4,829 matches
-
acest june nu știe decât să-i dea înainte cu întrebările lui stereotipe care la ce ar putea să-i folosească ? O păpușă mecanică, ce novitale, quoi de neuf ? Iată singurul lucru ce știa a-l spune ! Și cu asemenea făptură a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată sau nu, l-a destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o strâmbătură. Semnul, totuși, al unei nervozități stăpânite. încă își mai chinuie mintea cu acei stropi de noroi pe o manșetă de pantaloni, umilit de gândul care nu se poate desprinde, provocându-i o insuportabilă suferință fizică în toată făptura, o durere care îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă doamna Mironescu, ce coboară cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu m-am putut abține să nu-i arunc : erai cât pe ce să o dai gata ! în zilele următoare însă, m-am întrebat dacă nu cumva arunc o vină atât de mare asupra madamei Ana (la urma urmei, o făptură ignorantă !) pentru a o dez vinovăți pe Sophie, pe care am dese clipe când continui a mi-o imagina, ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a situației și a oamenilor, ce se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil ? în orice caz, altcineva decât Muti. Altă, cu totul altă persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman în ea sau puțină siguranță. Oh, Doamne, și ce frică mă cuprinde, de cât ajutor aș avea nevoia acum că vine el. De ce trebuie ca eu să fiu întotdeauna cel care să sufere? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să degenereze în plăcere pură persistă. Oricum ar fi, oamenii din orașul nostru profită din plin de această binefacere naturală. Fiecare cetățean înoată. Pruncii învață să înoate de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe George sub altă lumină. Ar fi o exagerare să afirmăm că aproape fiecare bărbat din Ennistone îl invidia pe George pentru că se eliberase din cătușele moralei, în timp ce aproape fiecare femeie din Ennistone se gândea că poate ea ar fi făptura potrivită pentru a-l salva pe George de el însuși. Ar fi o exagerare, dar lucrul e vrednic de a fi înregistrat. Oricum, s-ar zice că anticipez. Țin numai să adaug că oamenii serioși au văzut în „accidentul“ lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp lumea începuse să spună: „Ruby nu e proastă, e vicleană“. Însăși Alex declara că Ruby e un mister. Totuși, nu-și dăduse seama de acest lucru până de curând; nu izbutise niciodată să creadă că Ruby ar fi o făptură stranie, cu gânduri și pasiuni ascunse. Alex nu înțelegea ce urmărea Ruby insistând asupra pensiei. Se poate să fi fost vorba doar de una din îndărătnicile ei lipse de înțelegere, de tendința ei de a sesiza capătul greșit al lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată cea mai pură dintre bucuriile pure. Când Adam se sătură să conducă Rollsul, o zbughi pe pajiște, spre Papuc, care era, firește, încuiat, așa încât se mulțumi să se uite pe geam. Fusese el și înăuntru, dar nu prea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu prea des. Îi plăcea însă mai mult să se uite de afară la mobila de modă veche, încremenită, din camerele tăcute, acum atât de întunecate și de singuratice. Cu un plăcut fior de groază, își imagina că vede o făptură ciudată, împietrită, care se afla înăuntru și privea afară. După aceea se porni să inspecteze diverși copaci, fagul arămiu și mestecenii și bradul al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus, abia vizibil, ici-colo, printre masele de ace negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase atât de incert. Avea senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie. Unele dintre obiecte erau ca niște mici animale; sau, mai curând, erau făpturi vii, dotate cu stângăcia și inerția obiectelor, făpturi care cădeau, alunecau, se zdruncinau, se rostogoleau. Poate că fetișurile pictate de Alex nu reprezentau decât încercări homeopatice de îmblânzire a acestor mărunte zeități maligne. Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se jucase atât de incert. Avea senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie. Unele dintre obiecte erau ca niște mici animale; sau, mai curând, erau făpturi vii, dotate cu stângăcia și inerția obiectelor, făpturi care cădeau, alunecau, se zdruncinau, se rostogoleau. Poate că fetișurile pictate de Alex nu reprezentau decât încercări homeopatice de îmblânzire a acestor mărunte zeități maligne. Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri și se manifestau prin zgomote surde, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu existase între ele nici un gest de afecțiune sau de recunoaștere care ar fi putut media o asemenea transformare. Era cu neputință. Alex avea să se împotrivească până la ultima-i suflare. Înspăimântată de ferestrele întunecate, lucioase, ale Papucului, prin care făpturi străine puteau furișa priviri din afară înăuntru, Alex începu să tragă toate storurile pe care, cu multă vreme în urmă, tânărul artist ennistonian Ned Larkin, o descoperire a lui Geoffrey Stillowen, pictase scene de grădină estompate, în culori pastel. Picturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea și așa destule necazuri, fără să mai poarte un nume atât de bizar. Familiarul „Di“, cum era strigată acasă, deveni cu ușurință elegantul Diane.) Mai exista și o a treia fată, soră sau verișoară. Tatăl sau tații țigani erau făpturi legendare, dintr-o altă eră, și nu existase niciodată o viață de familie. Diane avea picioare foarte mici și mâini micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte, și ciorapi negri străvezii, imaginându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui de muzeograf prin sfărâmarea colecției de sticlărie romană. Mărturisesc că nici eu nu sunt în stare să vă ofer vreo explicație iluminatoare. Fiecare făptură umană are o structură diferită, mai absolut diferită și mai particulară decât ne-am putea noi strădui să concepem. Și dorința noastră persistentă de a înfățișa viețile omenești ca pe niște drame ne determină să privim „în aceeași lumină“ evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înaripate, hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura animalică dragă, în a cărei căldură se refugia, speriat de putere. George și Brian figurau ca un tată dual, întrecându-se între ei pentru a-i câștiga afecțiunea, apoi, subit, de neînțeles, pedepsindu-l. Brian și-a asumat sarcina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
podul, când John Robert își aduse aminte, cu amabilitate, că preotul uitase să-și facă vizita parohială la Blanch Cottages. Părintele Bernard, rușinat, se întoarse să facă o vizită lipsită de noimă domnișoarei Dunbury, lăsând-o apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de Victoria Park și înaintau în ritmul mai ponderat pe care preotul i-l impusese cu hotărâre filozofului. — De exemplu, te consideri mântuit? Ce vrea să însemne asta? replică părintele Bernard. — Întâi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Putem să fim calmi și cu bun-simț și să ne autodisprețuim. Și mai există ideea de datorie, un concept excelent. Astea sunt lucrurile care merg înainte. Dar, în primul rând, trebuie să ne vedem pe noi înșine ca pe niște făpturi mărunte, ridicole - și josnice. Asta este ideea dumneavoastră despre fericire. — Nu există nici o structură profundă pe lume, răspunse John Robert râzând. Și în străfunduri, care nu sunt prea îndepărtate, nu e decât balast, harababură. Nici măcar gunoi, ci harababură. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spuse: „Sunt inocent, sunt bun. Eu îi iubesc pe toți. Voi continua să fiu inocent și bun, și să-i iubesc pe toți, o să mă simt atât de fericit!“. Ce și-a spus Zet nu se știe, dar cum făptura lui era alcătuită aproape în întregime din iubire, poate că a simțit o tonifiere a propriei făpturi. „Un scaun așezat sub un tablou e de mare efect și-i sporește valoarea“, asta era una dintre ideile lui Alex. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bun, și să-i iubesc pe toți, o să mă simt atât de fericit!“. Ce și-a spus Zet nu se știe, dar cum făptura lui era alcătuită aproape în întregime din iubire, poate că a simțit o tonifiere a propriei făpturi. „Un scaun așezat sub un tablou e de mare efect și-i sporește valoarea“, asta era una dintre ideile lui Alex. Pentru moment, încercă s-o transpună în practică în casa de vară Papucul, mutând un scaun de bambus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câțiva pini din Victoria Park. În spate, bezna opacă a izlazului de o parte, și „Țara Pustie“ de cealaltă. Simțământul de iubire universală, care-i năpădise inima pe parcusul reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-un soi de înțelepciune. Un elan de nestăvilit, care lua forma bucuriei, i se propaga prin întregul trup, făcându-l să vibreze. Își aminti de cuvintele lui Emma: „Dacă aș avea un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Amândoi suntem demoni, tu ești unul mare și eu unul mic. Și demonii mari îi fac pe cei mici să țipe. Mă urăști pentru că sunt caricatura ta, nu-i așa? Nu te urăsc. — Cum poți trata cu asemenea dispreț o făptură umană? Ți-am fost elev, asta nu înseamnă nimic pentru tine? Nu poți nici măcar reacționa? Ți-ai pierdut tot focul? — Doresc... — Am împins mașina? Asta nu te interesează? — Care mașină? Mașina cu nevasta-mea înăuntru. Dacă am împins mașina înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic. — Ai spus că mă socotești un... — O, nu are nici o importanță ce am spus! Nu mă gândesc absolut deloc la dumneata. Nu există nici o structură de comunicare între noi doi. Ba există! Cum poți s-o negi? Există! Suntem făpturi umane! Tu m-ai învățat filozofie și eu te iubesc. — George, ascultă, vrei să mă faci să mă înfurii sau chiar să te urăsc, dar nu pot. Ia asta drept un cuvânt binevoitor și, te rog, pleacă. Oh, fii blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese doar culorile și pensulele, tristă, pitorească amintire a vieții ei de pictor ratat, dar lăsase în casă alaiul de zeități. Hattie adusese una dintre ele în dormitor, o făptură cu un cap roșu de câine și ochi bulbucați, și o așezase alături de iepuraș, focă și văsulețul japonez, dar cine știe ce scrupul supertițios o făcuse să ducă statueta repede la loc, în dulap. Pearl ar fi preferat dormitorul mai mic, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]