9,442 matches
-
Curtea Veche, București, 2008. 2 Dan Lungu a deschis practic o reevaluare a cotidianului comunist cu volumul său Povestirile vieții. Teorie și documente, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2003. Sesizând potențialul literar al subiectului, l-a reluat în registrul ficțiunii declarate, scriind romanul de succes Sînt o babă comunistă, Editura Polirom, Iași, 2007, ulterior ecranizat. 3 Radu Pavel Gheo și Dan Lungu au adunat într-un volum aparte intervenții deosebit de reușite pe această temă, Tovarășe de drum. Experiența feminină în
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
impozabilă a activităților netaxate. ("Cotidianul", 7.II.2006) Alte segmente de populație, din mediul urban și din zona tânără, care nu au votat PSD suficient de mult până acum, reprezintă un bazin electoral suplimentar. (22, 18-14.II.2006) În zona ficțiunii însă, atât la scurt, cât și la lungmetraj, a fost avalanșă de filme cu și despre români. (DV, 27.I.- 2.II. 2006) Reacții la apelul lui Antonescu vor veni abia după ce acesta va ajunge la cunoștința liberalilor. Vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
romanului apare, curând după debutul cărții, „vehiculul” eseistic, iar în interiorul acestuia intră filosofemele autorului, diseminate în discursurile personajelor. Foarte dens compozițional și stilistic, Adio, Europa! este totuși aproape transparent în ceea ce privește mesajul antitotalitar. Fostul aderent la ideile stângii radiografiază în spațiul ficțiunii o lume ce nu mai are nimic în comun cu principiul egalității oamenilor, făcând să prolifereze halucinant minciuna și lașitatea, impostura și nedreptatea. Radiografia este dublată frecvent de caricatură, de portretul îngroșat și vitriolant: personajele negative (frații Tutilă, Osmanescu, Ilderim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Ist. lit., 602-605; Nicolae Oprea, Ion D. Sîrbu și timpul romanului, Pitești, 2000; Regman, Ultime explorări, 173-176; Alex. Ștefănescu, Ion D. Sîrbu, RL, 2001, 2; Bârna, Comentarii, 164-175; Cristea-Enache, Concert, 557-584; Pop, Viață, 36-41; Popa, Ist. lit., II, 991-998; Simion, Ficțiunea, III, 340-362; Mihai Barbu, Dicționarul personajelor petrilene din opera lui Ion D. Sîrbu, Petroșani, 2002; Mircea Muthu, Modul Isarlâk, APF, 2003, 1; Ștefan Aug. Doinaș, Evocări, București, 2003, 12-16; Firan, Profiluri, II, 238-243; Antonio Patraș, Ion D. Sîrbu - de veghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
contextul instituțional) și pe aceea teoretică (contextul ideologic), se formulează o serie de observații ingenioase privind dialectica dintre „politizarea literaturii” și „literaturizarea politicului” sau despre esența realismului socialist: „realismul socialist înseamnă fuga de realitate, escamotarea realității, substituirea ei cu o ficțiune ideologic-dogmatică”. De reținut e și eseul Dialectica puterii (1995), un fel de În contra direcției de astăzi... maiorescian pentru uzul secolului al XX-lea, unde, anticipându-i pe Lucian Boia și pe Eugen Negrici, N. oferă prima analiză a „mitologiei” comunismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
Antinomiile în drept sunt însă frecvente și inevitabile, de aceea dreptul își creează reguli conflictuale menite să întervină în cazul apariției acestor incoerențe 80. Încălcarea principiului noncontradicției duce la imposibilitatea respectării simultane a tuturor normelor de drept. Doctrina juridică acceptă ficțiunea că normele unui sistem juridic sunt elaborate de un "legiuitor rațional" și că "potrivit voinței legiuitorului" trebuie eliminată posibilitatea oricărei contradicții între normele sistemului. Pentru ca acest lucru să fie posibil trebuie precizate regulile care permit eliminarea conflictelor între normele sistemului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Animal planet”, “National Geografic” și subiectele sunt disecate până la epuizare. Profesorii au rolul de moderator, de a pastra caracterul științific al dezbaterii, acesta având de multe ori tendința de a luneca spre povestire, imaginația lor depașind granițele dintre realitate și ficțiune. “*” Serate științifice. Prin acestea s-a urmarit consolidarea la elevii pasionați de acest domeniu a convingerii privitoare la capacitatea omului de a dirija dezvoltarea plantelor și animalelor, pe baza cunoașterii corespunzătoare. Exemple de teme: “Metode de trnsformare a eredității viețuitoarelor
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
