3,215 matches
-
timp și să-l rog pe bunul meu profesor - care știe atâtea despre Iași - să-mi povestească câte ceva despre această Academie”... ― SÎ trăiț’, domnu’ doctoru’ scump șî bun la Dumnezău - s-a trezit salutat de o țigancă, Însoțită de un flăcău tăciuniu. A privit la femeie și repede și-a dat seama că este fosta lui pacientă de la Pomârla și cea cu inelul bulibașei... ― Apăi, bunule, am vinit cu ficioru’ meu sî videm di târguieli pintru nuntî. SÎ Însoarî, mânca ț
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nenea Mitru să meargă să-l ajute. ― Asta ar Însemna o probozeală serioasă pe care aș Încasa-o când ajung acasă. ― Din partea cui? ― De la nimeni altul decât de la tata Toader. Este un om mândru, care nu se dă pe doi flăcăi - cum spune el. ― Așa sunt țăranii, dragule. Mândri. Și cred că aceasta li se trage din spiritul dacilor, care se credeau nemuritori, fapt ce l-au Învățat de la conducătorii lor: Burebista, Deceneu, Comosicus, Coryllus, Dorpaneus și Decebal... ― Cât de mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Într-o clipită, rusul se afla În fața noastră. „Întreabă-l care-i depozitul din Îngrămădirea ceea declădiri?” - a poruncit Toader lui Păpădie. Rusul s-a cam codit... „Nu vrei să spui? Aflăm noi și fără tine. Petrache, și tu, Undiță, flăcăii moșului, vă apropiați de gară cât puteți de mult și supravegheați În special magaziile. Când v-ați făcut o părere, vă Întoarceți. Tu nu-ți iei ochii de pe clădirile din centrul satului - s-a adresat Toader șefului din grupul celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ce ați aflat, Petrache băiete?” Asistat și ajutat de Undiță, i-am prezentat situația constatată la fața locului. Pe măsură ce afla ce am făcut, chipul lui Toader se lumina și mă privea cu alți ochi. La sfârșit, a rostit un „bravo, flăcăii moșului!” Și, În „mărinimia” lui, mi-a așezat o mână pe umăr... ― Am făcut eu asta? - s-a mirat tata Toader pe ton șugubăț. ― Ai făcut-o, Toadere, dar să știi că eu m-am simțit tare mândru atunci. Ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii tatii!”... ― Doamne, ce om cum se cade! - s-a mirat Elena. ― Acesta era căpitanul nostru... Un bărbat trecut doar de prima tinerețe, dar cu un comportament de bunic. Nu prea Înalt, cu chip luminos și privire ocrotitoare... Mereu zâmbitor... De
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povestește tata Toader? - a Întrebat Într-un târziu Nicu. ― Aș povesti eu multi, da’ tare mă tem că s-o cam făcut de miezul nopții și unii dintre cei de față mai au treabă mâine. Și unde mai pui că flăcăul Tudorel trebuie să să trezască În pătucul lui... Că așa sî cadi: un bărbat să ajungă acasă până dimineață. Spuni tu, fata moșului, dacă eu nu mă trezăm dimineața În patu’ meu? - a Încheiat vorba Toader, râzând, În timp ce o pierdea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima satului, căruța șetrarilor a intrat Într-o curte cu o casă arătoasă. Cât ai bate din palme, au apărut doi flăcăi, care au pus stăpânire pe căruță, debarcându-i ceremonios pe țărani... În spatele casei, Îi așteptau deja bulibașa și piranda, nevasta lui... ― Da’ mari-i Dumnezău! Iaca cî aț’ vinit la noi. Di când așteptăm noi zâua aiasta! - i-a Întâmpinat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că au respect și prețuire față de cei ce le au făcut cândva un bine”... Nici nu și-au dat seama când au ajuns aproape de Hanul Trei Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De mâncat ai mâncat, de băut ai băut, acum hai să ne pregătim de drum, flăcăule. Un sforăit al calului a fost semnul că „a Înțeles” porunca. Îndată căruța a fost trasă În drum: ― Bine ați venit. ― Bine te-am găsit. Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl regăsisem nu știu cum, cam sălbatic. Arăta a flăcău de țară. Tuns prost, în cămașă destrămată la guler, cu pălărie veche de pai și mers împiedicat de pantofi grosolani, "pe puncte". M-a dus să-mi arate (bucuria era reținută; vorbea din ce în ce mai puțin) "mormântul haiducului". Găsise, săpînd adînc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Coc (Croque Monsieur) și salată de fu'cte. Îl amestecă, printre ingrediente, și pe "Ion Chistoiu". "Ai ceva hom? Și o fuculiță?" Nu-i mai suport confidențele ("Am făcut p'ostii"), nici rețetele. Poți obține portretul-robot al României, zapînd. Trei flăcăi cu freze gelate și cu creieri gelatinați răcnesc din rărunchi manele. Doar sîntem în Țara Meșterului Manele*. Un mopete** dă învățătură: "Și nu mai lăsați bătrînii să vă conducă. Sînt proști rău". Un politician (răsștiut ca lung de mînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi fericit, avea o soție devotată, harnică, iubitoare, grijulie, avea două fiice frumușele, neascultătoare, ca orice copil, avea o casă, mai era o soacră, care-și dedicase viața copiilor ei, pentru a fi fericiți, căci bunica mea a crescut trei flăcăi și o fată - de la care îi este și astăzi rănită inima. După înjoselile și bătăile tatălui meu, în sfârșit, mama mea prinde curaj și divorțează de el, începând a trăi viața pentru mine și surioara mea. Dar aceasta nu a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mișcat, frățește, îl rugă să-l însoțească până la preotul satului, să cunoască barem și pe celălalt îndrumător al poporului. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge, iar un moșneag scotea apă din fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas bun, în cerdac, de la soția lui. Tânărul coborî și dădu mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un moșneag scotea apă din fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas bun, în cerdac, de la soția lui. Tânărul coborî și dădu mâna cu bătrânii și apoi cu flăcăul, mai înalt și mai spătos ca învățătorul. Când să iasă în uliță, flăcăul spuse fratelui său: ― Ar fi bine să te abați nițel și pe la primărie, că, mi se pare, iar umblă să-i bată pe oameni de pomană jandarmii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas bun, în cerdac, de la soția lui. Tânărul coborî și dădu mâna cu bătrânii și apoi cu flăcăul, mai înalt și mai spătos ca învățătorul. Când să iasă în uliță, flăcăul spuse fratelui său: ― Ar fi bine să te abați nițel și pe la primărie, că, mi se pare, iar umblă să-i bată pe oameni de pomană jandarmii, iar pe pândarii de la arendașul Cosma i-au și bătut. Doamna Dragoș însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani în curte. Întrebă din prag: ― Da voi ce poftiți, măi creștini? Pantelimon Văduva, un flăcău rumen, luat la oaste și urmând să se prezinte peste vreo săptămână la regiment, la Pitești, aflîndu-se mai în față, răspunse repede: ― Noi am venit să mărturisim, don' plutonier, că dumnealor n-au nici o vină cu porumbul boierului. ― Așa? făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl înșfăcase de guler și începu să-i care la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
femeilor și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită, pe când fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pământul. Pe băncile de lângă pereții cârciumii odihneau câțiva bătrâni, iar împrejurul lor, pe locul rămas slobod, stăteau la sfat bărbații, ca în alte duminici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făgăduia toate bucuriile. De aceea era acuma atât de vesel și de amărât, și chiuia și se sfărâma jucând cât știa dânsul mai frumos, să-l vadă și să-l audă Domnica, și să-și aducă aminte că nu e flăcău în sat mai bine ca dânsul, și să nu-l uite ori să îndrăgească pe altul. Domnica înțelegea că Pantelimon face toate de dragul ei, se simțea mândră, îi strângea mâna uneori și se mai lipea de el, și se uita
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate de dragul ei, se simțea mândră, îi strângea mâna uneori și se mai lipea de el, și se uita împrejur, la oameni, parc-ar fi vrut să spuie tuturor că are să-l aștepte pe Pantelimon, orice s-ar întîmpla. Fruntea flăcăilor totuși era Nicolae Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept și harnic cât patru. Nu-i lipsea decât o nevastă de seama lui, ca să fie om întreg și fruntaș în sat. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se mutase în Gliganu, unde îl chemase ca logofăt arendașul grec, cu contract și cu leafă bună, lăsîndu-și averea în grija tatălui său care, deși bătuse de mult șaptezeci, era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. ― Foaie verde mătrăgună, Veselia nu-i a bună! Un băiețandru începuse să chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]