3,222 matches
-
la situațiile sociale concrete și disimulării prin utilizarea canalului ascuns al comunicării. Această preocupare a fiecărui actor social de a oferi o imagine valorizantă despre sine, cum o numește Goffman, este o punere în scenă mai ales a ținutei, mersului, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc., creând ,,masca" sau ,,regia teatrală corporală" a seducătorului, intelectualului, ludicului, profesionistului, pragmaticului etc. Cum ,,managementul impresiei" (expresia facială, postura, mersul, accesoriile, îmbrăcămintea, limbajul corpului etc.) are în zilele noastre o importanță foarte mare în integrarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reci sau mai apropiat în culturile din regiunile calde, se datorează climei specifice fiecărei zone geografice. Preocuparea și atitudinea față de mișcările corpului într-o conversație cristalizează diferențele culturale în ceea ce privește gestica la diverse națiuni. Peter Collett descrie într-o manieră artistică expresivitatea și dinamismul limbajului gestual al italienilor, care l-au ridicat la rang de artă, spre deosebire de cel al britanicilor, care au de mult reputația unor persoane reci, calculate și pragmatice. De exemplu, în orașul Napoli se gesticulează mai mult ca oriunde
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de extraordinara grație a gesticii napolitane. Printre cei care ne-au lăsat impresiile lor se află Goethe, cardinalul Wiseman și Charles Dickens"63. La polul opus teatralității gesticii italienilor se află, după același autor, gestica lipsită de orice componentă a expresivității britanicilor, care pun accentul mai mult pe oralitate decât pe limbajul corpului și nu se gândesc la efectele acestuia în interacțiunea socială. În momentul în care se adresează celorlalți, britanicii nu își folosesc foarte mult trupurile, nu adoptă anumite posturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
-i trata cu respect și de a-i înțelege. Cele mai eficiente tehnici de persuasiune pe care profesorul le poate utiliza în interacțiunile cu elevii sunt: • intensificarea rolului de actor cu ajutorul intonației bogate, accentuării cuvintelor cheie, modulării vocii, strategiei tăcerii, expresivității mimicii și gesticii; • oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a unităților de învățare și folosirea unui limbaj sugestiv (,,ar fi bine", ,,s-ar putea", ,,posibil", ,,se recomandă", ,,probabil" etc.); • stimularea motivației școlare și precizarea crizei de timp (,,astăzi", ,,acum", ,,imediat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cât și de particularitățile auditoriului. Prin discursul didactic, profesorul nu acționează numai asupra elevilor, ci și asupra sa. În funcție de impactul propriului discurs, profesorul se simte dorit, plăcut, competent, fericit, împlinit, apreciat sau invers. e) Analiza semiotică a parametrilor paraverbali Importanța expresivității vorbirii profesorului decurge din faptul că forma discursului didactic este primul element cu care elevii vin în contact înainte de a înțelege ideile transmise. Un discurs didactic este expresiv atunci când există o concordanță între expresiile utilizate și tonalitatea afectiv-atitudinală a mesajului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ne semnalizezează ce este important, nu ne atrage atenția asupra esențialului" (citate preluate din eseuri ale studenților cu tema ,,Demotivarea școlară"). Utilizarea parametrilor paraverbali în discursul didactic nu constituie un scop în sine, rolul lor este acela de a oferi expresivitate vorbirii, de a crea o atmosferă de învățare adecvată și de a regla interacțiunea profesor-elev. În funcție de aceștia, atmosfera de învățare poate fi caracterizată ca fiind dinamică sau monotonă, provocatoare sau inhibitoare, plăcută sau plictisitoare. Dintre parametrii paraverbali cei mai importanți
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
naturii conținutului: dacă se prezintă acțiuni, desfășurări de evenimente etc., atunci ritmul vorbirii se recomandă să fie alert, iar când mesajele se concretizează în explicații, reflecții sau sugestii oferite elevilor, ritmul vorbirii trebuie să fie lent. • Rolul intonației în realizarea expresivității vorbirii. Acest parametru paraverbal are rolul de a stimula memoria, afectivitatea, atenția și motivația elevilor. Astfel, prin intermediul unei intonații bogate și rafinate, profesorul accentuează anumite aspecte cheie ale unităților de învățare care sunt considerate relevante cu scopul de a fi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
preocupat de construcțiile kinemorfice. Vorbind despre kineme, kinemorfeme, construcții kinemorfice, kinezica devine, în concepția lui Ray Birdwhistell, o adevărată gramatică a gesturilor. Există însă nu numai o kinezică, ci și o parakinezică, deoarece gesturile au intensitate, ritm, durată, amplitudine, formă, expresivitate care se integrează contextelor sociale și psihologice 135. Kinezica este o știință recentă cu o vârstă de doar câteva decenii, care nu dispune de formule magice care să decodifice limbajul trupului, respectiv limbajul gestual, într-o manieră precisă și riguroasă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
