6,495 matches
-
opinie reluată mai târziu de Gh. Ghibănescu. Ion Gugiuman susținea ipoteza originii bulgărești a unei mari părți din populația adusă și, mai ales, venită, la Huși și în locurile învecinate. Un exemplu este elocvent în acest sens: în urma conflictului dintre Episcopie și târgoveți (în 1847 și 1868), „dritul de a avea mori de apă și grădini în întindere de optu fălci” a fost acordat Episcopiei, dar în fapt, bulgarii, care se ocupau cu legumicultura, pe moșia ei, au lucrat acest pământ
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Huși și în locurile învecinate. Un exemplu este elocvent în acest sens: în urma conflictului dintre Episcopie și târgoveți (în 1847 și 1868), „dritul de a avea mori de apă și grădini în întindere de optu fălci” a fost acordat Episcopiei, dar în fapt, bulgarii, care se ocupau cu legumicultura, pe moșia ei, au lucrat acest pământ. Autorul este convins că Melchisedec se referea la locul situat în preajma abatorului comunal, unde, în jurul și pe locul fostului „Iaz al Vlădicăi” sunt, prin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lucrat acest pământ. Autorul este convins că Melchisedec se referea la locul situat în preajma abatorului comunal, unde, în jurul și pe locul fostului „Iaz al Vlădicăi” sunt, prin tradiție, grădini de zarzavaturi ce au aparținut bulgarilor hușeni, poate vechii poslușnici ai Episcopiei. Începând din 1752, vin să se stabilească la Huși mai mulți străini decât în perioada anterioară, mai ales în ultimele trei decenii ale secolului. Treptat, se va renunța la vechea scutire de biruri, acordată de domnie, iar Episcopia, pe pământurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poslușnici ai Episcopiei. Începând din 1752, vin să se stabilească la Huși mai mulți străini decât în perioada anterioară, mai ales în ultimele trei decenii ale secolului. Treptat, se va renunța la vechea scutire de biruri, acordată de domnie, iar Episcopia, pe pământurile cărora se așezaseră, le va impune plata dărilor. De pildă, episcopul Ierotei va fixa o dare de doi lei pe fiecare casă a celor de curând așezați. Numele dat zonei locuite de noii veniți arată că, cel puțin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
celor de curând așezați. Numele dat zonei locuite de noii veniți arată că, cel puțin într-o primă etapă de locuire, ei nu s-au asimilat localnicilor, trăind separat. Treptat, se constituie cartierul bulgarilor, aproape de centrul orașului, menționat în planul Episcopiei din 1771, realizat de dichiul Iorest Dan. Mențiunea din legenda planului orașului („mestecați poslușnici cu târgoveți”) subliniază stabilirea unor grupuri de bulgari pe locul vetrei târgului, la est și sud-est de Episcopie, pe teritoriul actualelor cartiere Corni, Broșteni, Plopeni, ceea ce
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cartierul bulgarilor, aproape de centrul orașului, menționat în planul Episcopiei din 1771, realizat de dichiul Iorest Dan. Mențiunea din legenda planului orașului („mestecați poslușnici cu târgoveți”) subliniază stabilirea unor grupuri de bulgari pe locul vetrei târgului, la est și sud-est de Episcopie, pe teritoriul actualelor cartiere Corni, Broșteni, Plopeni, ceea ce arată asimilarea lor treptată. În afara grupurilor mici, se apreciază că venirea bulgarilor la nord și la nord-est de Dunăre este legată de tratatele de pace încheiate între cele trei Mari Puteri (Austria
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
București (1812) și de la Adrianopol (1829). Decăderea economică, cauzată de numeroasele confruntări militare din spațiul românesc, a determinat crearea condițiilor pentru stabilirea, aici, a străinilor veniți din sudul Dunării. Episcopul Meletie, în 1806, a adus și a așezat pe moșiile Episcopiei, așa cum arăta Melchisedec, „40 de oameni streini de peste hotar”. Unii bulgari din Huși, datorită lipsei de pământ (ei ocupându-se cu legumicultura), s-au așezat, după anul 1800, pe teritoriul satului Novaci, ce aparținea atât mănăstirii Frumoasa, cât și mănăstirii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
