5,981 matches
-
de limba română la gimnaziul din Suceava. B. a fost unul dintre intelectualii bucovineni care au pregătit, prin scrisul lor, realizarea unității naționale. A publicat versuri, proză, literatură populară, traduceri din literaturile clasice și din cea germană și studii de filologie în periodice bucovinene, transilvănene, precum și în cele din Pesta și Viena. Cele mai cunoscute sunt „Muza română”, „Albina”, „Albina Pindului”, „Aurora română” (Pesta), „Aurora română” (Cernăuți), „Concordia”, „Familia”, „Federațiunea”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Foaia Soțietății pentru literatura și
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
BULETINUL INSTITUTULUI DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „ALEXANDRU PHILIPPIDE”, publicație care a apărut la Iași, între 1934 și 1945, fiind reluată din anul 2000. Începând cu volumul al treilea (1936), este menționat, ca director, Iorgu Iordan. Într-un Cuvânt înainte, nesemnat, dar al cărui autor pare
BULETINUL INSTITUTULUI DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
oneste și curajul de a-l spune, chiar atunci când el ar putea supăra pe oameni”. Ideile directoare ale noii publicații sunt reluate în Programul nostru (tipărit tot în numărul inaugural), care e, de fapt, lecția de deschidere a cursului de filologie română, ținută de Iorgu Iordan la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, la 1 martie 1934. Încă din primul număr, se publică studii în limbi străine (italiană, germană), recenzii la cărți de specialitate românești și străine, buletinul depășind din
BULETINUL INSTITUTULUI DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
pe care l-a atins lingvistica românească în perioada interbelică. Alți colaboratori: Dimitrie Găzdaru, Petru Caraman, Gr. Scorpan, G. Ivașcu, Emil Condurachi. Buletinul reapare din anul 2000, trimestrial, ca publicație cu caracter informativ, oglindind activitatea curentă a departamentelor Institutului de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române. Se inserează, de asemenea, rezumatele comunicărilor științifice susținute de membrii institutului, apar medalioane (rubrica „Personalități, modele”), sunt înregistrate lucrările recent apărute și se consemnează evenimente semnificative: contacte științifice, doctorate, concursuri, avansări etc. I.R.-N.
BULETINUL INSTITUTULUI DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
j. Dâmbovița - 5.II.1994, București), critic, istoric literar, eseist și prozator. Este fiul Stanei (n. Eftimie) și al lui Florea Bucur, țărani. B. a urmat cursurile Liceului „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, iar din 1949 pe acelea ale Facultății de Filologie a Universității din București. Încă din anul universitar 1952-1953 (la sfârșitul căruia a susținut examenul de licență), a fost numit asistent la Catedra de literatură română. De asemenea, a fost angajat de G. Călinescu la Institutul de Istorie Literară și
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
mai mulți oameni de cultură ce împărtășeau aceeași soartă, mai ales de N. Steinhardt (acum aprofundează cunoștințele de franceză și engleză). Este eliberat în 1964, odată cu ceilalți deținuți politici din țară. În același an, toamna, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1969. În 1970 se înscrie la doctorat, cu teza Ideologia literară și estetica între 1826-1876 (De la Heliade la Maiorescu), pe care însă n-o finalizează. Este cercetător la Institutul
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
școala primară la Adjud, trecând apoi la Liceul „Unirea” din Focșani și, din 1921, la Colegiul „Sf. Sava” din București. În octombrie 1927, își lua licența în drept la Universitatea din București, iar în iunie 1929 și pe aceea în filologie clasică. În același timp, absolvise și Institutul de Educație Fizică. Din 1934, este cooptat în comitetul de redacție al Enciclopediei României, sub îngrijirea lui apărând al treilea și al patrulea volum. În 1940, ocupa postul de director al Artelor în
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
populorum Transilvaniae commentatiuncula, cum observationibus historico-criticis, abordează problema continuității elementului roman în Dacia, ca și latinitatea limbii poporului român. Elaborate clar în concordanță cu programul grupului de cărturari care vor da strălucire Școlii Ardelene sunt și câteva lucrări în domeniul filologiei, între care Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae usui tam domesticorum quam extraneorum accomodata (1812), Teoria ortografiei românești cu litere latinești, precum și Temeiurile gramaticii românești, studiu însoțit de comentariul, parțial elaborat, Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii românești. B.
