6,777 matches
-
nordul Franței, atașate monarhiei. Reușind să rupă unitatea celor trei stări privilegiate, Delfinul Carol a pus capăt opoziției și a restabilit autoritatea regală. De acum stările apar supuse regelui. Tentativa Statelor Generale de a-și impune controlul asupra regalității a eșuat deoarece monarhia era suficient de bine consolidată, iar stările nu au acționat unitar. Lipsa de unitate s-a manifestat pe trei planuri: în interiorul stărilor privilegiate (în special a Stării a treia); între cele trei stări; în-tre Statele Generale provinciale. Se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tensiunile se întrețineau. Prima confruntare a regelui cu Parlamentul a avut loc la 18 iunie 1625246, încheindu-se cu dizolvarea acestuia (12 august 1625). Următoarele semne de neînțelegere au apărut în 1627, an în care favoritul regelui, ducele de Buckingham, eșua într-o expediție destinată să spargă asediul cetății La Rochelle 247. În consecință, Parlamentul a deschis asupra lui procedura de impeachment. Regele a răspuns prin dizolvarea Parlamentului. Dar, în 1628, noul Parlament îi va cere suveranului să semneze Petition of
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rolul și constituia partidul tory. Regele punea capăt climatului de ordine morală religioasă anterioară. Anul 1660 a marcat Restaurația Parlamentului 269. Politica lui Carol al II-lea și a succesorului său, Iacob al II-lea, de a instaura absolutismul, a eșuat. Revoluția Glorioasă din Anglia (1688-1689)270 Glorious Revolution sau Bloodless Revolution, numită și a Doua Revoluție engleză a fost o revoluție care, în mod pașnic, îl detrona pe regele Iacob al II-lea (Iacob al VII-lea al Scoției) pentru că
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
legile generale ale regatului rămânând intacte. În Castilia forța socială, politică și militară a marii nobilimi a zădărnicit eforturile regelui Alfons al X-lea (1252-1284) de a instaura o monarhie autoritară. Mai târziu, și încercările lui Pedro I (1350-1369) vor eșua în același fel. Forța marii nobilimi castiliene va crește considerabil în timpul domniei lui Henric al II-lea (1369-1379)286, obligat să confirme și să lărgească sfera privilegiilor acesteia, împotriva intereselor orășenilor și negustorilor: monarhia castiliană "devine o simplă jucărie mânuită
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
născut sistemul "consultării prealabile" între cei 7 principi electori. Principiul delegării dreptului de alegere către principii electori a fost recunoscut solemn de Rudolf I și fiii săi318. În consecință, încercările împăratului de refacere a domeniului, prin recuperarea bunurile uzurpate, au eșuat. Chiar și teritoriile cucerite de la Ottokar al II-lea Przemysl în urma bătăliei de la Dürnkrut (1278), le-a împărțit fiilor săi Albert (ducatele Austriei, Stiriei și Carintiei) și Adolf (Carniola și Windische Mark)319. După moartea lui Rudolf, împărații au fost
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pars maiorem sequantur), suveranii vor avea posibilitatea de a se elibera de tutela stărilor și de a se folosi de neînțelegerile dintre acestea în propriul folos. Astfel, când toate mijloacele de realizare a unui acord între cele trei stări privilegiate eșua, se publica un act van Vervangenisse (Act de înțelegere) ce consfințea hotărârea aparținând majorității ca fiind luată cu unanimitate de voturi. Această practică va fi frecvent consemnată în perioada secolelor XV-XVIII. În timpul domniei împăratului Carol Quintul, 17 provincii alcătuiau Țările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al II-lea, considerat "incomod" de către tatăl său. Bela primise stăpânirea Transilvaniei și a guvernat-o cu puteri depline, deschizând seria războaielor "dintre tată și fiu" pentru putere (1228-1233). Ajuns ulterior rege al Ungariei, Bela al IV-lea (1235-1270) a eșuat în încercarea de a restabili formula anacronică a raporturilor monarhiei cu nobilimea. Solidaritatea stărilor privilegiate, care au adoptat formula rezistenței colective pentru a contrabalansa puterea monarhică, a accelerat criza ce cuprinsese regatul și sistemul instituțional 476. Acesteia i se adăuga
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
