5,879 matches
-
câteva decenii înaintea lui Densusianu de către Ion Pop Reteganu. Ion Vianu numește această monografie un model pentru acest fel de lucrări.” 3.4. Flori din cântecele poporului În 1920 se observă, prin editarea acestei lucrări, preocupări și pentru propagarea frumosului folcloric. Densusianu încearcă cu această antologie o redistribuire modernă a capodoperelor liricii populare, alcătuind un tezaur nou de valori artistice. Deși antologia lui Densusianu urmează după cele a lui Alecsandri și Eminescu folcloristul demonstrează ceea ce înseamnă marea artă populară cu talent
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
în folclor poezia, marea creație anomimă, opera care să ateste geniul artistic al poporului nostru. Destinată marelui public această antologie pune în circulație material publicat în colecțiile tipărite în ziarele și revistele noastre vechi. Rămâne cea mai valoroasă dintre antologiile folclorice publicate de el. Să nu uităm că în 1934 este deja publicată în limba franceză în traducerea Mariei Holban sub titlul Florilege des chants populaires roumains. În legătură cu criteriul care a călăuzit alcătuirea ei, Densusianu precizează în Prefață că a căutat
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Densusianu are un punct nevralgic, constând în faptul că el n-a cules direct piesele poetice, ci a recurs la colecții și culegeri publicate. Studiind Notele de la sfârșitul antologiei mai observăm un punct nevralgic și anume : din 193 de piese folclorice culese din toată țara, numai 28 sunt din Moldova și Muntenia, deci antologia fiind reprezentativă mai mult pentru Ardeal. Totuși aceste deficiențe nu scad din importanța volumului, ci ne întăresc părerea că Densusianu nu a uitat niciodată ce operă poetică
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
este aceea a poporului, operă pe care el o așează în rândul marilor creații. 3.5. Vieața păstorească în poezia noastră populară Această lucrare este o operă de estetică a liricii populare românești, rod al unei meditații profunde asupra creației folclorice . Interesul pentru creația păstorească se manifestă la Densusianu pe fondul mai larg al studierii spiritului latin al popoarelor romanice, păstoritul fiind studiat de el un timp pe o arie largă. În acest sens amintim studiile și lecțiile Din Istoria migrațiunilor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ca poezia a acelora care ne dau pastorale cu atâtea artificialități și prezentă pe ciobani numai ca la sărbătoare, trăind cea mai frumoasă vieață.” Ovid Densusianu remarcă influența slavă în colinde și spune că „de la ei am primit multe motive folclorice imprimate de natura ocupațiunilor", continuând colindele, urările de Crăciun și de Anul Nou, de proveniență slavă se referă la viața agricolă, așa că pătrunzând la noi au adus elemente deosebite de cele păstorești” În paginile din Primăvara, muma noastră, Dorul și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
o transhumanță pe întinderi mai mari”, după Ovid Densusianu migrațiunile păstorești vin să ne explice în mare parte circulația unor motive populare " continuând : Drumurile migrațiunilor păstorești au fost și drumuri de răspândirea cântecelor populare de altfel și a altor teme folclorice În această lucrare, sunt importante analizele de natură estetică deoarece ,atunci când afirmă că păstoritul a fost principala ocupație a românilor exagerează, documentele istorice atestând că păstoritul a fost practicat în strânsă legătură eu plugăritul și nu reușește să ne convingă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
specii. Sesizează rolul repetiției sinonimice care are o frecvență mare în descântece având uneori valoare expresivă mare. Procedeul acesta este arhaic, alte trăsături specifice descântecelor fiind repetarea prin adăugarea unui prefix sau a unui sufix. 3.8. Cercetător al stilului folcloric Încă din 1894 a dat la iveală studiul Aliterațiunea în literatura română populară în care a semnalat câteva aspecte stilistice ale creației folclorice: „Dintre toate genurile de literatură populară, cele mai bogate în formele de aliterațiune sunt proverbele, ghicitorile, jocurile
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
