7,566 matches
-
inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de contrasensuri. Dimpotrivă, privită cu insistență, ea debordează și de suprapuneri voite, chiar dacă parțial camuflate, și de interacții care parțial amenință sensul propriu și al științei, și al literaturii - deși Eliade a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și care Îi asigura sănătatea mentală - este extrem de problematică pentru oricare dintre cititorii săi. Dacă un istoric al religiilor italian, francez sau american care este familiarizat cu opera sa științifică și teoretică ar stărui să aloce un același interes literaturii fantastice, ar putea face câteva descoperiri importante: bunăoară, În primul rând că poziția operei, văzută din cele două calote, este pentru autorul ei binară și contradictorie: istoria religiilor există deopotrivă pentru că există și funcționează, conform unei epistemologii postiluministe, memoria diferitelor tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
istoria religiilor există deopotrivă pentru că există și funcționează, conform unei epistemologii postiluministe, memoria diferitelor tradiții religioase, și, totodată, pentru că secularizarea fiecăreia (a „sacrului”) a făcut posibilă, pentru prima dată În istoria Occidentului, reunirea lor sub un unghi comun, În timp ce literatura fantastică urcă În amontele acestei secularizări. Și mai simplu spus, istoricul religiilor se sprijină pe evidența colectivă a unei demitologizări pe care literatul, individual, o reînființează. Ruinarea acestor vase comunicante Începe din momentul În care exegetul descoperă În ele numai o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
toate prinse pe picior greșit. La data apariției textului În Revista Fundațiilor Regale și În volum au scris Șerban Cioculescu, Octav Șuluțiu, Mihnea Gheorghiu, Vasile Damaschin, Liviu Giurgea și un anonim 2. Câteva comentarii ulterioare 3 au la Îndemână producția fantastică eliadiană de mai târziu, Însă pare hazardat să te referi la această nuvelă (căreia Vasile Posteucă Îi schimbase titlul În Cazul d-rului Honigberger 4), ca și la Nopți la Serampore, ignorând că face parte dintr-o provincie cu totul diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
parte dintr-o provincie cu totul diferită a ei, pentru că aplică o tehnică anume (personajele reale În roluri de ficțiune etc.) care ulterior s-a Îmbinat cu alte tehnici și teme. Dar dosarul receptării și poziționării nuvelei În Întregul producției fantastice are o certă amploare, pe care o vom consemna În trecere 1. De multe ori Însă, este momentul să o spunem, interpretarea literaturii (fantastice) În decor indian a lui Eliade depinde În totalitate de imaginea pe care comentatorul o are
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a Îmbinat cu alte tehnici și teme. Dar dosarul receptării și poziționării nuvelei În Întregul producției fantastice are o certă amploare, pe care o vom consemna În trecere 1. De multe ori Însă, este momentul să o spunem, interpretarea literaturii (fantastice) În decor indian a lui Eliade depinde În totalitate de imaginea pe care comentatorul o are despre perioada sa indiană și despre studiile de indianistică și orientalistică (precum și despre obiectul lor, de altfel). Uneori, literatura de acest tip a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
real din debutul nuvelei, el Însuși cale preparatorie (prayoga-m³rga) pentru inventarea și comunicarea secretului. Rămâne un fapt straniu acela că prima Încercare de reconstituire a istoriei orientalisticii românești e o mărturisire a unui indianist de anvergură făcută Într-o nuvelă fantastică având ca obiect secretele oculte ale unui doctor sas... Dar nu e mai puțin un fapt cert că nu există o altă atestare a interesului articulat și conștient pentru recepția Asiei În cultura română Înainte de SDH. A fost Însă Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Roșu1. Dar cum este posibil Însă ca, descoperindu-l pe Honigberger În India ca martor al unor experiențe yoghinice exploatate de savanții indieni, să reții numai fragmentul Îngropării lui Haridas și să revii zece ani mai târziu cu o nuvelă fantastică ce pornește de la secretul său? Că ispita exista, aveam să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și arabistului Constantin Georgian (1850-1904) de la Biblioteca Academiei din București, observând amploarea uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin decisivă pentru păstrarea memoriei unui asemenea destin. Chiar dacă nu aș istoriciza oricum respectiva emoție, Îmi e