4,787 matches
-
pot fi răsturnate în SL și statusurile, inclusiv cele de experți, pot fi create în funcție de prestație și de prestigiul dobândit în SL. Așa cum arată Giddens, incertitudinea nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea. Societatea SL oferă tocmai un mediu al distanțării spațio-temporale și al reîncapsulării; prin aceasta, fenomenul SL marchează un sindrom specific izomodernității. 6
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a unui singur individ), exprimarea proprie unui grup de vorbitori este numită și limbaj, iar pentru cea mai largă diviziune stilistică se folosește termenul de limbă. Se vorbește, de exemplu, despre limba literară, în opoziție cu limbajul liric, administrativ, argotic, familiar, publicistic, științific, vulgar, narativ, limbajele profesionale etc. Unii autori consideră că limba este generală și se subîmparte în stiluri, iar stilurile în limbaje. Limba este pur formală, un sistem de semne și reguli, iar limbajul reprezintă aplicarea acesteia în plan
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Real Life SPAN Stupid Persons Advertisement UBB Urgent Bathroom Break UC You See UR Your W8 Wait ("așteaptă") YIU Yes, I understand ("da, am înțeles") YW You're Welcome ("cu plăcere") Tabel 4. Exemple de seturi de semne și acronime familiare internaționale (Internet 40) Să mai precizez că majoritatea acronimelor din limba română sau, mai exact, folosite în conversațiile în limba română sunt împrumuturi din limbajul universal (al internetului) englez. Câteva exemple relevante pot fi observate în Tabelul 5. Semne / Acronime
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
there ain't no such thing as a free lunch nimic nu-i gratis TTYL Talk to you later mai vorbim / vorbim mai târziu TYVM thank you very much mulțumesc foarte mult Tabel 5. Unele acronime și seturi de semne familiare din catalimbajul românesc al ciberspațiului împrumutate din limba engleză (Internet 45) De fapt, acronimele se constituie într-un limbaj universal, cu fundamentare mai ales în limba engleză; puțini sunt cei care să cunoască "fondul lexical de bază" al lumii acronimelor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
vie", refuzau să colaboreze, unii dintre ei sugerând chiar că erau neputincioși din punct de vedere intelectual 10. Mai degrabă era vorba de o precauție a autohtonilor față de schimbare: era preferabil să rămână într-o situație ce li se părea familiară, decât să intre într-una nouă despre care nu știau nimic. Dar dincolo de inerție și de autoconservare se vedea corupția, care avea identitate: într-un alt raport, Le Cler arăta că funcționarii publici erau în același timp furnizori, dar și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
turmei. Cu atât mai mult se află în această situație personalul mănăstirilor. Se întâlnesc printre demnitarii mănăstirilor oameni instruiți, vorbitori de greacă veche și modernă. Printre arhimandriți se află prelați care vorbesc cinci sau șase limbi și cărora le este familiară literatura noastră. E lucru rar, e adevărat, dar se poate prezice ceva bine pentru viitor de aici. Prima traducere a Génie du Christianisme în limba română i se datorează unuia dintre acești călugări. Când pătrundem pe pământurile mănăstirilor, recunoaștem cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
corespondența între propoziție și text ori între propoziție și fabulă are o bază logică comună. Scopul comparației între fabula model și propoziția model, despre care vom vorbi ulterior, constă în expunerea principiilor logice de construire a acestora, care ne sînt familiare din exercițiile de analiză a frazei. Comparația se dorește a fi doar o ilustrare. Dacă e să facem o analiză mai atentă realizăm că această presupunere e reductivă, fără îndoială un alt motiv pentru care ar trebui tratată cu o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