specifice descântecelor fiind repetarea prin adăugarea unui prefix sau a unui sufix. 3.8. Cercetător al stilului folcloric Încă din 1894 a dat la iveală studiul Aliterațiunea în literatura română populară în care a semnalat câteva aspecte stilistice ale creației folclorice: „Dintre toate genurile de literatură populară, cele mai bogate în formele de aliterațiune sunt proverbele, ghicitorile, jocurile de copii, freaturile sau frământările de limbă și descântecele. " După 1920, în cursurile despre Evoluția estetică a limbii române surprinde contribuția unor scriitori
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
exprimării mai abstracte", predilecția pentru diminutive : „ele sunt expresia dezmierdării, a milei, a intenției de a cuceri bunăvoința, simpatia, cum și a ironiei " În Vieața păstorească, în capitolul Imagini păstorești în poezia noastră populară sunt schițate unele aspecte de poetică folclorică, asocieri, comparații păstorești, configurații stilistice adecvate : „Tot încet, încetinel, / Ca oița după miel” / sau „Câte fete sunt la noi / Facă-le Dumnezeu oi / Si pe mine un păstor, / Să le port vara prin flori / Și iarna prin șezători” Mai târziu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
grija pentru redarea cu fidelitate a documentului popular, principalul merit al școlii Densusianu surprindem și preocuparea autorilor pentru îmbogățirea informației la ținutul cercetat, extinderea și adâncirea interpretării materialului cules. La Densusianu și colaboratorii săi se observă preocuparea continuă pentru problemele folclorice alături și în legătură cu cele de filologie, preocupări ce-și au originea în convingerea că raporturile dintre filologie și folclor trebuie să fie reciproce și că cercetarea lor împreună va aduce rezolvarea multor probleme atât din domeniul folclorului cît și din
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
logică a apariției cântecelor populare noi. Elevii săi cu preocupări de monografie dialectală: T.Papahagi, M. Gregorian, I. Deaconu, D. Sandru, Brînzei, Ec. Tenescu, I. Stoian, realizează prin amplele lor cercetări zonale și prin studiile lor aplicate asupra unor specii folclorice, cercetările lor fiind și etnografice, anticiparea școlii sociologice a lui D.Gusti. „Grai și suflet” scrie în 1956 Ovid Densusianu cuprinde mai multă sociologie decât tot ce a dat școala D-lui Gusti”. Preocupările folclorice l-au interesat pe acest
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
lor aplicate asupra unor specii folclorice, cercetările lor fiind și etnografice, anticiparea școlii sociologice a lui D.Gusti. „Grai și suflet” scrie în 1956 Ovid Densusianu cuprinde mai multă sociologie decât tot ce a dat școala D-lui Gusti”. Preocupările folclorice l-au interesat pe acest învățat până la sfârșitul vieții, fiind mereu prezent în câmpul acestei științe, înscriindu-se în istoria folcloristicii românești „ca un deschizător de drumuri inaugurând și ilustrând o epocă." Gândindu-ne și la faptul că unele din
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de soldați și de gropi uriașe. Sufletele morților își caută calea de întoarcere la baștină, albind pădurea. Victoria Omului Rău se anunță deplină și de durată. Polonia însăși va intra în zodia Omului Rău, nu atât un produs al imaginarului folcloric, cât un personaj-alegorie al comunizării. Dacă până atunci hălăduise prin pădurile Străveacului îndoindu-se de toate, pierzându-și memoria și sălbăticindu-se, iată-l cum, rând pe rând, renunță la cuvinte, la rugăciuni, uită de copilărie, de familie și de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
contopirea cu moartea, așa cum se întâmplă, spre exemplu, în splendidul poem Doina (Părul cel mai lung din lume), inclus în volumul Doina (București, Cartea Românească, 1983). Suferința pierderii mamei este contrasă, aici, într-o sfâșietoare litanie, alcătuită după un tipar folcloric distilat în forme de cert rafinament stilistic: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și registrelor pe care arată că le poate mânui cu abilitate, dovedindu-se capabil să dea experimentelor celor mai izbutite o notă de șarm inconfundabil, precum aceea din savurosul melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai ales de intertextul folcloric, de cel eminescian sau arghezian ("Îngere, îngere/ lasă să sângere/ rana din mine/ până la plângere./ Binecuvântă/ și o descântă/ pe cea înfrântă./ Vino cu steaua/ lină, pe neaua/ ca un polei./ Fă să mă doară/ în miez de iarnă/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1979 privind receptarea poeziei lui Mihai Ursachi, Constantin Pricop putea deja contabiliza, cu rigoare, modelele, reprezentanții, școlile poetice la care scriitorul ieșean fusese raportat de către vocile autorizate ale criticii românești, între care Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu și Gheorghe Grigurcu: poezia folclorică și Eminescu, Macedonski și Minulescu, Arghezi și Blaga, Emil Botta, Radu Stanca și Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov și Emil Brumaru, Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Mircea Ivănescu și Dan Laurențiu, ca să nu mai vorbim despre E.A. Poe, Novalis și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
