3,561 matches
-
le poți duce atîta de lesne și cum poți fuji atîta de tare, nană dragă? — Am io, nană, puteri la care alții nici nu cutează a cujeta. Te ajut că și dumneta m-ai ajutat o dată cînd am fost tare flămîndă și mi-ai lăsat o plăcintă mare și rotilată cît un lovor. N-au mai scos nici o vorbă tot drumul. Binevoitoarea cu puteri necuprinse i-a așezat coșurile la poartă și nevăzută s-a făcut. Floare și gazda ei au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fibre de infinit. Apus de soare. Feerica lumină adoarme stelele în nori. Fulgere vin înspre colină Corbii se-avânt tremuratori. Scânteie bat în stâlpi de gheață Fiori de teamă mă cuprind, Înfiorat și plin de ceață Vântul se-nfruptă mai flămând. Și ne-ntrerupt în graba-i mare Întoarce filele din carte, Neobservând c-afară E doar sfârșit de toamnă.
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92952]
-
umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându l!“ (Ion Antoniu) „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ (Roxana Gabriela Braniște) Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pune la dispoziție și versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic: „Tantal morf în setea semnului. / Claviculă vis ruptă patru antic. / Pana cu B. / Pățind canossa șarpe latin. / Caudin-jug flămând în Arpia.“ „Tantale morphe dans la soif du signe. / Clavicule rêve rompue quadrantique. / La plume avec B. / marchant Canossa serpent latin. / caudin-joug affamé en Arpia.“ Versiunea franceză ne oferă o singură satisfacție (răutăcioasă): să vadă și francezii ce înseamnă să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
său nu duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își vedea de șaibă / și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de partea creativității, de partea tinerilor, de partea negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse mult de gândit după moartea sa, fusese aceea că Învățase să facă ceea ce e bine ca și cum ar fi practicat un viciu. Probabil se gândea la nevasta sa ca partener sexual. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ești sigur că e un nonsens? Ar fi mai bine să lași o persoană mai tânără să judece. O altăgenerație diferită. O altă... — Mda, poate e firesc să ai un interes pentru asemenea lucuri bizare și nonsensice. Așa o curiozitate flămândă despre ele. O să fiu scurt. Omul mi s-a expus. — Nu se poate! Extraordinar! Dumitale? Ce tare! Te-a băgat Într-un colț? — Da. — În propriul dumitale hol, și-a scos chestia la dumneata? S-a expus? Sammler nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nimic de jefuit pe drum, iar convoaiele de aprovizionare rămăseră mult În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră? - Focurile!! izbucni Mahomed, enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
directă a căpitanului Oană. - Tata... murmură Ștefănel, privind parcă spre sine Însuși și Încercând să treacă momente la care se gândise ani de-a rândul. - Cunoști semnalele noastre? Întrebă, uimit, Pietro. Tânărul luptător nu răspunse. Îl privi pe Alexandru, parcă flămând de timp, de viață, de propria lui viață furată de furia istoriei. Alexandru nu avu replică. Era copleșit de tot ce se Întâmplă. - Tata... repetă, parcă pentru el, Ștefănel. N-am mai auzit semnalul ăsta de o viață... de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi descoperit o expresie răutăcioasă. — Of, Doamne, ce prost ești! Transmigrație, mutarea oamenilor dintr-o insulă Într-alta! Am fost siliți, ca toți ăilalți. Pe Madura n-avuseseră nimic. Insula era suprapopulată, doar câteva vaci și mulțime de oameni flămânzi și fără slujbă. Li se făgăduise de lucru, a spus ea, Într-un loc unde-ar fi fost mai puțini oameni și mai mult pământ. Guvernul ar fi construit o nouă mină de spumă de mare și urma să fie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
meu, cum Îi zici tu, l-ar fi salvat pe bietul băiat. De data asta n-a fost În stare să nu și-l imagineze pe Adam târât de Din prin acel oraș enorm. Îl vedea Într-o mahala mizerabilă, flămând și dezorientat sau, și mai rău, furios pe ea că nu și-a respectat promisiunea. Avusese Încredere, ea Îi promisese că-l ajută, dar nu făcuse nimic pentru el. — Cel puțin, voi știți din sursă sigură, tu ori Bill Schneider