narative: procese, imagini vizuale, discurs filosofic, televiziune, argumentație, discurs didactic sau istoric. În curtea de justiție, de pildă, două părți adverse povestesc despre "ceea ce s-a întîmplat cu adevărat". Este vorba despre două redări opuse ale aceluiași eveniment: pentru cei familiari cu practicile juridice, ideea că narațiunea este o construcție, mai curînd decît o reconstrucție, ține de domeniul evidenței, dacă nu chiar de cel al "firescului". Dar să îi lăsăm pe aceștia să discute cu istoricii. În procesul argumentării, povestirea îndeplinește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în afară de cai, nu-mi vorbeau nici ele căci mugetul sau behăitul lor nu-mi spunea decât că le e foame sau sete sau că trebuiau date la taur. Vântul, vijelia, trăsnetul, zăpezile nu-mi dădeau un fior cosmic, mi-erau familiare. Nu mă contopeam cu ploile, să cadă apa peste mine și eu să stau sub ea și să gândesc că sunt fiul naturii, cu nimic deosebit de animale și păsări, de peștii din baltă și rața sălbatică... Nu credeam că pământul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și eu, asemeni lui, spectacolul vieții, care poate stârni în noi acel sentiment de salvare, de eliberare, de libertate a gândului, de triumf asupra a ceea ce e diform și grotesc... Imaginația lui Swift îmi era străină, a lui Gogol apropiată, familiară... Desigur, n-ara înțeles decât mai târziu de ce Gulliver, în țara piticilor, se poartă atât de blând cu acei omuleți cât un deget, când ar fi fost atât de ușor să-i distrugă pe toți... în loc de asta s-a lăsat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sediului era chiar acolo. Cum de nimerisem? Am citit din nou afișul... Tineri... Nu eram eu tînăr? Era pentru mine acel afiș. - Mergem? auzii o voce alături. A, Niculescu, un coleg... Un ins mititel, isteț, insinuant și cam ticălos, dar familiar, apropiat, săritor. Fura în clasă și în dormitor stilouri, cărți și chiar flanele, zicea că sunt ale lui, dar era un consens, când îl prindeam îi trăgeam pumni în cap, el răbda, nega în ciuda evidenței și noi îl iertam tocmai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Grigorescu, te așteaptă. Uite pe-aici, mi-a arătat el o ușă mică, duce în tipografie și acolo e un birou al corectorilor... Am coborât și am intrat în sala linotipurilor. Zumzetul mașinilor și mirosul de plumb topit mi-erau familiare, totuși m-au amețit. În sfârșit, gândeam, eram angajat de astă dată în mod sigur, căci nu era nici o îndoială, Geo Dumitrescu i-a prevenit pe șefii acestui ziar că nu cunosc meseria de corector și dacă totuși mă angajează
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai târziu, acum eram fericit, cerul era senin, primejdiile îndepărtate. Am băgat amândoi ziarul în buzunar și am ieșit. Noaptea de martie, a acelui an '42, era limpede și rece. Ne-am oprit o clipă pe strada pustie, ascultând vuietul familiar al rotativei, pentru mine singurul vuiet din afară care suna ca un cântec al destinului: ceva începea și ceva se termina; gata, de-aici înainte soarta mea n-avea să se mai schimbe, n-aveam să mai ajung nici comandant
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vei avea vești de la mine. Nu te voi lăsa în starea asta. Amintirea acestei replici îl salvă pe Marin de la nebunie atunci când se trezi. 3 MARIN SE TREZI DINTR-UN VIS PE JUMĂTATE UITAT. VISUL ÎL CHINUIA CU AMINTIREA LUCRULUI FAMILIAR. ȘI TOTUȘI, ERA CA ȘI CÂND UMBLASE PRIN PREA MULTE LOCURI STRĂINE ȘI VĂZUSE ȘI AUZISE LUCRURI CARE NU FĂCEAU PARTE DIN VIAȚA LUI. BUIMĂCEALA SOMNULUI SE DESTRĂMA ÎNCETUL CU ÎNCETUL. NU SIMȚEA FRICĂ SAU NELINIȘTE ȘI NU ÎȘI AMINTEA CAUZELE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât îi privi fața. Totuși, după câteva secunde, bătăile inimii i se mai domoliră: nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