studiu introductiv, notă asupra ediției D. Vatamaniuc Textele ediției citate sunt grupate în următoarele secțiuni: Volumul I Poezia publicată în timpul vieții și din manuscrise; Volumul II Proza publicată în timpul vieții și din manuscrise; Volumul III Poeme și proză de inspirație folclorică; Volumul IV Publicistică din periodice (1870-1877) și din manuscrise; Volumul V Publicistică din Timpul (1877-1880) și din manuscrise; Volumul VI Publicistică din Timpul (1880) și din manuscrise; Volumul VII Publicistică din Timpul (1881) și din manuscrise; Volumul VIII Publicistică din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
336 p. (Eminesciana; 46) * ȘTEFAN, I.M. Eminescu și universul științei: studiu. Prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Iași: Junimea, 1989, 160 p. (Eminesciana; 47) * POPA, George. Prezentul etern eminescian. Iași: Junimea, 1989, 287 p. (Eminesciana; 48) * DRĂGAN, Gheorghe. Poetică eminesciană. I. Temeiuri folclorice. Iași: Junimea, 1989, 204 p. (Eminesciana; 49) * STREINU, Vladimir. Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să dezamăgească"109. Referindu-se, în special, la perioada cenzurii, același critic literar redă, mărturii ale înseși Anei Blandiana, cu privire la manifestarea relației autor-cititor-popor: "Legătura dintre scriitor și poporul său nu este una veselă și decorativă ca un șervet cu motive folclorice (...), ci una profund dramatică, cel mai adesea dureroasă, un raport de reciprocă asumare. A face prea multe declarații de dragoste oricât de rimate și tremolate poporului tău, mi se pare superfluu: e ca și cum ai face declarații de dragoste părinților, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru operele scrise în România, începând cu Domnișoara Christina (1936), cât și pentru operele scrise în exil, între care se disting nuvela Pe strada Mântuleasa și povestirea La țigănci. Scriitorii citați ilustrează într-un dialog fecund cu tradiția mitologică și folclorică autohtonă și cu creațiile altor culturi diverse modalități ale fantasticului". Marco Cugno, art. cit., p. 139 140. 70Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, p. 403. 71Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În: Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (serie nouă). Secțiunea 3 f. Literatură, 17, 1971, p. 45-56. SOROHAN, Elvira. Cantemir sau neliniștea creației. În: Cronica (Iași), 8, nr. 21, 25 mai 1973, p. 5. SOROHAN Elvira. Structuri folclorice în versurile lui Dosoftei. În: Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (serie nouă). Secțiunea 3 f. Literatură, 23, 1977, p. 27-32. Discuții. În: Anuar de lingvistică și istorie literară, 27, 1979-1980, p. 317-319. Colocviul Dicționarele literare și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din flori? Artemis și Apolo se nasc pe când mama lor atinge un palmier sacru, iar regina Mâha-Mâiâ îl zămislește pe Buddha strângând în brațe un pom"26 și seria imaculatelor concepțiuni populare pre-mariologice nu se sfârșește, evident, aici. Divergența viziunii folclorice față de ortodoxie este maximă în episodul cu Maica Domnului încercând să își pună capăt zilelor din disperare, pe Golgota; catolicul Stabat mater devine, prin intensificarea sentimenului de angoasă, pură erezie: "Și dealul Garaleului / Era înalt și ascuțit / Ca o lamă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aș chema cocoșii negri din nouă sate, să-i bea ochii". Asimilând-o fantasticului "spaimei și morbideții", Sergiu Pavel Dan opinează că nuvela "rămâne una dintre cele mai riguroase nuvele fantastice de la noi" (2005: 129), subliniind, totodată, filiația dintre "imaginația folclorică" și spaima "de filiație gotică". Ca un detaliu suplimentar interesant: Copil schimbat are, în centru, o intrigă asemănătoare celei din povestirea From Shadowed Places (1960) de Richard Matheson, însă, la scriitorul român, magia descântecului malign nu se exercită dinspre exoticul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]