trunchiului, ramuri, coroană, frunze, flori etc. Impresia de ansamblu a desenelor profesorilor cu reactivitate accentuată la stres trădează rigiditate, iritabilitate, dezordine, vulnerabilitate, instabilitate, impulsivitate, neliniște, oboseală [Anexa 4], iar a celor cu reactivitate scăzută la stres transmit calm, stabilitate, vigurozitate, expresivitate, claritate, armonie [Anexa 5]. Elementele arborilor care ne-au dirijat în constituirea grupei profesorilor cu reactivitate accentuată la stres au fost: • trăsăturile apăsate puternic sau variațiile de presiune în trasarea liniilor: denotă o stare de tensiune psihică a subiectului [Anexa
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în mod direct, de pregătirea competențele psihopedagogice necesare gestionării unor situații delicate în sala de clasă: performanța comunicativă, inteligența emoțională, managementul conflictelor, competența comunicării gestuale etc. Dacă fiecare profesor și-ar analiza și eficientiza comunicarea gestuală, s-ar preocupa de expresivitatea comunicării didactice, ar putea să cultive relații de parteneriat și să se bucure de efectele propriei charisme (capacitatea de a atrage și de a persuada elevii). Imaginea sa inconfundabilă se va păstra în timp și datorită particularităților vocabularului său gestual
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nu va ține! S-ar putea să o încaseze! 7. Erving Goffman (1959/2003) menționează preocuparea fiecărui actor social de a oferi o imagine valorizantă despre sine însuși, iar această imagine a Eului este o punere în scenă a ținutei, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc. Creionați limbajul nonverbal al seducătorului, ludicului, profesionistului și pragmaticului. 8. Cercetarea comparativă a repertoriului gestual masculin și feminin relevă faptul că există gesturi specifice în funcție de variabila gen. Încadrați tipurile de gesturi în repertoriul potrivit și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pluralității omului, al pluralității mele Însumi...Versurile mele vădesc nenumăratele personalități pe care le-am avut, adică pe care le avem, care sîntem...” (Pablo Neruda). * „Nu vedem lucrurile așa cum sînt, ci cum suntem.” (Anais Nin) Poetul Mihai Codreanu a dat expresivitate artistică acestui adevăr psihologic: „CÎnd plouă În suflet, nu-i niciodată senin afară; iar cînd e senin În suflet, nu plouă afară niciodată”. * „Stilul este omul.” (G. Buffon) Adică un anumit specific psihologic individual, care dă culoare „atitudinii” sau „creației
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
indecența de a ne salva reputația pe seama semenilor noștri din „casele de nebuni”. Este revelatoare, În acest sens, observația lui B. Gracian: „Nebuni sînt toți cei ce par nebuni și jumătate din cei ce nu par”. Poetul Ion Minulescu dă expresivitate artistică acestei observații a lui B. Gracian: „Ei mă urăsc că nu-s ca Ei... Eu Îi iubesc că nu-s ca Mine... Ei beau Și mint fără rușine - Și-n ochii prietenilor mei Trec drept nebun...că nu-s
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ni l-ar fi creat muzica”. * „O viață nu-ți ajunge ca să cunoști o singură clipă.” (Claude Monet) Se știe că pictorii impresioniști au fost fascinați de caracterul irepetabil al „clipei”, care surprinde, de fiecare dată, natura cu o altă expresivitate a ei. Monet voia „să prindă” În tablourile sale tocmai această unicitate a realității naturii, care n-ar trebui să-i pretindă altceva ochiului artistului decît să redea impresia primă, În toată bogăția și intensitatea expresivității ei. Pentru aceasta, pictorii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
natura cu o altă expresivitate a ei. Monet voia „să prindă” În tablourile sale tocmai această unicitate a realității naturii, care n-ar trebui să-i pretindă altceva ochiului artistului decît să redea impresia primă, În toată bogăția și intensitatea expresivității ei. Pentru aceasta, pictorii impresioniști au aprofundat studiul În aer liber și nuanțele culorilor (ale luminii În special), fiind numiți din acest motiv „pictori naturaliști”. Însă chiar și un ochi hipersensibil, cum a fost cel al lui Claude Monet, se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
special), fiind numiți din acest motiv „pictori naturaliști”. Însă chiar și un ochi hipersensibil, cum a fost cel al lui Claude Monet, se simțea mereu În urmă cu un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că nu-ți ajunge o viață pentru a reda plenitudinea emoției estetice determinate de prima impresie. RÎsul/ Comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul „Psihiatrul este cel care Îți pune o groază de Întrebări costisitoare pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar fi deranjat cititorul dacă ar fi fost utilizat În text. De exemplu, profesorul Theodor Hristea (1984, p. 134), vorbind despre faptul că o limbă cu numeroase „frazeologisme” (așa cum este și cazul limbii române) este una cu mari resurse de expresivitate, dă drept argumente de Întărire o lucrare clasică În domeniu, datorată lui Iorgu Iordan: 1 Vezi Îndeosebi Stilistica limbii române (ediție definitivă), de acad. Iorgu Iordan, București, 1975 (pp. 265-304), precum și unele contribuții care au legătură cu cele discutate aici
