3,224 matches
-
absolvit, a cerut să lupte cu Legiunea străină în războaiele coloniilor din Africa. În timp ce era în Algeria, a întâlnit-o pe Marie Juliette Louvet (1867-1930), o cântăreață de cabaret. Juliette avea doi copii, Georges și Marguerite, cu fostul ei soț, fotograful francez Achille Delmaet. Prințul Louis s-a îndrăgostit însă tatăl său nu i-a permis să se căsătorească. S-a afirmat că Louis și-a ignorat tatăl și s-a căsătorit cu Juliette în 1897, totuși nu există nici o evidență
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
Paris. În același an este aleasă Miss Danemarca, candidează însă fără succes și la concursul de frumusețe Miss Universe. Popularitatea ei va crește prin pozele ei apărute în magazinul de modă Vogue. Helena Christensen, va fi descoperită ca manechin de fotograful Friedemann Hauss. Între anii 1980 și 1990 devine una dintre cele mai cunoscute fotomodele. Gianni Versace spunea despre ea că ar avea cel mai frumos corp din lume, iar Karl Lagerfeld susținea că nimeni nu are picioare așa de lungi
Helena Christensen () [Corola-website/Science/319117_a_320446]
-
un topmodel, pozele ei apar în magazinele de modă alături de Tyra Banks, Heidi Klum și Daniela Peštová. Printre prietenele ei se numără Claudia Schiffer, Carla Bruni, Karen Mulder și Eva Herzigova. Helena Christensen a trăit până nu de mult împreună cu fotograful Peter Makebisch, care poartă pe braț un tatuaj cu Helena. Între anii 1991 - 1994 a trăit împreună cu un cântăreț di trupa INXS Michael Hutchence. A fost căsătorită între anii 1999 - 2003 cu actorul american Norman Reedus. În octombrie 1999 a
Helena Christensen () [Corola-website/Science/319117_a_320446]
-
locuri ale topului "Romanian Airplay Chart", obținând o modestă poziție nouăzeci și unu. Astfel "Hot" reprezintă cea mai prost clasată piesă a artistei, de după "Nobody's Home". Videoclipul filmat pentru acest single a fost produs de către Matthew Rolston, un renumit fotograf care a mai contribuit de-a lungul carierei sale cu artiști precum Christina Aguilera(Candyman) sau Mary J. Blige(Be Without You). Filmările au avut loc la Murdoch Hall. În prima parte a acestuia Avril Lavigne este surpinsă mergând pe
Hot (cântec de Avril Lavigne) () [Corola-website/Science/319154_a_320483]
-
(n. 25 martie 1966 în Hamburg) este un fotomodel renumit german. Patitz a trăit în Suedia, la vârsta de 17 ani va fi descoperită de fotograful Peter Lindbergh, iar între anii 1980 - 1990 este una dintre cele mai solicitate manechine din lume. Ea se mută de la Paris în California unde a început cariera de actriță. Aici va juca în special în filme thriller ca "Rising Sun
Tatjana Patitz () [Corola-website/Science/319356_a_320685]
-
să creeze o serie de portrete, nuduri și naturi moarte e mici dimensiuni care i-au adus notorietatea pe plan internațional. Între personalitățile pictate au figurat regina mamă Elisabeth a Angliei, actrița franceză Catherine Deneuve, prietenul său scriitorul Samuel Beckett, fotograful Henri Cartier-Bresson, primii miniștri Alec Douglas Hume și Pierre Maurois și alții. Însă o mare parte din tablouri o surprind pe soția sa Anne in cele mai felurite situații. Pictorul are două fete din căsătoria în 1961 cu poeta și
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
făcut parte din distribuția filmului "Blindness" ("Alb orbitor"), o adaptare a nuvelei cu același nume scrisă de José Saramago, despre o epidemie de orbire cu care se confruntă societatea. Gael a fost crescut de mamă și de tatăl său vitreg, fotograful Sergio Yazbek. A studiat la Edon Academy în Mexico City. Se declară “cultural catolic” și “spiritual agnostic”. Vorbește fluent spaniola și engleza, iar portugheza, franceza și italiana doar la nivel de începător. García Bernal a format un cuplu cu actrița
Gael García Bernal () [Corola-website/Science/316703_a_318032]
-
Спектор, n. 18 februarie 1980) este o cântăreață și pianista americană. Muzică ei este asociată scenei anti-folk, centrată în East Village, New York. Spektor s-a născut în URSS, Moscova, într-o familie de evrei. Tatăl ei, Ilya Spektor este un fotograf și un violonist amator. Mama sa, Bella Spektor, a fost o profesoară de muzică într-un colegiu rus de muzică, iar în prezent preda într-o școală primară publică în Mount Vernon, New York. Spektor a învățat să cânte la pian
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
