3,227 matches
-
ciocănit îi făcu să ridice deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-ați mai văzut, pe onoarea mea. Azi am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul instalat, să pândesc. Iar ieri am ieșit pe fereastra de deasupra intrării Teatrului Național
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
țigară de foi și-și luă și el una. Cu discreție, domnul Procopiu întredeschise fereastra, prin care năvăli aerul rece. — Ce-o să citim în ziarul de mâine? întrebă Marwan, cu interes real pentru tot ce ținea de viitor. Se făcuse fotograf din dorința de a fi măcar cu un picior în timpurile noi. Spre deosebire de frate-său, Peppin, care vorbea tare și melodios - lucru apreciat de director, signor Luigi, un italian care ducea dorul vocilor frumoase din țara lui -, Pavel Mirto fuma
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
meseria cumnatului fusese visul vieții lui. — Te pomenești, zise încet colegul Pavel, că toate lucrurile care au fost și or să fie sunt și acum, în prezent. Pe această frază auzită numai pe jumătate, „toate lucrurile care or să fie“, fotograful își luă rămas bun. Tocmai plecase, când, spre surpriza celor doi redactori, se auzi iarăși un ciocănit la ușă, ferm și politicos, nu ca al băiatului de la tipografie. Amândoi ridicară iarăși deodată ochii. Intră Șeful siguranței publice, domnul Costache Boerescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună, ci fotografii. Probabil că se va face fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la vârsta la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ultimelor nume era o fotografie cu o pereche tânără în haine de epocă. Probabil Carol, un bărbat între două vârste, cu barbă frumos coafată, cu pălărie cu boruri largi, cu ochi negri, voind parcă să spună ceva, să vorbească cu fotograful care-și vârâse deja capul sub perdeaua neagră. Soția sa, mai mult ca sigur Magda, mai tânără, proaspătă, îmbrăcată în alb, cu o jachetă brodată pe gât, cu umeri bufanți, pălărie albă cu boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei din jur. Asta-i viața. N-au fost destule toate prin câte am trecut. Sau ai senzația că noi am dus o viață de boemi, așa cum se vede din fotografii? Da. Fotografiile au mai și mascat întotdeauna realitatea. La fotograf, clientul se putea îmbrăca frumos. Lua hainele alea nemțești pe el și le ținea până era tras în chip. Atâta. Adică minute. După care omul revenea repede, în hainele lui de toate zilele. Revenea la normal, cum s-ar spune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spuse Janet Pardoe. Începu să-și aranjeze sprîncenele c-o periuță. — Cine-i acolo? Myatt arătă cu degetul la o fotografie mare, Într-o ramă pliantă, Înfățișând fața pătrățoasă a unei femei. Părul Îi era ridicat În vârful capului și fotograful se străduise să dizolve Într-o ceață linia ca de piatră a maxilarului. — Aceea-i Mabel. M-a Însoțit pe tren până la Viena. — Nu-mi amintesc s-o fi văzut. — Acum are părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aminteau imensei majorități a bărbaților că exista o lume inaccesibilă pentru ei: o lume cu femei de vis, cu plaje îndepărtate și iahturi de lux... O lume ireală și mitică, de negăsit niciodată nicăieri, dar pe care talentul unui bun fotograf și al unui expert în publicitate puteau să o facă să treacă drept autentică. Nu existau femei ca aceea, care să alerge cu o asemenea tunică atunci când soarele se ascundea la Malibu, oferind o bere înghețată cu spumă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mira faptul ca, fiind atât de puțin timp până la alegeri, Cáceres să transforme această afacere în cea mai bună armă a sa. Sau mă înșel eu foarte tare, sau va apărea aici chiar azi cu toată curtea lui de jurnaliști, fotografi și cameramani de film și Televiziune... — Aici? — Aici... Are mulți susținători și, în momentul de față, știe deja unde suntem. Dacă descoperă că îi pot implica direct pe cei de la „Southern“ în măcel, îi va transforma într-o trambulină către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au încheiat și candidatul opoziției se apropie zâmbind și cu un aer triumfător. Strânse cu căldură toate mâinile ce i se întinseseră și câteva în plus, pe care el avu grijă să le apuce fără să i se ceară. Jurnaliști, fotografi și cameramani îl urmau credincioși, pentru că făceau parte din suita lui pe statul de plată. — Cum vi s-a părut? vru el să știe. — Discursul? Foarte interesant. Dar n-am înțeles foarte bine acel denunț al căilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și facultate, s-o Însurat, crez eu, tot c-o funcționară că ăștia nu să uită la muncitoare. Da bag sama că nu se prea ajung cu banii. D-aia s-a calicit el dă nu l-o dus pe fotograf cu pretenii lui să-i deie o masă la un restaurant fain, că s-ar fi dus un fîrtai din salar, și patru guri acasă mîncă mult. Da nici atîta minte n-are să șază unde Îi locu lui. GÎndesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise Johns, folosind una din expresiile lui favorite. Va să zică, te-ai ocupat cu fotografia? — Crezi cumva că aș fi putut să fiu un fotograf de lux? Nu prea mi se potrivește, cu toate că am barbă, ca fotografii... Nu, mă gîndeam la cu totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am Înșelat, nu-l cunosc. Continuă să cerceteze piesele dosarului. La un moment dat ridicînd privirile, văzu că detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-au găsit urme de substanțe chimice. Probabil că acolo au developat filmul. Nu cred c-au scos mai mult de o copie, pentru că ar fi Însemnat să mărească numărul inițiaților. Și apoi, cîtă vreme posedă negativul... Poole era un fotograf de mîna Întîi, adăugă domnul Prentice cu amărăciune În glas. Se specializase În studiul vieții albinelor. Niște fotografii admirabile. Am văzut vreo cîteva dintre ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta, bomba i-ar fi făcut praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
urmează copiii pe tărâmul acestui hobby, barem tu s‑o faci, Gretel. Și acum, iute, că aparatul foto abia așteaptă să se pună pe treabă. Nu poți să mă fotografiezi și tu îmbrăcată, ca toată lumea? Nu, fiindcă asta poate orice fotograf de duminică. În plus, profit de două ori: o dată când fac pozele și a doua oară când le privesc și le evaluez critic. Între cele două etape mai e și developatul, și măritul. Și astea sunt o plăcere. În artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vaco, și anume pizda. Doar fac ce‑am făcut și data trecută! Tocmai asta nu‑i bine, tu trebuie s‑o faci de fiecare dată altfel, ca să obținem un efect artistic original. Lasă asta în seama mea, cine‑i specialistul fotograf aici, tu sau eu? Tu, Otto. Păi, vezi. Mama, care a cunoscut odinioară vremuri mai bune (vremuri de soție de ofițer SS) decât vremurile de soție de artist pe care le trăiește astăzi, s‑a tot sucit și a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fii pregătit. Oțelul atârnă rece în mâna domnului Witkowski. În cutie se află fotografiile lui preferate cu Gretl: Gretl în poziție ginecologică - o fotografie care ar trebui făcută în curând din nou, fiindcă între timp a mai acumulat experiență de fotograf -, Gretl la bordel, Gretl școlăriță, cu șorț și nuia. Tocul pistolului se află în sertarul secret al dulapului din bucătărie, pe care nu‑l știe nimeni. Nici n‑ar interesa, de altfel, pe nimeni, fiul nu‑i interesat, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de acțiune e limitată din cauza piciorului, dar dacă omul face bine ceea ce face, trebuie să‑și ia mereu treaba în serios. Doamna W.: Să folosesc un accesoriu, Otti? Domnul W.: Acum ai reușit să mă iriți în conștiința mea de fotograf amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]