BURNLEY. Marin dădu mâna cu tânărul voinic, care îl întrecea în înălțime cu câțiva centimetri buni. Părea să aibă cam douăzeci de ani sau chiar mai puțin. La prima vedere nu semăna deloc cu Marele Judecător. Trăsăturile lui aveau ceva familiar, dar Marin nu avea timp să le identifice. Tractoarele și remorcherele începeau să se îndepărteze. Oamenii se retrăgeau în adăposturile de beton și curând terenul din jurul giganticului avion-rachetă deveni pustiu. Pilotul se apropie de Marin. DOMNULE, DACĂ SUNTEȚI GATA... TÂNĂRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ascensorul, de astă dată în jos. Se deschise o ușă. Legătura îi fu smulsă de la ochi și niște mâini brutale îl imobilizară. În clipa următoare îl orbi o lumină puternică. \ CONTROLAȚI-L! ORDONĂ O VOCE PUTERNICĂ. VOCEA ÎI ERA VAG FAMILIARĂ, DEȘI O AUZISE DOAR ÎNTR-O CONVORBIRE LA TELEFON, ȘI MARIN BĂNUI CĂ ERA A LUI SCUDDER. MÂINILE ÎI SCOTOCEAU ACUM BUZUNARELE. SIMȚI CUM ÎI ERAU LUATE NEUTRALIZATOARELE, APOI MÂINILE ÎI DĂDURĂ DRUMUL. În ciuda luminii orbitoare, Marin reuși să distingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
face cadou în secret). dar nu mă pune să îți ghicesc gândurile; ar fi o povară! Strămutare Simt că trăiesc o altă viață, în noua mea locație, îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le așez cu dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de soare, dimineața, mă trezește, pe același scaun mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pornit, adesea chiar căutat, în astfel de neglijențe ale naturii. În amănun tele pe care ea le uită și parcă le părăsește la întâm plare. Un fel de tehnică, până la urmă, a provocării, a smulgerii din latență. Greșit numită halucinogenă. Familiară, demult, pictorilor chinezi. Care țineau să creeze exact și himeric, în același timp. Pentru a surprinde imperceptibilul. — Vinișoarele unei mese de marmoră au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu mai avea putere. — Nu te îngrozi. Nu reîncepe, auzi, parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atuurile tinereții, dar nici nu era bătrận, și, deși durerea morții celei dragi îi persista în suflet, din cậnd în cậnd mai deslușeam în inima lui chemarea tainică a dragostei. Dar nici un gest, nici o vorbă subtilă, dintre cele atật de familiare lui nu-l mai trădau acum. Omul lucra dur, poate sigur pe el, poate nesigur pe mine. În ce mă privește, lăsasem lucrurile să decurgă de la sine, dar stăteam în permanență “en garde”. - Yoane, Yoane, de ce ești tu atật de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
au ras deodată cu bărbile boierilor vechi, pe cari le-au făcut sprafcă frizorii franțuji. Vorbind cu temei, românii sunt un popor cu minte și așezat. Românul nostru are acea doză de scepticism, atât de străină popoarelor moderne, atât de familiară vechiului popor roman, care-a fost corectivul tuturor mișcărilor noastre din trecut, care s-a cristalizat la romani în principiul: Nil admirari sau în adânca întrebare a lui Pilat din Pont: "Ce este adevărul? " Vine acuma interesanta întrebare: Cum de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și căsătoria sălbatecă consumă femeia, un lucru rău plătit și nopți petrecute în orgie consumă pe bărbatul din popor, pe cel avut și mai mult, căci el are mijloacele de a-și procura cea mai rafinată deboșerie. Nenorocire și durere familiară e în început foarte multă în această stare de lucruri, dar în urmă aceste simțiri se tâmpesc, indivizii încep a privi cu indiferență ideile morale, moralitatea decade și această decadență a spiritului e cauza accelerării 84 {EminescuOpXV 85} procesului de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în fotografie erau doi tineri, un bărbos și o hipiotă cu codițe flower power, ținând într-un rucsac un copilaș de câteva luni. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoșteam, nu știu după ce, care îmi era familiară. Și fețele celor doi mi-erau cunoscute, dar nu știam de unde să le iau. întorc fotografia și citesc: Vama Veche, Roumanie, 1977. Rămân fără cuvinte. Am certitudinea că am mai văzut fotografia asta undeva. Deja vu. O întreb cum îi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]