( născut Kurt Ruebner, n. 30 ianuarie 1924, Bratislava) este un poet israelian de limbă ebraică și germană, cercetător, artist fotograf, redactor și traducător originar din Slovacia. Profesor emerit de literatură la Universitatea din Haifa. Laureat al Premiului Israel pentru literatură pe anul 2008. Dupa formularea juriului care i-a decernat premiul Israel, „ este unul din cei mai proeminenți poeți ebraici
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
Islanda. Idan este călugăr budist în Nepal, iar Moran a dispărut fără urme în Ecuador în anul 1982 în cursul unei excursii în America Latină. Tuvya Ruebner are trei nepoți și un strănepot. Și-a început activitatea artistică mai întâi ca fotograf. A publicat mai multe albume de fotografii artistice care s-au bucurat de apreciere, iar mai apoi și-a ilustrat volumele de versuri cu fotografii proprii. Începuse să scrie versuri și proză scurtă încă din copilărie în Slovacia. La îndemnul
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
(n. 23 august 1958 în Speicher, Südeifel, Germania) este un scriitor, jurnalist și fotograf german. provine dintr-o familie bucovino-moselan-franconă. A studiat biologia, limba germană și filozofia în Trier și Berlin. După ce a călătorit în toată lumea a avut un stagiu de lucru la un jurnal medical, apoi a lucrat ca psihoterapeut pentru copii în
Joscha Remus () [Corola-website/Science/315201_a_316530]
-
era permis să ducă o viață socială normală, fiind mereu însoțită de Führer sau de unii soldati SS condus de Heinrich Himmler. hof 132 La sfârșitul anului 1929, Hitler o întâlnește pentru prima oară in atelierul lui Heinrich Hoffman fiind fotograf nazist pe Eva Braun. Cei doi încep să iasă ocazional împreună, însă Geli rămâne centrul lui de atenție. Legătura amoroasă cu nepoata sa a fost după dragostea față de mamă cea mai importantă, profundă și singura relație pe care Hitler nu
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
(, n. 12 martie 1947, în Kostainik, lângă Krupani, Șerbia) este un artist fotograf și foto-jurnalist, publicist, redactor, editor și pedagog. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Șerbia și are titlu de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
(, n. 12 martie 1947, în Kostainik, lângă Krupani, Șerbia) este un artist fotograf și foto-jurnalist, publicist, redactor, editor și pedagog. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Șerbia și are titlu de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. După punctajele obținute la expozițiile naționale și internaționale și după însemnătatea premiilor primite, Stefanović este unul din cei mari artiști fotografi
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
foto-jurnalist, publicist, redactor, editor și pedagog. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Șerbia și are titlu de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. După punctajele obținute la expozițiile naționale și internaționale și după însemnătatea premiilor primite, Stefanović este unul din cei mari artiști fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federale Iugoslavia. În anii 1980 era cunoscut îndeosebi pentru genul
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
Fotografilor din Iugoslavia. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. După punctajele obținute la expozițiile naționale și internaționale și după însemnătatea premiilor primite, Stefanović este unul din cei mari artiști fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federale Iugoslavia. În anii 1980 era cunoscut îndeosebi pentru genul de fotografie „Life,” iar în anii ‘90 se orientează spre teme duhovnicești și tradiționale. Ca redactor, editor și pedagog a avut o mare
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
anul 1976. Se ocupă de fotografie din 1965/66 în cadrul foto-clubului "Vuk Karadjici" din Loznița, iar din 1973 în cadrul foto-clubului "Campusul studențesc", din Belgrad. În prezent, este un membru de onoare al celor două cluburi. Titlurile de profesor și intructor fotograf le-a dobândit în 1976/77, canditat la titlul de maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia din 1986, iar din 1989 este recunoscut că maestru în fotografie al UFI. Unul dintre cei doi care au primit diplomă de
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
din 1973 în cadrul foto-clubului "Campusul studențesc", din Belgrad. În prezent, este un membru de onoare al celor două cluburi. Titlurile de profesor și intructor fotograf le-a dobândit în 1976/77, canditat la titlul de maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia din 1986, iar din 1989 este recunoscut că maestru în fotografie al UFI. Unul dintre cei doi care au primit diplomă de specializare în vechi tehnici fotografice de la profesorul Branibor Debelikovici. Între 1977-83 a lucrat aproape exclusiv la