a Sa. Dumnezeu nu este un Centru, cum își imaginează modernii, și încă un centru de distrus în favoarea libertății omului. Dar centralitatea omului nu poate fi reală în afara lumii-lumen. Postmodernii recunosc că un astfel de "centru" nu e decât o ficțiune.48 Partea veselă e că o asemenea ficțiune (ca non-persoană) este imaginată ca având putința să genereze euri. "Individul modern crede Mușina este, deci, un fel de neant, un nimeni care generează o pluralitate de euri"49. Dar nimicul întrupat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
își imaginează modernii, și încă un centru de distrus în favoarea libertății omului. Dar centralitatea omului nu poate fi reală în afara lumii-lumen. Postmodernii recunosc că un astfel de "centru" nu e decât o ficțiune.48 Partea veselă e că o asemenea ficțiune (ca non-persoană) este imaginată ca având putința să genereze euri. "Individul modern crede Mușina este, deci, un fel de neant, un nimeni care generează o pluralitate de euri"49. Dar nimicul întrupat ca Nimeni nu poate crea prin sine. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
știe că tocmai în poveste se ascunde arheul, care e altceva decât Grund-ul metafizicienilor. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme, spunea poetul, iar într-o scrisoare către Harieta adăuga: "Povești sunt toate pe lumea asta"100. Ficțiuni, dar care ascund în ele arheul, așa cum îl identifica pe cel al românilor în basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Și știm prea bine că Archaeus este singura realitate pe lume, cum o spune în cunoscuta proză-eseu. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei". Se face mult caz, astăzi, despre imposibilitatea de a cunoaște adevărata istorie, că învingătorii îi decid "adevărul", că istorie obiectivă nu există, ci doar "narațiuni" despre istorie, adică povestiri care țin mai mult de ficțiune decât de realitate. Eminescu o știa de multă vreme, dar n-a căzut în ispita negării adevărului, fiindcă există un drum greu și ușor, deopotrivă, până la el dezbrăcarea de forme. Enigma nu există", decide Wittgenstein. Dar tocmai acesta e adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
185. Dar asta e curată ideologie împotriva altor ideologii! Pe de altă parte, Don Quijote e cea mai înaltă întrupare a poeziei, un avid de absolut, care, de îndată ce devine Sancho Panza, pe patul de moarte, iese din sfera de interes a ficțiunii. Denis de Rougemont a putut "râde", la rândul lui, de obsesia Europei pentru "demosul" romanesc. Iar "râsul" lui se adresează deopotrivă lui Kundera și lui Rorty. Căci, argumentează, Denis de Rougemont, lumea nu se întemeiază pe roman, ci pe mit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Limbajul și cultura sunt acuzate de trădare a realității. Aici, Zerzan pare să se apropie vag de pretenția postmoderniștilor de a se reîntoarce la real, la concret, numai că postmoderniștii nu resping civilizația cuvântului și văd mai degrabă "realul" în ficțiune decât în real. Concretul echivalează, la Zerzan, cu o substituire a lui Dumnezeu, dar filosoful ignoră că Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt. Zeul lui Zerzan e mut, dacă mi se permite atributul, un dușman al Logosului. Zerzan ar dori
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Brown de către un specialist în istoria Bisericii creștine. E vorba de Bart D. Ehrman. Acesta demontează punct cu punct "argumentele" din Codul lui Da Vinci, spulberând și teza postmoderniștilor că istoria nu poate fi o "știință", ci doar povestire, adică ficțiune. De altfel, pe această teză se bazează și Dan Brown, însă romanul său pretinde a avea relevanță "științifică", demistificatoare, când, în realitate, este o gogonată mistificare. Iată doar câteva dintre "punerile la punct" ale lui Bart D. Ehrman, cu instrumentele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
semn al prezenței noumen-ului, ceea ce Nietzsche va numi reîntoarcerea identicului. Dar dragostea ce este? Răspunsul la această întrebare-cheie par să-l dea personajele romanului kunderanian. Tomas și Tereza, Franz și Sabina trăiesc ambiguitatea dramatică a iubirii între ușurătate și greutate. Ficțiunea narativă a lui Kundera are complexitatea simplă a structurii muzicale a lumii. Romancierul este un extraordinar muzician din cuvinte. Laitmotivul "muzical" central este totuși dragostea dintre Tereza și Tomas și se leagă chiar de rezonanța cvartetului beethovenian. Se interferează repetitiv-savant
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cu un Iisus atestat istoric se poate face gnosticism, nicicum o religie de amploarea și profunzimea creștinismului. 285 Ibidem, p. 429. 286 Ibidem, pp. 189-190. 287 Apud ibidem, p. 198. 288 Ibidem, p. 310. 289 Bart D. Ehrman, Adevăr și ficțiune în Codul lui Da Vinci, Editura Humanitas, București, 2005, p. 33. 290 Ibidem, p. 70. 291 Denis de Rougemont, Iubirea și Occidentul, Editura Univers, București, 1987, pp. 51, 52. 292 Ibidem, p. 49. 293 Ibidem, p. 157. 294 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