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Sanislău, j. Satu Mare - 13.VI.2002, București), filolog și istoric literar. Și-a făcut studiile liceale la Oradea (1932-1940), iar după ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele horthiste, s-a refugiat la București, unde a urmat Facultatea de Litere, secția filologie clasică (1940- 1944), obținând licența magna cum laude și luându-și apoi și licența în drept (1946). În ultima parte a celui de-al doilea război mondial a participat la luptele de la Păuliș. Și-a început cariera didactică la Baia Mare
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
luându-și apoi și licența în drept (1946). În ultima parte a celui de-al doilea război mondial a participat la luptele de la Păuliș. Și-a început cariera didactică la Baia Mare, în 1946, devenind apoi asistent universitar la Facultatea de Filologie din București (1949-1952), de unde a fost demis, ulterior fiind angajat cercetător la Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
cu revista „România literară” a lui V. Alecsandri (1855) și cu momentele marcate de B. P. Hasdeu, I. Slavici, Octavian Goga, George Coșbuc, Tudor Arghezi, G. Bacovia. Limbajul artistic din variantele dramaturgiei lui Lucian Blaga a fost cercetat în volumul Filologie și istorie (1988), axat în general pe interferența dintre viața socială a colectivității și dinamica limbii literare în diferite etape de dezvoltare istorică. Merită semnalat și studiul consacrat rolului latinei medievale (savante) în modernizarea limbii române literare, la origine o
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
în general pe interferența dintre viața socială a colectivității și dinamica limbii literare în diferite etape de dezvoltare istorică. Merită semnalat și studiul consacrat rolului latinei medievale (savante) în modernizarea limbii române literare, la origine o comunicare în cadrul Congresului de filologie romanică de la București, 1968 (prezentată împreună cu Gabriel Țepelea). În colaborare cu Gabriel Țepelea a publicat apoi volumul Momente din evoluția limbii române literare (1973). O contribuție remarcabilă a avut B. la exegeza eminesciană, prin cercetarea artei cuvântului la Eminescu. Un
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
limbii române literare (în colaborare cu G. Țepelea), București, 1973; De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene, Iași, 1975; Pagini vechi despre Eminescu, București, 1976; Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei, Iași, 1980; Cultură și limbaj, București, 1986; Filologie și istorie, București, 1988; Mircea Eliade în actualitate, Baia Mare, 1991; Întâlniri cu Arghezi, București, 1992; O prezență poetică: C. W. Schenck, București, 1993; Limbaj și artă literară în opera scriitorilor români (în colaborare cu M. Crihană), București, 1997; Istorie, limbă
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
, Alexandru (8.VI.1954, Chitai-Odesa), istoric și critic literar. Este fiul Mariei (n. Râjală) și al lui Gheorghe Burlacu, țărani. După absolvirea Școlii Normale din Cahul (1969-1973), studiază la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău (1973-1977). Din 1977 activează în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei. Între 1980 și 1983 urmează doctorantura cu susținerea tezei Fenomenul simbolizării în poezia moldovenească contemporană (1986). Este șef al
BURLACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285959_a_287288]
-
, Lucian (22.XI.1942, Lugoj), poet și prozator. Fiu al Carolinei (n. Planinger) și al lui Romulus Bureriu, funcționar, B. urmează liceul la Lugoj (absolvit în 1960) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, a Universității din Timișoara (1960-1965). Funcționează ca profesor în satul timișan Curtea (1965-1972), redactor la revista „Orizont” (1972-1990), învățător în comuna Biled, din 1990. Colaborează la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Între 1990 și 1998, editează
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
BUȘECAN, Teofil (24.I.1927, Baia Mare - 2.III.1985, București), prozator și dramaturg. Absolvent al Facultății de Litere din Cluj în 1950, B. devine lector universitar la aceeași facultate, obținând titlul de doctor în filologie în 1952. Publică, începând din 1950, în presa locală („Lupta Ardealului”, „Făclia”, „Tribuna”). Redactor-șef adjunct la ziarul „Munca” din București, colaborează la „Contemporanul”, „Revista literară”, „Teatru”, „Romanian News”. Debutează ca prozator în 1953 cu nuvela Mina din vale, inspirată
BUSECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285961_a_287290]
-
BUZAȘI, Ion (11.IV.1943, Mintiu Gherlii, j. Cluj), istoric literar. Este fiul Raveicăi (n. Pașcu) și al lui Ioan Buzași, învățător. Urmează Liceul „Ana Ipătescu” din Gherla (1956-1960) și Facultatea de Filologie din Cluj (1960-1965), după care este profesor de limba și literatura română la liceul din Blaj, iar din 1991 la Institutul Teologic Greco-Catolic și la Colegiul de Institutori al Universității „Școala Ardeleană”. Și-a luat doctoratul în științe filologice, în
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
Filosofie, „măsluind actele”, cum precizează el însuși în Confesiuni violente (1994), dar, subterfugiul fiind descoperit, e exmatriculat. Repetă tentativa în anul următor, însă, bolnav, abandonează. Lucrează un timp la garajul Ministerului Finanțelor (1955-1956). În 1956-1957 e student la Cluj (la Filologie, limba și literatura germană), dar întrerupe din nou și definitiv studiile. Duce o existență socialmente „marginală” față de structurile organizate ale vieții literare „oficiale” și se dedică unor vaste lecturi de opere fundamentale (din marea proză universală, din filosofia germană etc.
