de la izvor spre pădure, o urmăresc neștiind prea bine ce doresc de la ea, nu-i mai aud clopoțeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înflorat, cămășile aspre, îmbumbate, fustele suprapuse ar deveni transparente, lăsând să se vadă sânul alb ca laptele la care Daniel copil fiind, doar clopoțeii nu-i mai aud, se tăvălește în iarbă Florița, ridicându-și poalele către soarele coborât al după-amiezii, o urmăresc cu atenția încordată din spatele unui fag bătrân, și râde, acum doi ani când se întâmpla asta nu știusem că Theo însuși, dar acum, amintindu-mi, știu, și Daniel se uita năuc la femeia rostogolită în iarbă așteptând minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pot să o amân din nou, am făcut-o în ultimele patru duminici. Dar cum mă voi descurca? Va fi gătit o cină imensă pe care o să încerce să mi-o bage pe gât cu forța și o să petreacă întreaga după-amiază interogându-mă, încercând să își dea seama dacă sunt fericită. Știi tu cum sunt mamele. Păi, da și nu, se gândi Ashling. Întrebările de genul „Ești fericită?“ îi erau cunoscute. Singura diferență era că Ashling era cea care încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trimis doi tehnicieni din birourile lor din Ohio să facă testările... Clodagh amesteca în tigaie și se gândea aiurea. Era dezamăgită. Rahatu’ ăsta era al dracu’ de plictisitor. Întins peste masă, Dylan îi dădea înainte: —...apoi primesc un telefon în după-amiaza asta că au cumpărat un pachet de la Digiware și că nici măcar nu le mai testează pe ale noastre. În punctul ăsta, Clodagh reluă ascultarea. Dar e minunat! Dacă nici măcar nu o să le mai testeze pe ale voastre! 10tc "10" Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sfânt. Nu erau prea multe rujuri gratuite de dat. Frica palpabilă a lui Mercedes, plus sentimentul de vinovăție pe care încă îl simțea față de Ashling îi făcură decizia Lisei foarte ușoară. —Bună idee, Trix. OK. Ashling, mă poți însoți în după-amiaza asta. Adică, adăugă ea inocentă, dacă ți-ar plăcea să mergi. Ashling nu se pricepuse niciodată la a purta pică cuiva. Mai ales dacă era vorba să și primească ceva gratuit. Dacă mi-ar plăcea să merg? După care exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
într-un val de amuzament, și erau - cel puțin pentru moment - unite de căldura și ilaritatea clipei. Cu gura încă zâmbitoare, Lisa avu un impuls de a-i spune lui Ashling: Am o invitație la o demonstrație de machiaj în după-amiaza asta. Vrei să vii? —De ce nu? spuse Ashling zâmbitoare. Era recunoscătoare, dar nu umilită. Demonstrația de machiaj era făcută de Source, care era ultimul răcnet în materie, preferatul modelelor și al fetelor interesante. Extraordinar de scumpe, toate produsele lor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și scump. Ashling înghiți în sec și încercă să pară glumeață: —Mai vedem. Dacă sunt cuminte? Dacă ești cuminte. Apoi Ashling a intrat în acțiune, într-o încercare de a se da cu tot felul de chestii pe ea. Pe parcursul după-amiezii, și-a spălat părul și și-a dat cu mult balsam, și-a exfoliat întregul corp, a dat la o parte oja cojită de pe unghiile de la picioare și a aplicat un strat nou de lac, și-a topit părul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
felul de lucruri pe care nu voia să le facă și se supunea. Problema era că Monica făcuse din fericirea lui Ashling un proiect, pentru că era încântată că avea ocazia să se revanșeze pentru toți anii de neglijență. Era o după-amiază plăcută de toamnă și ele se plimbau sub soarele blând. Ashling se sprijinea de cotul moale al mamei sale, înfofolit de multe straturi de haine. După vizita la farmacie, Ashling s-a trezit plimbată prin parcul Stephen’s Green, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]