000 de bulgari, iar în județul Fălciu 1.000. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, deci în circa cinci decenii, numărul grădinarilor hușeni a scăzut cu aproximativ 25%, ajungând la 1.631. Cartierul țiganilor s-a format după înființarea Episcopiei, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea (circa 1600). Amintiți în dania lui Alexandru cel Bun către mănăstirea Bistrița, din 1428, țiganii din Moldova au trăit secole la rând, ca robi domnești, boierești ori mănăstirești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
această populație a trăit în pragul subzistenței, la marginea societății, după legi proprii nescrise, având conducători din mijlocul comunității lor, păstrând limba și tradiții ancestrale până astăzi. Este adevărat că în multe documente medievale, țiganii aparținători așezămintelor religioase (biserici, mănăstiri, episcopii) au fost protejați de domnie, conform ideologiei religioase medievale, prin diverse scutiri, inclusiv pentru a evita fuga de pe moșie, dar nu individul era adevăratul beneficiar al protecției domnești, ci instituția Bisericii și averea ei. Cea mai veche mențiune documentară privitoare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au luat ciubote și gloabe, din cauza cărora țiganii au fugit în alte țări și mănăstirile nu-i pot stăpâni; de asemenea întărește Episcopia Huși cu mai mulți robi țigani”. La 10 martie 1638, Vasile Lupu confirma lui Ionașcu Cehan „ai lui drepți robi țigani din ispisoc de danie și cumpărătură, ce el a avut de la Barnovschie Vodă și din ispisoc de întăritură de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
instituțiile ecleziastice și pentru boierime. Statutul lor real era de sclavie, proprietarul (instituție sau persoană fizică) având drept de viață și de moarte până târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printr-un hrisov, Alexandru Iliaș a donat Episcopiei Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a intervenit pe lângă juzii și slujbașii Hătmăniei, și le-a poruncit: „Să aveți a-i da bună pace acestui țigan, întru nimic să nu vă amestecți la dânsul a-l învălui sau a-l trage la ceva”. În Evul Mediu, Episcopia a primit în dar robi țigani, având nevoie de forță de muncă. Acesta era motivul pentru care Constantin Racoviță, prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trage la ceva”. În Evul Mediu, Episcopia a primit în dar robi țigani, având nevoie de forță de muncă. Acesta era motivul pentru care Constantin Racoviță, prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de muncă. Acesta era motivul pentru care Constantin Racoviță, prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-un raport scris (anafora) al marilor boieri din divan din 25 iunie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-un raport scris (anafora) al marilor boieri din divan din 25 iunie 1757, adresat lui Scarlat Ghica (1757-1758), se arăta că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-un raport scris (anafora) al marilor boieri din divan din 25 iunie 1757, adresat lui Scarlat Ghica (1757-1758), se arăta că Iordaki, judele țiganilor și fratele său, Sandu, fiii lui Burcă Căldărariu aparțineau de drept Episopiei Hușilor. La 28
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fratele său, Sandu, fiii lui Burcă Căldărariu aparțineau de drept Episopiei Hușilor. La 28 iunie, episcopul Inochentie, prin judecata domnească, avea câștig de cauză în procesul cu acești oameni. Domnul Moldovei comunica episcopului ca să-i ia pe țigani sub stăpânirea Episcopiei „ca pe niște drepți robi ai săi, cu tot neamul cât s-a trage din Burcă Căldărariul”. Așa cum se menționează într-un zapis din 26 aprilie 1758, Episcopia a căpătat danie un țigan, bucătar, de la Vasilie Gheuca. Sora lui, Victoria