clar că acolo, În jurul unor astfel de bilete (cel de la Georgian poate nu mai fusese observat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai mult din Yoga S¿tra a lui Patañjali, un fel de coautor al anumitor pagini, tratat comentat pe larg prin experiența clasică a lui Zerlendi 2. Pentru comentatori, această mărturisire pare concludentă și suficientă. Partea a doua a nuvelei fantastice e schițată așadar la capătul și sub influența discursului științific din Yoga. Eliade numește coabitarea extrem de clar: (inter)dependență. Dar ultimul studiu de indianistică Înainte de SDH e abia din 1937 (data apariției 3), iar din 1937 până la plecarea În Anglia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
târziu, punțile cu Yoga și propriile experiențe indiene? Răspunsul nu e foarte simplu. Nu se poate susține, Însă, că Eliade nu și-ar fi fixat, ca În cele două nuvele din 1940, tematica indiană a experiențelor magice Într-un orizont fantastic. Dependența teoretică e așadar clară, dar nu conjunctura elaborării ei. Dacă exista o derivație fantastică a cărții despre Yoga, ea putea să apară și În 1932, imediat după Întoarcere, și după susținerea tezei, și În jurul anului 1936 - dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate susține, Însă, că Eliade nu și-ar fi fixat, ca În cele două nuvele din 1940, tematica indiană a experiențelor magice Într-un orizont fantastic. Dependența teoretică e așadar clară, dar nu conjunctura elaborării ei. Dacă exista o derivație fantastică a cărții despre Yoga, ea putea să apară și În 1932, imediat după Întoarcere, și după susținerea tezei, și În jurul anului 1936 - dar cel mai puțin probabil după Miercurea-Ciuc, dictatura carlistă și Începutul războiului, după sau În timpul elaborării periodicului Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1954, care rămâne cea clasică. Așa cum sper să pot arăta aici pe scurt, Întrebuințând numai o parte a exemplelor concludente, raportul dintre teza din 1936 și sinteza din 1954 clarifică câmpul de interese, contribuția și sensul exterior al celebrei nuvele fantastice prin care reajungem la Honigberger. Comparația dintre cele două volume ilustrează o varietate de solidarități și diferențe; chiar netranscrisă, ea este utilă atât pentru un indianist, cât și pentru un istoric al religiilor. Asta numai dacă stăpânește contextul apariției lor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de Împrejurări” (pp. 10-11). Mai mult, atestarea cea mai recentă, din Jurnalul portughez rămas până În 2001 inedit, ne documentează decalajul Între acea „ediție mai curajoasă a Yoga”, așa cum scria În 1942, și data apariției. Ambele ediții sunt mai aproape de nuvela fantastică decât se putea aprecia până acum2. Singurul comentariu al „curajului” pe care și-l cerea și care mi se pare just poate pune Într-o legătură mai strânsă decât până acum calotele celor două interpretări: cea istorică, morfologică și sistematică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
importante. Mai târziu, și nu mai puțin explicit, exact acesta va fi sensul major al povestirii (funcția majoră a reamintirii printr-un procedeu literar), ca și, neîndoios, al propriilor povestiri, nuvele și microromane. O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”tc " O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”" Despre scr. siddhi (p³. iddhi, tib. grub-pa), Eliade a făcut un fel de sinteză policentrică, utilă și azi: În primul rând În Y II, p. 325, nota
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi sensul major al povestirii (funcția majoră a reamintirii printr-un procedeu literar), ca și, neîndoios, al propriilor povestiri, nuvele și microromane. O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”tc " O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”" Despre scr. siddhi (p³. iddhi, tib. grub-pa), Eliade a făcut un fel de sinteză policentrică, utilă și azi: În primul rând În Y II, p. 325, nota II.5, dar și pp. 262 și 300 și urm.; despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
abhijñ³, p. 345, nota V.5; despre ascezele yoga și jaine, p. 350, nota VI.3, menționând-o și pe Th.Brosse cu articolul din 1936 (În bibliografie)1. Nota VI.11, intitulată chiar „Prin aceleași fapte...”, corespunde perfect fundalului fantastic din SDH. O reluare rezumativă vizibil mai distantă apare În Histoire des croyances et des idées religieuses, vol. II, ¬ 145, care nu Înregistrează nimic nou. Chiar și În 1954, considera „puterile miraculoase” oarecum mai aproape de fachirism decât de tehnicile yoga
