3,047 matches
-
concentrația DDT-ului poate ajunge până la 25000g/kg corp. Acest fenomen poate conduce la scăderea pronunțată a efectivului și restrângerea arealului multor specii de păsări acvatice în zonele în care s-au aplicat tratamente cu pesticide. Un exemplu deosebit de elocvent al bioconcentrării și bioacumulării pesticidelor în organismele vegetale și animale este ilustrat de cazul aplicării în lacul Clear (Californiaă a unei cantități de 55 tone de DDT (între anii 19571959Ă la o suprafață a lacului de 19000 hectare (aproximativ 3
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
acum a căutat cu asiduitate calea cea mai potrivită de atinge esența expresivă a lucrurilor, a iscodit în afara și în lăuntrul ei, a selectat dintr-o ofertă amplă, acele motive care i-au asigurat posibilitatea de a exprima cel mai elocvent momentul fast al întîlnirii cu propriile ei așteptări. Fiind un pictor de plein air, călător în spațiile europene sau doar în proximitate, Viorica Toporaș are nostalgia unui iluzoriu paradis terestru de unde am fost se pare excluși. Ea are ambiția de
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Okipa, sistemul magico-vrăjitoresc al populațiilor Azande etc.). În numeroase cazuri, pentru a nu complica demonstrația și pentru a nu deruta cititorul cu prea multe paranteze și divagații, am preferat să ofer trimiteri la acele texte pe care le-am considerat elocvente, edificatoare pentru lărgirea ariei de informare și aprofundarea perspectivelor de interpretare. Referințele bibliografice au preluat, astfel, o parte din labirintul exegetic, simplificând traseul lecturii din corpul principal al textului. Volumul de față a fost Început În anul 2005, când eram
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scot În evidență congruența dintre sfera ceremonială și alte forme de acțiune umană. Această ultimă tendință este justificată și de Încercările de evitare a capcanelor unor distincții, clasificări și terminologii considerate - fie din pricina folosirii excesive, fie din pricina controverselor - mai puțin elocvente. Astfel, unii antropologi au Încercat să impună alte concepte sau sintagme pentru a denumi asemenea manifestări sociale. Pentru acești autori, fiindcă ritul și ceremonia nu pot fi concepte integratoare, nu pot Încadra Într-o categorie Înglobantă varietatea de fenomene sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
momentul Începerii activităților agrare, la declanșarea unei expediții militare sau de vânătoare, la Înrudirea Între familii sau clanuri, precum și multe altele depind și ele de o reinterpretare a faptelor (greșelilor) din trecut și de anticiparea magică a viitorului. Un exemplu elocvent de utilizare a divinației orientate atât spre trecut, cât și spre viitor este evocat de M. Eliade (1986, p. 133): Când al doilea război punic punea În cumpănă Însăși existența statului roman, religia a suferit o transformare profundă. Roma a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dimpotrivă, ei le verifică prin solicitarea altor ședințe de divinație și a altor specialiști. Abia după ce obțin mai multe versiuni și le confruntă, prin „Încrucișarea surselor”, ei decid asupra versiunii convenabile și a soluției care trebuie adoptate. Iată un exemplu elocvent (pentru alte cazuri, vezi atestările etnografice din G. Harvey, 2003; P. Stewart, A. Stratchen, 2004; M. Winkelman, Ph. Peek, 2004) din experiența populațiilor Shona din actuala Africă de Sud: Gwambi, În vârstă de 40 de ani, a Început să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
șamanul poate acționa singur sau poate deveni obiectul acțiunii spiritelor (este posedat de spirite, care Îi transmit soluția pentru rezolvarea situației). La trezirea din transă, șamanul, epuizat, se retrage În spațiul său. Cazul de mai jos ne oferă un exemplu elocvent, Între multe altele posibile, de sesiune șamanică: Iată descrierea clasică a unei ședințe la iakuți, făcută de Sieroszeweski. Ședința are loc seara, În iurtă, vecinii fiind invitați să ia parte. Uneori, stăpânul casei face două noduri din două curele zdravene
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor”. Ulterior, În special sub influența studiilor efectuate de Malinowski și Evans-Pritchard, antropologii au promovat ideea regimurilor analoage de raționalitate - În sistemul ei de referințe, magia folosește operații logice și proceduri la fel de coerente precum cele puse În mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vrăjitorești sau șamanistice ale mișcărilor cunoscute sub denumirea de „neopăgânism”. În al doilea caz, numeroase voci susțin că instituții și manifestări asociate În mod curent cu modernitatea pun În aplicare mecanisme mentale și proceduri specifice sistemului magic. Două exemple sunt elocvente: sistemul publicitar și politica statului național. Dezvoltând intuițiile lui Raymond Williams, care spunea că publicitatea este „un sistem organizat și profesionalizat de sugestii și de satisfacții magice, funcționând asemănător cu sistemele magice din societățile mai simple”, care „validează fanteziile la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a religiilor, se susține că este vorba despre o evoluție intelectuală (de la religiile primitive la religiile spirituale), În timp ce În lucrările de antropologie accentul este pus pe sistemele de valori („ideologia sacrificială”) și pe contextele sociale specifice. Prima perspectivă este exprimată elocvent În studiul consacrat de Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări arheologice și istorice, dar și a sugestiilor oferite de baladele și legendele Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