specialitate sub denumirea „efectul Comoroșan”, ceea ce i-a deschis o carieră internațională desfășurată în universitățile și laboratoarele din Europa, SUA și America Latină. Este membru de onoare al Academiei Române. Pentru biografia artistică a lui C. este de reținut descendența creatorului de ficțiune din familia slujitorilor științelor exacte. Dar mai sunt de reținut și întâlnirile lui cu Jorge Luis Borges și Constantin Noica, cruciale pentru simbioza dintre literatură și cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri și eseuri Exerciții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
experiențelor parcurse, în raporturile umane sugerate metaforic. Oglinzile sparte (1997), carte subintitulată „roman de gânduri”, întrepătrundere dintre matematică și filosofie pe o urzeală literară, este o concentrată meditație asupra visului, nostalgiei, singurătății, asupra crizei societății actuale. În Literatura. Povestea unei ficțiuni (1998), C. simte nevoia să se lămurească pe sine, dar și pe cititorul său asupra ideii de literatură, a ideii de ficțiune. Cartea abundă în definiții concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
urzeală literară, este o concentrată meditație asupra visului, nostalgiei, singurătății, asupra crizei societății actuale. În Literatura. Povestea unei ficțiuni (1998), C. simte nevoia să se lămurească pe sine, dar și pe cititorul său asupra ideii de literatură, a ideii de ficțiune. Cartea abundă în definiții concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului contemporan din perspectiva conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare literară și rezumând un crez. Personalitatea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare literară și rezumând un crez. Personalitatea lui Borges trece prin cărțile lui C. cu fabulosul determinărilor profunde ale gândirii sale, de la simple intuiții, până la realitatea și ficțiunea încorporate în portretul desfășurat pe câteva pagini, menite să încheie și această carte plină de enigme, de speculație pură, de reconstituiri nuanțate și de inovații narative surprinzătoare. De cu totul altă factură este România. Societate cu răspundere limitată (1995), conținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
de la cea mai crudă realitate la iluzie și visare. SCRIERI: Exerciții de naivitate. Prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane, București, 1993; România. Societate cu răspundere limitată, București, 1995; Treisprezece metamorfe, București 1996; Oglinzile sparte, București, 1997; Literatura. Povestea unei ficțiuni, București, 1998; „Nedespărțirea de Borges”, București, 2000; Hearst II, București, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Vorbind despre România, LAI, 1995, 41; Andrei Ionescu, În căutarea sensului. Despre metamorfele lui Sorin Comoroșan, „Cotidianul”, 1997, 11; Elena Solunca-Moise, Oglinda și apocalipsa, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
literatură, „Viața medicală”, 1999, 12; Adrian Dinu Rachieru, Un „nouăzecist”: Como, „Focus Vest”, 1999, 8; Simion Bărbulescu, Altfelitatea unor povestiri și romane contemporane, CL, 1999, 9; Anca Noje, „Nedespărțirea de Borges”, ST, 2000, 9-10; Geo Vasile, Eseul cu putere de ficțiune, „Viața medicală”, 2000, 11; Cornelia Ștefănescu, Despărțirea de Borges, JL, 2000, 19-24; Ion Stoiciu, Scriind de pe locul doi, CL, 2001, 5; Octavian Soviany, Carnea și sângele narațiunii, LCF, 2001, 33; A. I. Bogdan, Exagerarea schematismului, LCF, 2001, 34; Constantin Virgil Negoiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Un om în halat vișiniu”, GL, 1968, 22; V. Fanache, „Cui îi bate inima”, TR, 1970, 26; Nae Antonescu, Tradiții culturale, TR, 1973, 41; Aurel Șorobetea, „Soldați fără arme”, ST, 1974, 2; Valeriu Cristea, Documentare și ficțiune, RL, 1973, 51; Vasile Netea, „Virtus Română Rediviva”, „Revista de istorie”, 1974, 7; Ion Oarcăsu, „Virtus Română Rediviva”, TR, 1975, 39; Gavril Scridon, Rădăcini adânci, TR, 1978, 5; Valentin Tașcu, „Virtus Română Rediviva”, „Făclia”, 1978, 9 757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
niciodată total; părțile ei disfuncționale devin de obicei ruine și caverne la limita salubrității, în care vechea versiune a locuirii se refugiază. Povestea cu mareea de anxietate ce paralizează în întregime funcționarea unei lumi e doar un expedient euristic, o ficțiune simplificatoare; nu cred că există sentimente fundamentale, capabile să măture totalitatea unei lumi cu vâltoarea lor, ci numai afecte specifice și diverse, vizând în exclusivitate fragmente ale ei; n-ai văzut cum și tsunami-ul japonez a cruțat ici-colo clădiri
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]