coroană, de slăbirea sau întărirea puterii centrale. Clișeul format prin preluarea succesivă de către majoritatea istoricilor, sintetizat în termenii: Încercarea regalității de a înlocui instituțiile voievodatului și voievodului cu cele ale principatului și principelui, preluate de maghiari din lumea germană, a eșuat. Această politică se reflectă în titulatura de principe a demnitarului Transilvaniei, numit de regele Ungariei și atestat documentar între 1103-1111" trebuie analizat în contextul politic și instituțional European în care "încercările de înlocuire a instituțiilor existente", deci voivod și voievodat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se reflectă în titulatura de principe a demnitarului Transilvaniei, numit de regele Ungariei și atestat documentar între 1103-1111" trebuie analizat în contextul politic și instituțional European în care "încercările de înlocuire a instituțiilor existente", deci voivod și voievodat ar fi eșuat și nu ar fi fost consecința propriilor încercări de suveranitate. Ce se întâmpla în "lumea germană", la care se face referire? Dorea regalitatea maghiară modelul german al perioadei, sau nu? Sau modelul principatului le era defavorabil, eforturile regalității meghiare fiind
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
într-un fel de fetiș mai puțin înfricoșător: "(am scos câteva oase/ de sub saltea și/ am făcut o morișcă/ în timp ce morișca se învârtea mi-am/ împachetat capul/ într-o coală de hârtie)". Doar că tentativa de îmblânzire a neliniștii pretha-natice eșuează din start. Cu o lentoare sadică, perversă, cadavrul viu al lui Acosmei își va potența, pe parcursul întregului volum, certitudinea situării în proximitatea teribilului care nu i se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
heroina/ a occidentalilor e contrafăcută de mult". Radu Andriescu este, iată, o excepție de la regulă: poetul ieșean are măcar iluzia unei fericiri asimptotice, de nu cumva chiar certitudinea că erosul rămâne, chiar și în epoca în care însuși proiectul postmodernității eșuează, ingredientul esențial al unei fericiri de o puritate diamantină. Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Cronica", nr. 4, 15-28 februarie 1993; Luminița Urs, în "Steaua", nr. 4-5, aprilie-mai 1994; Gheorghe Grigurcu, în "România literară", nr. 12, 31 martie 1999; Lucia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prea târziu, iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un strateg adevărat, își face la rândul lui planuri de revanșări 319. Sidonie Risler pune în aplicare mai multe scenarii de seducere a bărbaților: seducerea necesară a lui Risler (care devine soțul său), seducerea dorită a lui Georges Fromont (scenariu eșuat în tinerețe, dar dus la bun sfârșit prin adulter), seducerea forțată a lui Frantz (cumnatul sau, care află despre adulter) și alte scenarii minore de succes. Clorinde are o tactică de seducere diferită, "une double conduite" [Zola, Son Excellence Eugène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Știința economică a devenit o știință în care relativitatea era la ea acasă, sistemele economice erau, de fapt, nedeterminate, caracterizate de incertitudine. Prin formalizare, s-a încercat transformarea științei economice dintr-una socială, umană, într-una naturală, precisă. Experimentul a eșuat. Obiectul său de studiu rămîne omul, miracolul om și acțiunea sa în ceea ce Baudrillard numea "sistemul obiectelor". Observatorul trebuie integrat în sistem, un sistem dinamic, relativ, caracterizat de diversitate și incertitudine, potrivit principiu-lui lui Heisenberg. Astfel se poate vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
extinderea sistemului. Treaba noastră este să consumăm cît mai mult, iar treaba asasinilor economici este să asigure legăturile sistemului. Dacă dăm greș spune Perkins o formă și mai diabolică de asasin economic, șacalul, intră în scenă. Iar dacă și șacalii eșuează, atunci treaba pică în sarcina armatei" (p. 15). Aceste personaje s-au înmulțit tot mai mult, poartă oficial diferite titluri, iar marile companii fac tot mai mult recurs la ele. Imperiul se dilată. Dar asta poate fi pentru el începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