despre rostul - n. M.C.) structurii violate. La polul celălalt se află cercetătorii care văd În carnaval un sistem construit prin proceduri de ritualizare, prin care acțiuni și obiecte ale vieții de zi cu zi sunt recombinate și resemnificate. Cea mai elocventă analiză este cea elaborată de Roberto Da Matta (1991, pp. 49-59), care consideră că un sistem social este capabil să genereze ritualuri, adică să transforme actele uzuale În acte simbolice, semnificative În plan cultural, prin tehnici de „dislocare” a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prezent. În felul acesta „comemorările construiesc un eveniment ca un fapt obiectiv al lumii Înconjurătoare” (N. Frijda, 1997, p. 111). În același timp Însă, confruntările politice nu dispar - ele sunt evidente la nivelul memoriilor sociale, specifice diverselor colectivități. Un exemplu elocvent al bătăliilor asupra memoriei prin intermediul instrumentelor ceremoniale este oferit de dubla comemorare a zilei de 1 Mai În Polonia socialistă a anilor ’80: Sărbătorirea zilei de 1 Mai are În Polonia o tradiție care coboară În secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specifice fiecărei civilizații. Altfel spus, nu există criterii esențiale prin care să putem decide, indiferent de varietatea formelor de cultură, apartenența obligatorie și definitivă a unei teme la un anume gen literar. Un mit al populațiilor Ge din America de Sud exprimă elocvent pluralitatea, pe de-o parte, de teme mitice și, pe de alta, de aspecte ale lumii sociale explicate prin aceste constructe simbolice, specifică miturilor etiologice: Observând o pereche de ara care-și făcuseră cuib În vârful unei stânci abrupte, un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îmbracă În piei de animale, folosește arme „sălbatice” precum măciuca, arată Înfiorător și are puterea de a ucide numai prin tăria strigătului său. În această ipostază, el este deopotrivă om și animal - termenul nordic Bersekir sau cel roman, Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie cu un alt „campion” pentru supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i se opună: de exemplu, Cuchulainn Învinge singur Întreaga armată a reginei Medb, Heracle Își Înfrânge toți adversarii, luptători-eroi sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
morală și sexuală: eroul luptă pentru regele său, este un substitut al acestuia, Îl reprezintă și Îi dăruiește victoriile. El se măsoară numai cu cei „Înarmați”, cei asemenea lui, apăra femeile și pe cei slabi (epica arturiană exprimă cel mai elocvent aceste teme mitice). Totodată, el trebuie să se ferească de ispitele femeii, să fie, așa cum spun baladele folclorice românești „un voinic curat”, care „de muieri nu e stricat”; d) eroul este condamnat la ceea ce G. Dumézil (1971) numește „cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care "prin discursul metatextual lucid, necruțător de lucid dezgolind procedeul, denunțând clișeul, îngăduind distanțarea ironică față de text"78, Caragiale reușește să demonstreze ,,pe viu, din mers, cum se face (și cum nu trebuie să se facă) literatura"79. Un exemplu elocvent îl constituie "onesta" mărturisire auctorială din finalul nuvelei Două loturi: "dacă aș fi unul dintre acei autori care se respectă și sunt foarte respectați, aș încheia povestirea mea astfel[...] dar [...] fiindcă nu sunt unul dintre acei autori prefer să vă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arab, alb"161, "o tabacheră de tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv în manevrele de întoarcere a armelor împotriva ocupantului nazist, dar care-și ratează misiunea pentru că "dormi buștean când o întreagă istorie posibilă a țării trecu la dosar") și noblețea și eroismul lipsit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
istorice dar transformat în pretext pentru zaiafet ad-hoc (Boborul!, Baioneta inteligentă[Garda civică], Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
d."2. Interesant este faptul că, exploatând tocmai acest sens al absurdului, teatrul denumit astfel nu numai că nu este absurd, ci duce raționamentul logic până la exces, "noneroul" farsei tragice fiind adesea obsedat de "ducerea la absurd" a logicii înseși. Elocventă este demonstrația făcută de Bartholomeus, logicianul din piesa lui Eugen Ionescu, Improvizația la Alma sau Cameleonul păstorului: "Ba nu, dimpotrivă, putem spune că din cât un lucru este fals într-adevăr, dintr-atât este de fals adevărat; din cât este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]