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acestuia" (McLeod, Fisher & Hoover, apud Curelaru & Criu, 2010, p. 211), "abilități de exprimare emoțională, prezente atât în etapa de transmitere, cât și în cea de receptare a mesajului" (Curelaru & Criu, 2010, p. 211), asertivitate, utilizare de tehnici discursive și teatrale, expresivitate 34, oferire de feedback (Sălăvăstru, 2004, pp. 224-226), cultivarea unei practici a dialogului (White 2009, p. 126; Sadler, 2006, pp. 330-331; Sălăvăstru, 2004, pp. 223-224), capacitate de adaptare (White 2009, p. 126) etc. Evident, eficiența comunicării didactice/educaționale nu poate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spectacolului comunicării cotidiene în general sau în particular), respectiv pentru cel specializat (parte a spectacolului de teatru), plecând de la premisa că exersarea acestor tehnici poate optimiza orice act comunicativ, îmbogățindu-l în precizie, claritate și, nu în ultimul rând, în expresivitate. De altfel, în ceea ce privește ultima caracteristică a actului comunicativ, expresivitatea, se poate considera că teatrul reprezintă o formă de comunicare expresivă în limitele personajului/măștii, pe când comunicarea interpersonală și comunicarea didactică/educațională reprezintă forme de comunicare expresivă în limitele rolului (de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pentru cel specializat (parte a spectacolului de teatru), plecând de la premisa că exersarea acestor tehnici poate optimiza orice act comunicativ, îmbogățindu-l în precizie, claritate și, nu în ultimul rând, în expresivitate. De altfel, în ceea ce privește ultima caracteristică a actului comunicativ, expresivitatea, se poate considera că teatrul reprezintă o formă de comunicare expresivă în limitele personajului/măștii, pe când comunicarea interpersonală și comunicarea didactică/educațională reprezintă forme de comunicare expresivă în limitele rolului (de coleg, de părinte, de profesor, de partener într-un
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Dortier, J.-F. (coord.) (2010). Comunicarea: perspective actuale. Traducere de Luminița Roșca și Romina Surugiu. Iași: Polirom. Cameron, M. (2006). Arta de a-l asculta pe celălalt: secretele unei cumunicări reușite. Traducere de Dana Zămosteanu. Iași: Polirom. Caracostea, D. (2000). Expresivitatea limbii române. Iași: Polirom Cardon, A., Lenhardt, V., & Nicolas, P. (2005). L'analyse transactionnelle. Groupe Eyrolles. Căprioară, A. (2009). Discursul jurnalistic și manipularea. Iași: Institutul European. Cărbunaru, S. (1988). Tehnica în teatru. Ghid pentru regizorul tehnic. București: Editura Tehnică. Ceuca
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
teoretice și aplicative (15-43). București: Editura Universității din București. Vasilescu, A. (2010). Distribuția contribuțiilor conversaționale în cultura română. In Ionescu-Ruxăndoiu, L. (coord.). Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati (177-216). București: Editura Universității din București. Vatamanu-Matei, V. (2010). Psihologie și expresivitate scenică. București: Editura Universității Naționale de Muzică București. Verhofstadt-Denève, L. (coord.). (2000). Theory and Practice of Action and Drama Techniques. Developmental Psychoterapy from an Existential-Dialectical Viewpoint. London and Philadelphia: Jessica Kingsley Publishers. Vinagre, M. (2008). Politeness strategies in collaborative e-mail
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
literatură accesibilă, atractivă, de mare popularitate și, concomitent, o literatură menită să satisfacă exigențe estetice. O primă secțiune, intitulată Idei patetice, din culegerea Între Socrate și Xantipa expune un consistent și bine articulat program estetic și literar, explicitat cu o expresivitate persuasivă. Este un program original, într-o epocă în care creația literară, de-abia eliberată de constrângerile realismului socialist, își îndreptase, prin reacție compensatoare, energiile către „arta pură” și către experimentul ultramodernist. P. propune o „a treia cale”: cea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de manifestare ale limbii / 47 Conținutul limbii / 53 Semnificație și noțiune / 58 Funcționarea limbii în vorbire / 65 Actele de vorbire / 70 Discursul / 75 Discursul repetat / 79 Funcțiile de bază ale limbii / 83 Nominația (funcția denominativă) / 85 Comunicarea (funcția comunicativă) / 89 Expresivitatea (funcția expresivă) / 92 Metalimbajul (funcția metalingvistică) / 98 Direcții în cercetarea filozofică actuală a limbii / 101 Limba ca artă / 104 Teoria spiritului limbii / 108 Neohegelianismul în interpretarea limbii / 112 Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii / 117 Limba și delimitarea adevărului de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a gîndi specific vorbitorilor limbii. Deși mereu alta, construcția lingvistică se menține în vorbirea obișnuită în limitele unei expectații, a unor obișnuințe, care, dacă sînt depășite, realizează trecerea din registrul neutralității într-un alt registru, de obicei, în cel al expresivității. La rîndul lui, interlocutorul, deși se află în mare parte în fața unor enunțuri noi, formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]