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În urmă, alături de Karl, ar fi putut să se simtă Întru totul În largul lui Într-un astfel de palat. Asta fusese Însă Viața Trecută. În cea de-acum, În Viața Prezentă, locul lui era de cealaltă parte, de partea flămânzilor fără nume care se târau pe străzi prăfoase cu ochii la clădirile impozante ori la mașinile sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Danemarca, poți să-ți imaginezi una ca asta? Ce rahat! O țară ca a noastră n-ar trebui să mănânce bătaie de la o țară de sărăntoci cum e Indonezia. Mă rog, presupun că or fi având o grămadă de copii flămânzi, gata de orice ca să-și facă și ei un nume. Cu toți calicii ăia, Întreaga lor țară nu e decât un mare ou Împuțit. Nu e nici o speranță pentru ei! și, pe deasupra, ar vrea să ne invadeze. Ce glumă sinistră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
distins cu premiul al doilea sau al treilea - ca să nu mai vorbim de premiul întâi -, începutul prematur al carierei mele scriitoricești ar fi putut fi apreciat ca purtând pete brune: o hrană bine-venită, cu citarea surselor pentru suplimentele literare întotdeauna flămânde. Aș fi putut fi categorisit drept un tânăr nazist și, astfel împovărat, aș fi purtat stigmatul de om care a mers cu turma. Judecători s-ar fi găsit negreșit. Dar povara, eticheta și stigmatul le pot furniza eu însumi. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
devine astfel, celebrat de toată lumea, vânătorul von Soest care pune mâna pe o pradă hrănitoare, din care nu lipsesc pâinea neagră și șunca de Westfalia. Acum mestecă, în timp ce deja se întunecă din nou și cântă o cucuvea, ultimele firimituri, e flămând și uitat de Dumnezeu sub cerul destul de înnorat al nopții. Prins pe de-a-ntregul în întuneric, el învață o nouă lecție, să se teamă, simte frica așezându-i-se pe spinare, vrea să-și aducă aminte de rugăciuni din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ăia greoi din Volkssturm care ne-au escortat i-a strecurat caporalului, din milă, un pachet de țigări început, nu mai știu ce soi erau. Nu mai știu nici cum se numea satul acela în care am ajuns zdraveni, deși flămânzi, la liniile germane și în care imediat sau foarte curând trebuia să contăm pe scurtul proces al tribunalului de campanie. Se numea cumva Peterlein? Sau poate că numele ăsta drăgălaș aparținea unui alt sat prin care ne-am retras mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i aud strigătele, văd obuzele explodând, când departe, când aproape - fără un sunet își găsesc ținta -, mă holbez acum, ca să nu fiu nevoit să mai văd, la restul de supă din gamela de tablă, pe de o parte sunt încă flămând, pe de alta spectator uimit, care e numai martor și parcă neimplicat în niște întâmplări ca dintr-un film mut, mă transform însă acum dintr-o trăsătură de condei într-un Grimmelshausen mutat în timpul cel mai recent și căruia, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi, tratându-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez garnisit cu trufe și piept de fazan glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el însă ne-a venit cu mâncăruri de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu voiam să credem ceea ce ne arăta el: fotografii alb-negru, imagini din lagărele de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din care nu mai rămăsese decât scheletul, imagini dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se repetau: „Și ziceți că germanii au făcut asta?“. „Niciodată germanii n-au făcut așa ceva!“ „Germanii nu fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Studentul la Arte în semestrul al doilea, apoi al treilea, va fi fost nu numai posedat de artă și din când în când avid de influențe noi, care-și luau repede locul una alteia, dar va fi rămas în continuare flămând de iubire și pasionat de dans, dar nu se știe dacă, în acei ani de scindare politică a țării, la începutul războiului rece și al îndepărtatului război din Coreea am luat poziție pentru una sau alta dintre tabere, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe pânză ale lui Franz Witte și ale mele au eșuat. Nici un alt miracol nu ne-a redat credința, doar dacă nu cumva am privi supa de pește a Trudei Esser, pe care o gătea din nenumărați heringi pentru prieteni flămânzi, ca pe o miraculoasă înmulțire a peștilor. Și, ciudat de schimbată, ca și când i s-ar fi întâmplat un miracol adevărat, sora mea s-a întors de la Roma și de sub ocrotirea mânăstirească. Spre spaima părinților, voia să devină călugăriță. Tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încercaserăm din nou să dezgropăm scene din copilăria noastră din amintiri contradictorii, cum, la șaptesprezece ani, într-un lagăr pentru prizonieri de război, pe ploaie, căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]