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu atenție și cu pricepere de un istoric al religiilor, pot lumina rădăcinile acestui abandon 3. Stoicismul sau resemnarea implicită din atitudinea lui conduc, freatic, la asumarea altor raporturi, vom vedea, cu anumite premise teozofice, și de aici la descoperirea fantasticului compus din personaje sau evenimente reale e un drum direct, pe care Eliade Îl parcurge. Doamna Zerlendi Întreba: „Cunoașteți viața și scrierile doctorului Honigberger? Soțul meu s-a Îndrăgostit de India prin cărțile acestui doctor sas din Brașov. Moștenise și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doua descoperire funcționează În paralel cu studiul yoga și nu Își găsește o confirmare decât tocmai În nuvela din 1940, când posibilitatea de a exploata narativ un „secret” al lui Honigberger trebuie legată de mediul românesc - conform cu un proiect al fantasticului Început cu Șarpele, dar și mai clar cu Domnișoara Christina. Ascendenții lui Honigberger devin acum niște „vechi brașoveni”, deși nici Eliade, nici naratorul, nici altcineva nu s-a preocupat de genealogia sa. Dacă s-ar fi Întâmplat altminteri, Eliade ar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cunoaște atât de bine multe amănunte legate de viața lui Honigberger, care până acum sunt toate extrase din memoriile sale și din alte câteva documente de după 1851/1852, Eliade face el Însuși un portret al protagonistului, Înainte de a interveni modificarea fantastică a contururilor: „Tăcu, deodată, gânditoare. Am avut mai târziu prilejul să mă conving cât de multe și de precise lucruri știa d-na Zerlendi despre doctorul Honigberger. O seară Întreagă mi-a povestit numai despre prima lui ședere În India
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
profane și oculte, și colecțiile sale etnografice, botanice, numismatice și artistice au Îmbogățit multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara, Înăuntrul acestor date, personajul - care nu fusese pentru Eliade un șarlatan nici În științele „oculte”, deci În dimensiunea sa secretă - are o altă viață, accesibilă doar unui inițiat. „Ușor de Înțeles de ce doctorul Zerlendi, pasionat cum era de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai bine dumneata”, adăugase d-na Zerlendi. Naratorul este așadar invitat de o doamnă enigmatică, undeva În centrul Bucureștiului, să se apropie de problema sa intimă, căci doctorul Zerlendi și doctorul Eliade se Întâlnesc prima dată aici, În această presupoziție fantastică a intrării În Tibet și a asimilării farmacopeii lui oculte. În literatura religioasă tibetană, bunăoară, chiar acestea sunt straturile unei biografii: phyis rnam thar (biografia externă, adică ceea ce naratorul știa dinainte despre Honigberger), naò rnam thar (cea internă, dezvăluită de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
competent În tot ceea ce privește medicina și istoria secolului al XIX-lea”. Nu numai că pe Eliade Îl interesa „viața acelor români”, nu numai că acceptă invitația grabnică a unei necunoscute („În aceeași zi”), dar e dispus, Într-o nuvelă fantastică, să scrie viața unui sas din Brașov, decizându-se pe loc, conștient Însă că Honigberger este un personaj deja dublu, și că pentru acel Honigberger istoric al secolului al XIX-lea - care de fapt nu-l interesează - va căuta un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
singur În fața unui caz straniu, pe care Încearcă să-l dezlege. La 15august 1937 explica În Vremea că și În pictura lui Tintoretto invizibilitatea miracolului sau agentului miraculos e atât de limpede, Încât numai așa trebuie Înțeleasă „această concepție a fantasticului care intervine direct și vertical În realitate”1. Dar... „eroare, scumpul meu domn. Au mai Încercat și alții”, Îl va destabiliza Smaranda Zerlendi. „Bietul Hans trecuse chiar mai departe”, Îl avertizase. Hans e logodnicul ei, fostul ei logodnic, căci murise
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru mine. Ïambhala= Agarttha = tărâmul nevăzut. Toate celelalte file erau acoperite cu exerciții școlărești”. Însemnarea Îi atrage atenția și de aici, dar mai ales după ce descoperă jurnalul lui Zerlendi, Încă un „instrument de cunoaștere”1 - naratorul intră complet În dimensiunea fantastică și secretă a experiențelor sale culminând cu dispariția. O dată substituit lui Zerlendi, se va Întâlni de fapt cu el Însuși, pentru că acele cuvinte tulburătoare sunt Întâlnirea pe care și-o oferă cu propriul secret. Trebuie reținut faptul că tot de la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]