intensificat după 11 Septembrie, cînd Washingtonul se temea că se va opri aprovizionarea cu petrol din Orientul Mijlociu, iar proaspătul președinte al Venezuelei, Hugo Chavez nu se arăta deloc un tip cooperant, amenințînd chiar cu întreruperea livrărilor de petrol. Asasinii economici eșuaseră în Irak și Venezuela, dar reușiseră în Arabia Saudită, Ecuador, Chile, Nigeria, Indonezia ș.a. Ingeniozitatea construcției acestui imperiu modern îi eclipsează pe centurionii romani, pe conchistadorii spanioli și pe coloniștii europeni din secolele al optsprezecelea și al nouăsprezecelea. Asasinii economici sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cursuri, prezintă guvernelor proiectele lor financiare. Cu alte cuvinte, lucrează în deplină legalitate. Așa lucrează sistemul, un sistem construit pe subterfugii și pe false legitimități. În umbra asasinilor, cum am mai spus, pîndesc șacalii, care abia așteaptă ca primii să eșueze. Acțiunile lor sunt violente, ei înscenează accidente, provoacă dispariții etc. Iar cînd și șacalii eșuează, ca în Irak sau Afganistan, tinerii din armata americană sunt trimiși "să ucidă și să moară". În concluzie, o afacere eminamente murdară, pe care cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sistemul, un sistem construit pe subterfugii și pe false legitimități. În umbra asasinilor, cum am mai spus, pîndesc șacalii, care abia așteaptă ca primii să eșueze. Acțiunile lor sunt violente, ei înscenează accidente, provoacă dispariții etc. Iar cînd și șacalii eșuează, ca în Irak sau Afganistan, tinerii din armata americană sunt trimiși "să ucidă și să moară". În concluzie, o afacere eminamente murdară, pe care cartea lui John Perkins o surprinde în toată "splendoarea" ei. Deși a avut și funcții publice
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
după jumătate de secol, capitala Germaniei reunificate. În discursul rostit cu ocazia festivităților respective, cancelarul Gerhard Schröder spunea că: "Mutarea la Berlin ne aduce înapoi, la istoria noastră, adică pe pămîntul celor două dictaturi (...). În acest oraș unde ideologiile au eșuat în oroare, dar unde idealurile au subzistat. "Republica de la Bonn" a devenit istorie..." În același important discurs, cancelarul german considera întoarcerea la Berlin drept "un mare pas spre centrul Europei", care deschide o nouă și "importantă etapă a unificării europene
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
străduiesc să elaboreze modele de dezvoltare pentru o Rusie aflată la marginea prăpastiei. Acest avertisment sună ciudat în contextul actual, în care modelul american este tot mai mult repus în cauză. "Piața este pe cale de a reuși acolo unde au eșuat marile imperii și marile religii: să reunească ansamblul ființelor într-o comunitate globală" (2). Sau societatea globală se va dovedi cea mai mare utopie din istoria omenirii? Recentele alegeri prezidențiale din Rusia au reprezentat un sfîrșit de mandat sau un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Litera Internațional, București, 2008; Foucault Michel, Les Mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966; Fukuyama Francis, Sfîrșitul istoriei și ultimul om, Humanitas, București, 1993; Fukuyama Francis, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Humanitas, București, 2002; Gablik Suzi, A eșuat modernismul?, Curtea Veche, București, 2008; Georgescu-Roegen Nicolae, Legea entropiei și procesul economic, Editura Băncii Naționale, București, 1996; Georgescu Adelina, Sinergetica o nouă sinteză a științei, Editura Tehnică, București, 1997; Giddens Anthony, A treia cale, Polirom, Iași, 2001; Giddens Anthony, Consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
eu superior face parte din ceva mai mare decât el, însă de aceeași natură; ceva care acționează în univers în afara lui, care poate să-i vină în ajutor și care i se oferă ca refugiu suprem când ființa sa inferioară eșuează"3. Altfel spus, se revelează partea dumnezeiască din om, ferită de erodarea condiției umane. Poate umbra. Trecerea omului în umbră și invers este un proces pretențios, asemeni unui ritual, cu un cortegiu de stări/practici obligatorii. Sacrul apare mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tragic, inapt de alegere. Acest protagonist se opune, în cazul tragediei clasice, destinului, după modelul lui Oedip al lui Sofocle, sperînd că "destinul rău"/fatum malus nu constituie decît o eroare transcendentală, ce ar putea fi cumva corijată. Personajul va eșua lamentabil, zdrobit de caracterul implacabil al sorții, caracter nelipsit de o ironie cinică. Tot el (protagonistul în cauză) nu reușește, în spațiul tragic neoclasic (cu precădere francez: literatura lui Racine și Corneille), să-și gestioneze opozițiile radicale ale propriei personalități
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde lipsa de interes a comentatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]