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
1929, Seliște, j. Orhei), gazetar, prozator și traducător. Este fiul Emiliei și al lui Constantin Buzilă, dascăl bisericesc. Primele clase de liceu le-a urmat la Orhei, iar celelalte, după refugiul din Basarabia, la Alba Iulia. A absolvit Facultatea de Filologie din București (1953), secția limba și literatura rusă. Pasionat de scrisul gazetăresc și beletristic, a debutat timpuriu (1944) în săptămânalul „Foaia noastră” din Timișoara, cu articolul Poporul românesc. Timp de aproape patruzeci de ani (1955-1994) a răspuns de „pagina culturală
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
, Leo (5.I.1949, Negureni, j. Orhei), poet și prozator. Este fiul Anastasiei (n. Munteanu) și al lui Teodor Butnaru, țărani. A studiat la Universitatea de Stat din Moldova, la Facultatea de Filologie (1967-1972). A fost redactor la „Tinerimea Moldovei” unde și debutează în 1967, „Literatură și artă”, „Noutăți editoriale”, șef al secției relații la Uniunea Scriitorilor, din 1993 redactor coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor, din 1996 redactor-șef la „Moldova”, iar din
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
până la pensionarea sa, în 1903. Între timp, organiza în scopuri educative concerte populare gratuite. Cu același scop a scos la Iași, între 1875 și 1877, un „Almanah muzical”. A colaborat la publicații prestigioase („Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Românul”, „Arhiva” ș.a.) și a făcut parte din numeroase societăți culturale, printre care Junimea (1878), Societatea „Amicii artelor” (1886), Societatea Științifică și Literară din Iași, pe care o va conduce în intervalele 1903-1906 și 1908-1914. A fost membru corespondent al
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
și al lui Viorel Cacoveanu, cazangiu la Atelierele de reparat material rulant Cluj. După Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, absolvit în 1954, și un periplu studențesc la Politehnică și apoi la Facultatea de Matematică a Universității clujene, se decide pentru filologie, facultate pe care o termină în 1962. Încă din anii liceului trimite corespondențe de la manifestările sportive la ziarul „Sportul popular”, debutul în presă putând fi considerat, astfel, decembrie 1955. Ca student, frecventează cenaclul de la Asociația Scriitorilor din Cluj, unde și
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
1955. Ca student, frecventează cenaclul de la Asociația Scriitorilor din Cluj, unde și citește schițe cu caracter satiric, semnând articole despre problemele tineretului mai cu seamă în ziarul local „Făclia”, în redacția căruia va și intra imediat după obținerea licenței în filologie, abia târziu transferându-se în redacția revistei „Steaua”, unde lucrează până la pensionare (1987-1997). Debutul literar are loc în 1961, în revista „Steaua”, cu o schiță. Anii de gazetărie sunt extrem de fructuoși, C. publicând în paginile ziarului, aproape zilnic, reportaje și
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
și misiunea lui Isak-beg, parte din relațiile lui Ștefan cel Mare cu Roma, Veneția și Genua (1912). La recomandarea lui Ioan Bogdan, își continuă studiile (1913-1919) la Belgrad, Sofia, Viena, Zagreb și la Praga, unde își ia și doctoratul în filologie slavă. Revenit în țară, este numit suplinitor la Catedra de limbi slave a Universității din București (1920), apoi, după moartea lui I. Bogdan (1923), profesor titular. Paralel cu unele cercetări în domeniul lingvisticii slave și al filologiei slavo-române, C. s-
CANCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286059_a_287388]
-
și doctoratul în filologie slavă. Revenit în țară, este numit suplinitor la Catedra de limbi slave a Universității din București (1920), apoi, după moartea lui I. Bogdan (1923), profesor titular. Paralel cu unele cercetări în domeniul lingvisticii slave și al filologiei slavo-române, C. s-a preocupat de folclorul și literatura popoarelor sud-slave, în special de creația populară sârbă și croată. Activitatea sa de istoric literar s-a concretizat în principal în elaborarea unor cursuri universitare, dintre care unele tipărite, altele multiplicate
CANCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286059_a_287388]