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
fotografice de la profesorul Branibor Debelikovici. Între 1977-83 a lucrat aproape exclusiv la monografii de orașe și regiuni. După 1983 s-a ocupat de reportaje fotografice. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia între 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. A fost redactor fotograf pentru revistele: "Nova zadruga" (1984-85), "Râd" (1985-90), "Duga" (1990-94), "Svetigora" (1992-2002) ș.a. Între 1991-95 a fost corespondent de război și membru al secției de reporteri de război a Asociației Jurnaliștilor din Șerbia. Este membru
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
1977-83 a lucrat aproape exclusiv la monografii de orașe și regiuni. După 1983 s-a ocupat de reportaje fotografice. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia între 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. A fost redactor fotograf pentru revistele: "Nova zadruga" (1984-85), "Râd" (1985-90), "Duga" (1990-94), "Svetigora" (1992-2002) ș.a. Între 1991-95 a fost corespondent de război și membru al secției de reporteri de război a Asociației Jurnaliștilor din Șerbia. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
pentru revistele: "Nova zadruga" (1984-85), "Râd" (1985-90), "Duga" (1990-94), "Svetigora" (1992-2002) ș.a. Între 1991-95 a fost corespondent de război și membru al secției de reporteri de război a Asociației Jurnaliștilor din Șerbia. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii Fotografilor Sârbi și a foto-clubului "Vuk Karadjici" din Loznița. Este fondator și director al companiei, "Biljeg - Balkansko i slovensko izdavaštvo" (1992). Această editură este una din principalele promotoare ale renașterii muzicii tradiționale în Șerbia, aici fiind scoase albumele de debut ale
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
există, ci numai spațiu, și urme ale trăirii noastre; crede că existăm înainte de a fi, și că vom fi după ce vom trece." A expus în peste 500 expoziții de grup dintre care cele mai importante sunt "Omul, protagonistul secolului XX - fotograful, martor al timpului său"(Spania, 2000) și "2000 de ani de Creștinism"(Foto-forumul Internațional, Frankfurt, în cooperare cu 22 de muzee și galerii din lume, 2001). A avut 47 de expoziții personale, dintre care cele mai importante sunt: Lucrările sunt
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
și Atelierul de grafică o propune publicului Românesc aduce fotografii din cumplită vară a anului 1999, cănd Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo și Metohia, iar NATO și formațiunile paramilitare Albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Milinko Stefanovici, ca fotograf, a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor nealbanezi lipsiți de apărare. Aducem în fața dumneavoastră câteva fragmente din jurnalul ținut de Stefanovici în acele zile groaznice. Fotografiile sale au fost premiate în mai mult de 380 în expoziții din țară și din
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
memoriale a fost favorizată de gradul ridicat al mortalității infantile din perioada victoriană. Părinții copiilor decedați nu își permiteau să îi fotografieze înainte de moarte, însă creau portrete postum, care în cele mai multe cazuri erau singurele imagini ale copilului. În anul 1854 fotograful francez André-Adolphe-Eugène Disdéri inventa cartea de vizită (în franceză: „carte de visite”), o nouă modalitate de transmitere a portretelor memoriale. Invenția sa a revoluționat fotografia, după un singur negativ putând fi create mai multe exemplare. Cărțile puteau fi transmise prin
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]
-
adesea catalogate drept „vulgare, tabu”. Percepția contemporană a acestor imagini contrastează cu frumusețea și importanța lor sentimentală din perioada de glorie, semnalând un mai mare discomfort al populației contemporane față de moarte. Totuși, este de remarcat faptul că o serie de fotografi contemporani au creat portofolii cu imagini post-mortem, menite să schimbe percepția actuală a publicului. Pe parcursul anilor 1990 fotograful american Andres Serrano a prezentat câteva colecții fotografice care înfățișau cadavrele unor persoane decedate din motive violente. Într-un mod oarecum similar
Fotografie post-mortem () [Corola-website/Science/318883_a_320212]