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oameni. Domnul Moldovei comunica episcopului ca să-i ia pe țigani sub stăpânirea Episcopiei „ca pe niște drepți robi ai săi, cu tot neamul cât s-a trage din Burcă Căldărariul”. Așa cum se menționează într-un zapis din 26 aprilie 1758, Episcopia a căpătat danie un țigan, bucătar, de la Vasilie Gheuca. Sora lui, Victoria, care a dat Episcopiei actul de danie, declara că fratele său a făcut această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
drepți robi ai săi, cu tot neamul cât s-a trage din Burcă Căldărariul”. Așa cum se menționează într-un zapis din 26 aprilie 1758, Episcopia a căpătat danie un țigan, bucătar, de la Vasilie Gheuca. Sora lui, Victoria, care a dat Episcopiei actul de danie, declara că fratele său a făcut această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) stolnicul Vasilie Costachi și cu fiii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1758, Episcopia a căpătat danie un țigan, bucătar, de la Vasilie Gheuca. Sora lui, Victoria, care a dat Episcopiei actul de danie, declara că fratele său a făcut această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) stolnicul Vasilie Costachi și cu fiii săi au donat Episcopiei o fată de țigan „pentru veșnica lor pomenire și a răposaților săi părinți”. La 7 iunie 1768, episcopul Inochentie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
declara că fratele său a făcut această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) stolnicul Vasilie Costachi și cu fiii săi au donat Episcopiei o fată de țigan „pentru veșnica lor pomenire și a răposaților săi părinți”. La 7 iunie 1768, episcopul Inochentie a cumpărat de la Catrina, fiica lui Miron Hâncu, doi țigani fierari, cu prețul de 120 lei. La 12 iunie, surorile Lupa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
veșnica lor pomenire și a răposaților săi părinți”. La 7 iunie 1768, episcopul Inochentie a cumpărat de la Catrina, fiica lui Miron Hâncu, doi țigani fierari, cu prețul de 120 lei. La 12 iunie, surorile Lupa și Catrina Hâncu au dăruit Episcopiei Hușilor pe Toader Mugai, țigan fierar. O adevărată vânătoare a fost organizată împotriva țiganilor fugari. Prin scrisoarea din 29 octombrie 1793, protopopul Toma de la Chișinău l-a înștiințat pe episcopul Veniamin Costachi că a luat măsuri pentru prinderea unor țigani
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei aveau dreptul să circule numai în țară, „iar a trece peste hotar nici într-on chip să nu li să dea”. Numai judele avea dreptul de judecată a țiganilor: „să-i cerceteze și să-i globească după vina lor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocine în Boureni și Stănislăvești. În cărțile domnești adresate conducătorilor comunității din Huși, ispravnicul apărea totdeauna primul, apoi șoltuzul și pârgarii. Într-un zapis din 25 aprilie 1552, întocmit la Iași, Ștefan Rareș voievod face un schimb de sate cu Episcopia de Roman, dând satul Birăești pe Moldova, în ținutul Suceava, în locul satului Azăpeni pe Vișnevăț. În acest act s-a păstrat numele lui „Ion Păstrăv, fost ureadnic în Huși”, sub domnia lui Ștefăniță (1517-1527): „Și acest sat Birăești în ținutul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zapis de la Toader Dubău ureadnic de Huși (subl. ns.) și de la Șoltuz și 12 pârgari de acolo”. Aceeași ierarhie în adresare (ureadnic, șoltuz, pârgari ș.a.) era respectată în zapise, mai ales din secolul al XVII-lea, prin care domnia acorda Episcopiei sau îi confirma beneficii importante. Domnitorul Gaspar Grațiani (1619-1620) scria la 16 aprilie 1619 „ureadnicului din târgul Huși și șoltuzului și pârgarilor (subl. ns.) de acolo..., voi să lăsați foarte în pace satele sfintei Episcopii și oamenii scutelnici de jold
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]